Reședință - Portal SEI Portalul educațional SEI  Admitere Admitere Bacalaureat Bacalaureat Titularizare Titularizare Euro 200 Euro 200 Bani de Liceu Bani de Liceu
Găzduire WEB pentru școli și licee Găzduire WEB pentru școli, licee și instituții educaționale Dictionare online Dicționare online Subiecte examene naționale "2007-2008" Subiecte examene naționale "2007-2008"
Subiecte examene naționale începând cu 2002 Subiecte examene naționale începând cu 2002 .campion .campion
SIVECO Romania  Ministerul Educației și Cercetării



Pagini: (9) [1] 2 3 ... Ultimul » ( Primul mesaj necitit ) Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

> Din necuprins, Sub semnul reflecției
Vasile Tudor
Trimis: 24 Nov 2012, 08:33 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Europa în imagini

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 29 Nov 2012, 08:15 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


1 DECEMBRIE, ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 5 Dec 2012, 08:53 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Esența sensibilității umane poate fi exprimată sugestiv prin "Dor de necuprins".


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 7 Dec 2012, 04:07 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Cum l-am descoperit pe Dumnezeu

Punctul de plecare îl constituie scientia nova, prin abordarea științifică a realității obiective în logica dialectică.
Teoria vortex a materiei este o concepție novatoare de tip configurațional pentru structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, printr-o viziune dialectică asupra devenirii existenței, în care principiul „unității și opoziției contrariilor”, formulat de filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel, joacă un rol esențial.
Se știe că, materia și antimateria nu pot exista împreună, deoarece se anihilează reciproc, transformându-se în energie. Conceptul de vortex are semnificația de punte de legătură între materia din Universul nostru și antimateria din Universul complementar.
Modelul vortex al devenirii existenței este sugerat de teoremele lui Gauss pentru câmpul gravitațional și câmpul electric, care pun în evidență surse de tip convergent (puțuri) și divergent (izvoare) pentru particule universale, al căror comportament poate fi descris riguros în cadrul mecanicii cuantice și al teoriei relativității.
Referitor la legea atracției universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic și verifica experimental că vortex-urile convergente se atrag iar cele divergente se resping prin forțe invers proporționale cu pătratul distanței dintre ele.
Oricărei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezintă o anumită configurație a acestora.
În cadrul teoriei vortex pot fi explicate fără dificultate structurile elementare și interacțiunile fundamentale din Univers, existența antiparticulelor și fenomenul de anihilare, relația lui Einstein dintre masă și energie, expansiunea Universului, Black Hole(gaură neagră) și White Hole(gaură albă) etc.
Pentru a modela în cadrul general al existenței unitatea de contrarii particulă-antiparticulă, termenul de “vortex” trebuie înlocuit cu expresia “dipol vortex” , deosebit de sugestivă. Un dipol vortex este asociat unității dialectice particulă-antiparticulă , având două stări posibile, și anume:
-starea normală, în care particula se află în Universul nostru, iar antiparticula, în Universul complementar;
-starea inversată, în care polii vortex-ului au locația schimbată față de cazul normal. Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puțin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare.
Antiparticulele generate artificial prin reacții nucleare în marile aceleratoare de particule sunt instabile, deoarece corespund unor dipoli vortex inversați față de cei existenți, cu care se anihilează, transformându-se în particule universale în starea cuantică de fotoni. În cursul reacțiilor nucleare la energii mari pot să apară pentru scurt timp și antiparticule în stări metastabile, ca de exemplu, pozitroniul. Procesele de anihilare sau de generare de particule exprimă de fapt, descompunerea, respectiv refacerea configurațiilor dipolilor vortex din particulele universale primordiale. Deschiderea sau închiderea unor dipoli vortex, înseamnă apariția, respectiv dispariția simultană a particulelor și antiparticulelor corespunzătoare.
Interacțiunile aleatoare dintre particulele universale - prin ciocniri perfect elastice - asigură proprietățile de omogenitate și izotropie ale spațiului și uniformitatea timpului, prin care se justifică, pe baza operațiilor de simetrie, legi importante de conservare a unor mărimi fizice (teorema Noether). Din invarianța funcției lui Lagrange față de translațiile infinitezimale în spațiu, rotațiile spațiale infinitezimale și translațiile infinitezimale în timp, rezultă legile de consevare ale impulsului mecanic, momentului cinetic, respectiv a energiei mecanice totale.
Forța motrice a schimbului de particule universale între cele două lumi - coexistente în sens dialectic - este diferența de concentrație a acestora, care asigură devenirea existenței. Se poate afirma că Universul în care trăim se află într-o buclă de expansiune, iar Universul complementar se află într-o buclă de contracție. Faptul că particulele și antiparticulele au aceeași pondere în Universul dual pare o ipoteză firească.
Un argument astronomic în favoarea teoriei propuse, este evoluția unor stele către stadiul de gaură neagră („black hole”), un veritabil vortex care se manifestă la scară cosmică. Găurile de vierme, numite și poduri Einstein-Rosen, reprezintă o extensie a găurilor negre, dincolo de raza Schwarzschild, a unor soluții pentru ecuațiile teoriei relativității generalizate. Ele sunt construcții topologice care „leagă printr-o scurtătură” zone îndepărtate ale Universului. În teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigură schimbul succesiv de particule universale între Universul nostru și Universul complementar. Un bilanț pozitiv pentru schimbul global de particule universale prin vortex-uri este cauza expansiunii Universului.
De remarcat că, teoria dipolilor vortex permite abordarea unitară și coerentă a informațiilor ștințifice actuale, cu o largă deschidere la interpretări filozofice și religioase, fiind un veritabil instrument al gândirii, cu funcții explicative și predictive deloc neglijabile.
Dificultățile de înțelegere a coexistenței Universului nostru cu Universul complementar pot fi depășite la nivel abstract în cadrul unui Univers cvadridimensional dual, având în comun axa timpului, care poate fi analizat riguros prin aplicarea teoriei relativității și a mecanicii cuantice.
În Universul cvadridimensional coordonatele spațiale și temporale sunt intrinsec legate între ele, fiind descris în teoria relativității restrânse printr-o metrică pseudoeuclidiană(Univers Minkowski), iar în teoria relativității generalizate metrica este neeuclidiană(riemanniană), având tensorii dependenți de concentrațiile de masă.
Pe de altă parte, coform mecanicii cuantice, localizarea microparticulelor se exprimă în termeni de probabilitate și statistică matematică, pătratul amplitudinii funcției de undă normate find egal cu probabilitatea de localizare a microparticulelor în unitatea de volum din spațiul configurațiilor, iar valoarea medie a unei mărimi fizice coincide cu valoarea medie a operatorului asociat.
Universul în care trăim rprezintă manifestarea “in actu”(actualitate, realitate) a existenței, iar Universul complementar poate fi interpretat ca manifestarea “in potentia” (potențialitate, posibilitate) a existenței.
Spre deosebire de Universul în care trăim, aflat în devenire, bazat pe structurarea progresivă a materiei pe nivele integrate de organizare, antimateria din Universul complementar este superior organizată, cu posibilitatea conceperii unor entități spirituale care influențează manifestările existenței prin scheme universale.
Universul complementar este “cheia ” demersului cognitiv pentru abordarea divinității, dacă ne raportăm la conceptul religios al “Lumii de dincolo ” în care se manifestă “Spiritul”, cu semnificația de “Idee absolută” în filosofia lui Hegel, sau în termeni de gnoseologie, cu Adevărul absolut.
Spiritul, deși coexistă cu materia, nu poate fi reprezentat spațial în Universul nostru, având doar o dimensiune temporală, find matricea devenirii existenței prin intermediul interacțiunilor dintre dipolii vortex și schimbul de informații cu Universul complementar.
Faptul că, omul sau orice altă ființă inteligentă din Univers, au fost create “ după chipul și asemănarea cu Dumnezeu”, face trimitere la psihanaliză, în care psihicului uman este structurat pe trei nivele cognitive, mai precis, de conștient, subconștient și inconștient. Deși comportamentul uman se bazează pe nivelul conștient, subconștientul este un nivel intermediar spre inconștient, care asigură o legătură intrinsecă cu divinitatea. Este fascinant că, în mentalul colectiv se face distincție între conștiință și “ suflet ”, pentru a sublinia gradul de interferență cu entitatea spirituală supremă, corelată cu credința cunoașterii Adevărului absolut.
Informația este modalitatea psihicului uman de a transpune la nivel coștient legile universale ale manifestării și devenirii existenței. Altfel spus, psihicul uman are disponibilitatea de a procesa informația în mod direct prin conștiință sau prin intermediul calculatoarelor sau a altor mijloace tehnice concepute pe parcursul evoluției culturii și civilizației, însă creativitatea presupune implicarea nivelelor subconștient și inconștient..
Într-o exprimare sugestivă, psihicul uman, este“ o poartă dintre întuneric și lumină”, pe care o deschidem progresiv în abordarea asimptotică a adevărului absolut prin adevăruri relative din ce în ce mai riguroase.
Se poate afirma că, Biblia, Coranul, Tora sau alte cărți fundamentale ale religiei transmit mesaje codificate, despre cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.
În acest context, afirmația lui Malraux că, “ Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”, capătă semnificații tulburătore despre statutul și rolul ființei umane în Univers. Marea provocare a sec. XXI este abordarea cunoașterii existenței pe baza unității dialectice "materie - spirit". Numai așa pot fi înțelese pe deplin schemele informaționale de structurare și transformare ale materiei.
Nu ne rămâne decăt să reflectăm asupra enigmelor cunoașterii la frontierele dintre știință, filosofie și religie, ca posibilitate veritabilă de a ne justifica existența prin creativitate. Alfel spus, pe traiectoria devenirii umane, credința trebuie integrată în demersul științific și filosofic al abordării existenței sub semnul valorilor perene de bine, frumos și adevăr.
Se pare că avem un destin fascinant pe Terra, această magnifică "navă" care poartă omenirea în istorie. Dar să nu uităm că, pe intervale scurte sau medii de timp, "somnul rațiunii naște monștri" (Francisco Goya). De aceea trebuie să abordăm cu responsabilitate și înțelepciune disponibilitpțile ființei umane de a corela libertatea și necesitatea în făurirea destinului, cu trimitere la regândirea scării de valori și a valențelor democrației..
Se poate afirma că, în condițiile actuale, culturale, economice și politice, marcate de resursele limitate ale "planetei albastre", degradarea mediului înconjurător, a dinamicii atmosferei și a echilibrelor ecologice, omenirea se află la o "răspântie a istoriei", care implică schimbarea atitudinii și a modului de acțiune umană în proiectarea viitorului.
Cu siguranță, ne aflăm la frontierele cunoașterii, iar sec. XXI va reprezenta o "poartă de intrare" într-o nouă etapă de evoluție a omenirii. Numai prin creativitate responsabilă putem preveni " șocul viitorului", așa cum rezultă din aplicarea logicii dialectice asupra rolului și statutului finței umane în Univers.
Este fascinant că, “Teoria dualității existenței” oferă o deschidere largă pentru abordarea integrată a cunoașterii din punct de vedere științific, filosofic și religios.
Accesul conștient la divinitate al psihicului uman se face prin intermediul nivelelor subconștient și inconștient, ca interfață cu realitatea spirituală din Universul complementar. Divinitatea are semnificația de “entitate spirituală supremă”, corelată schemele universale ale adevărului absolut spre care tindem asimptotic în aspirația la perfecțiune.
În acest cadru cognitiv trebuie descifrată istoria credinței, de la ritualuri și mituri ancestrale la diversitatea zeităților din politeism, până la religiile actuale de tip monoteism care deplasează accentul pe dialectica “unitate – diversitate” în raportarea la credință a lui Homo religiosus.
Având în vedere că, în Universul nostru divinitatea are doar dimensiune temporală, nu poate fi reprezentată prin imagini, ci doar prin simboluri sau modele de substituenți credibili, cu conotații semantice specifice nivelului de cultură și civilizație în care trăim .
De exemplu, semnificația “păcatului originar” din Biblie trebuie raportată la principiul dialectic “libertate – necesitate”, ca posibilitate de restructurare a credinței cu influențe decisive în cultură și modul de acțiune al ființei umane.
Vă sugerez să reflectați la posibilitatea ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să reprezinte un salt calitativ în credință, prin necesitatea proiectării divinității în concretul senzorial al realității obiective din Universul nostru, pentru a modela în viitor “schemele comportamentale” ale ființei umane și a corecta prin feedbeck traiectoria evoluției istorice. Sacrificiile Mântuitorului îndeamnă la reflecție asupra condiției unâmane. Cu siguranță, orice altă intervenție va schimba destinul omenirii...
Sfântul Duh, componentă esențială a Trinității(Sfânta Treime), reprezintă matricea informațională de conexiune a Universului complementar cu Universul nostru și acces la divinitate.
În concluzie, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh reprezintă oportunități esențiale ale ființei umane de a comunica prin credință cu divinitatea, pentru a deveni mai buni, mai drepți, mai înțelepți...

Citate celebre

*Numai creația răscumpără toate suferințele. Hegel

*Omul este chipul și slava lui Dumnezeu. Corinteni, XI. 7

*Un gând frumos poate fi o biserică în care omul își odihnește sufletul. Regina Maria

*Conștiința este Dumnezeu prezent în om. Victor Hugo

*Adevărul este primul nume al lui Dumnezeu, dreptatea este al doilea. Lacordaire

*Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, trebuie să contribuim la crearea ei . Mahatma Gandhi

*To be or nor to be, that is the question – A fi sau a nu fi, acesta este întrebarea. William Shakespeare(Hamlet, actul III)


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 8 Dec 2012, 08:33 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Homo religiosus

Religia este un element fundamental al conștiinței omului care marchează istoria culturii și civilizației încă de la origini, căci homo faber a fost totodată homo ludens, sapiens și religiosus. Altfel spus, religia a apărut odată cu omul pentru că „ la nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca ființă umană este în sine un act religios” (Mircea Eliade – La Nostalgie des Origines).
În sens gnoseologic, religia reprezintă un anumit mod de a percepe existența prin raportare la divinitate, componentă existențială care este prezentă totdeauna în sufletul omului. În lucrarea „Divinae Institutiones”, scriitorul latin Lactantius propune ca etimologie pentru termenul de religie, verbul religare (a lega, a uni), în sensul de unire cu Dumnezeu. Deși există o mare diversitate istorică și geografică a manifestărilor religioase, trăsătura comună este conferită de sacralitate, aspirația la perfecțiune a omului, vector valoric opus profanului, care semnifică degradarea ființei umane.
Încercările de explicare a existenței au apărut progresiv, pe măsura desprinderii lui Homo Sapiens de linia biologică a antropoidelor. Din necesitate, dar și din curiozitate, omul primitiv a început contemplarea naturii odată cu dezvoltarea conștiinței sale. Soarele, dătător de viață, plantele și animalele, ca sursă de hrană, dar și fulgerele, trăsnetele sau uraganele devastatoare au fost înzestrate cu puteri supranaturale care intervin implacabil în viața omului, lipsit de apărare. Astfel, ia naștere un tablou tulbure și fantastic despre realitatea înconjurătoare, bazat pe o diversitate de credințe care se întrepătrund - animismul, totemismul, magia, cultul strămoșilor, cultul Soarelui, al Lunii și al stelelor etc. Experiența religioasă s-a dezvoltat în conexiune cu ritualul, simbolul și mitul dar și cu morala și filozofia până s-a ajuns la dogme și doctrine elaborate la nivel de sisteme unitare, deosebit de complexe, care au rezistat probei timpului și au marcat profund viața unor comunități în devenirea istorică. Mitul reprezintă reflectarea realității sub forma unor legende, istorisiri fantastice sau alegorii despre zei, eroi sau alte ființe fabuloase. Din punct de vedere al sferelor tematice și al modalităților de exprimare, se pot distinge diverse tipuri de mituri: teogonice, despre zei și atributele acestora, cosmogonice, despre apariția lumii, etiologice, despre originea unor obiceiuri, tradiții sau instituții care marchează profund viața comunităților primitive.
Unele mituri încearcă să explice fenomene din natură, ca de exemplu, în mitologia greacă mișcarea Soarelui pe bolta cerească este interpretată alegoric prin carul lui Helios. Multe evenimente din istorie au fost transfigurate la nivel mitologic (ciclul troian, întoarcerea Heraclizilor, cântecul Nibelungilor) dar și cutezanța omenească (îndrăzneala lui Prometeu de a domina natura, încercarea lui Icar de a zbura) sau sentimente omenești eterne (dragostea profundă a lui Orfeu și Euridice, prietenia lui Oreste și Pilade, dorul neîmplinit al lui Eros și Psyche). La exprimarea religioasă prin ritual și mit, se adaugă simbolul, ca mijloc adecvat care trece dincolo de om pentru a se ajunge la Transcendent. După Mircea Eliade, omul religios este creator de mituri pe care le experimentează în practică prin ritual. Etnologul Julius E. Lips este de părere că la populațiile primitive mitul ține loc de biblie și de carte de istorie, de cod al bunelor maniere și de lexicon. În concepția psihanalitică (Sigmund Freud, G. C. Jung), miturile sunt explicate prin conflicte la nivelul inconștientului colectiv. În abordarea structuralistă, Claude Lévi Strauss pune în evidență semantica profundă și inconștientă a mitului la nivelul unor colectivități. Raportarea la existență prin ritual și mit, se completează prin simbol, mijloc abstract de a trece dincolo de sine pentru a ajunge la Transcendent. Ele sunt o încercare îndrăzneață de a exprima aspecte ale existenței care nu pot fi formulate în totalitate pe cale verbală. De pildă, în reprezentarea infinitului, Constantin Brâncuși s-a folosit de o succesiune de module romboidale, dispuse ritmic pe verticală.
Un salt calitativ pe traiectoria devenirii religioase a ființei umane este trecerea de la politeism la monoteism, de la recunoașterea mai multor divinități la acceptarea unei divinități supreme. În ascensiunea vieții spirituale a omului există o lege imanentă și atemporală, căreia i se supune pentru a se depăși pe sine, pe care Brunschvicg o numește Dumnezeu. Referitor la raportul dintre dimensiunea mitologică-simbolică și mijloacele primare ale expresiei religioase – revelația, crezul și dogma - certătătorul Ninian Smart consideră că „Doctrinele sunt o încercare de a da sistem, claritate și forță intelectuală la ceea ce este revelat prin limbajul mitologic și simbolic al credinței religioase”.
Într-un alt registru semantic, religia reprezintă matricea oricărei ordini sociale, o valoare primordială superioară individului, căruia îi modelează conștiința și îi dirijează conduita (Em. Dürkheim). Experiența sacrului este o trăire religioasă intensă centrată în jurul divinității, care este percepută ca o taină de către credincioși. În gândirea unor filozofi, Dumnezeu este descris prin atribute fundamentale ale existenței – principiu explicativ al lumii, al ordinii universale și al capacității noastre de a deține cunoștințe certe (Descartes), creator al lumii (Conciliul de la Niceea), impulsul inițial sau primul motor (Aristotel ), principiu activ în devenirea lumii (B. Pascal), principiu imanent sau esența lucrurilor, dincolo de care nimic nu poate să existe (Spinoza). De remarcat, imposibilitatea unei definiții filozofice complete a divinității, care este fie absolutul, cauza primară și impersonală a lumii, fie o ființă personală, transcendentă în raport cu lumea , altfel spus, poate fi localizată spațio-temporal sau este dincolo de această lume. Această dispută transpusă în planul artei, s-a manifestat variat, de la reprezentări abstracte ale lui Dumnezeu, până la atribuirea unor trăsături antropomorfice. Cum Dumnezeu este incognoscibil pentru ființa umană, imperfectă și trecătoare, s-a pus problema existenței acestuia. Fără a intra în amănunte despre argumentele pentru existența lui Dumnezeu, formulate de teologul Toma din Aquino, este bine de menționat consecințele unor opțiuni tranșante asupra acceptării sau nu a credinței. Așa cum a remarcat filozoful francez B. Pascal, cei care câștigă pariul despre existența lui Dumnezeu, pot câștiga totul fără să piardă nimic după moarte. Deci, trecătorilor prin această lume telurică, pariați fără șovăire că Dumnezeu există,chiar dacă nu știm cum arată! Este suficient să admitem că Dumnezeu este creatorul atotputernic și atotștiutor al lumii, temelia și garanția moralității, fără de care nu există armonie și reguli universale. Numai așa viața capătă sens și finalitate.
În prezent, viața spirituală a Terrei se află sub semnul unei diversități religioase, de la budism la hinduism, până la islamism și creștinism.
Budismul este una din cele mai vechi religii, bazată pe învățătura lui Budha despre adevărurile sfinte, care se referă la cauzele suferinței (dorințe neîmplinite, căutarea plăcerilor și succesiunea reîncarnărilor purificatoare, încetarea suferinței atunci când credinciosul urmează cele opt nobile căi, în care ideile, intențiile, cuvântul, acțiunea, viața, efortul, atenția și meditația sunt juste. Eliberarea finală de suferință este posibilă prin nirvana, care pune capăt reîncarnărilor succesive dominate de legea karma. Morala budistă are ca repere compasiunea și asceza dar și pasivitatea și neîmpotrivirea la rău.
Hinduismul este o religie sincretică, care a apărut în India prin preluarea și îmbinarea unor credințe din cultele vedice dar și din budism și brahmanism. Hinduismul contemporan este deosebit de complex, de la meditație transcendentală cu accent filozofic, la adepții unor zeități precum Vishnu, Shiva, Devi etc. Termenul Brahman are semnificația de trinitate, având drept Creator pe Brahma, apoi pe Vishnu, ca și Păstrător, iar pe Shiva, ca Nimicitor. Se spune că Brahma l-a creat pe Manu, care a fost primul om, din corpul căruia au apărut patru tipuri de caste : din cap au ieșit Brahmanii (oamenii cei mai buni și cei mai sfinți), din mâini, Kshatriyas (conducătorii și războinicii), din coapse, Vaisyas (meseriașii), iar din picioarele lui Manu provin restul oamenilor. În concepția hindușilor, vaca este deținătoarea unei mari puteri, fiind identificată cu întregul univers vizibil. Potrivit hinduismului, sufletul este atman, principiul vieții sau sufletul, unicul adevărat, restul nu este decât maya ( iluzie). Dar există și karma, care determină consecințele faptelor fiecăruia. Al treilea mare adevăr este reîncarnarea, care, prin transformări succesive pregătește credinciosul pentru o unire finală cudivinitatea, pentru a trece într-o stare de fericire nepieritoare.
Islamul este o religie monoteistă, bazată pe preceptele Coranului, răspândită cu precădere în unele țări din Asia și Africa. Pentru musulmani, Coranul este cuvântul lui Alah (Dumnezeu), revelat profetului Muhammad de către îngerul Gabriel. A doua sursă a religiei islamice este Sunna (Cutuma), exprimată în culegerile de hadith care conțin spusele profetului Muhammad, precum și faptele acestuia și ale unora dintre însoțitorii săi. Pentru a deveni musulman, o persoană trebuie să facă mărturisirea de credință (Shahada) : „Nu există dumnezeu în afară de Dumnezeu, iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu”. Există o autoritate oficială (Ummah) care decide dacă este sau nu acceptat de comunitatea de credincioși.
Într-o traducere aproximativă, crezul musulman se exprimă, astfel : “Cred în Dumnezeu și Îngerii Săi; și în Scripturile Sale; și în trimișii Săi; și în Ziua de Apoi ; și în Soartă, că Binele și Răul sunt de la Dumnezeu; și în Înviere după moarte. Mărturisesc că nu există nimic demn de venerație în afară de Dumnezeu; după cum mărturisesc că Muhammad este trimisul său”.
Obligațiile musulmanului se regăsesc în „Cei Cinci Stâlpi” ai Islamului – mărturisirea de credință (rugăciunea, postul, dania și pelerinajul ). Musulmanii susțin că Dumnezeu a relevat Cuvântul Său prin Muhammad dar și prin alți profeți, printre care Adam, Avraam, Moise și Isus, iar iudaismul și creștinismul, bazate pe învățăturile cuprinse în Tora, respectiv Biblie, derivă din învățătura unora din acești profeți.
Creștinismul este o religie larg răspândită în Europa, partea centrală și de sud a continentului african, America de Nord și America de Sud, Australia, și mai puțin în Asia, Oceania și partea de nord a Africii. Alături de iudaism și islamism,creștinismul este o religie monoteistă centrată în jurul lui Dumnezeu trivalent, înțeles ca Sfântă Treime – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Etimologia cuvântului creștin vine din „christianus”, derivat de la Hristos, „Cel Uns”, Mesia și Fiul lui Dumnezeu, preluat în greacă prin Christós, care la origine este traducerea din ebraică a cuvântului Moșiach. Creștinismul s-a dezvoltat împrenă cu iudaismul și islamismul, religii monoteiste pe care le îmbogățește cu mărturia Noului Testament. Învățăturile creștinismului sunt cuprinse în Biblie sau cartea Sfintei Scripturi, care cuprinde două părți : Vechiul Testament și Noul Testament. Vechiul testament, scris în limba ebraică, prezintă Geneza sau Facerea Lumii de către Dumnezeu, Căderea în păcat a primilor oameni, Adam și Eva, formarea poporului Israel, precum și informații esențiale despre profeți și profeții. Textul mai include și psalmii – o culegere de rugăciuni și imnuri străvechi de proslăvire a Domnului, Pildele lui Solomon, Cântarea Cântărilor, Cartea lui Iov etc. Vechiul testament a promovat un sistem etic riguros, care a rezistat timpului, exprimat sintetic în Decalog sau Cele zece porunci, pe care Moise le-a primit de la Dumnezeu, pe muntele Sinai, înscrise pe două table de piatră, care în traducere se transcriu astfel:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei sfară de mine.
Să nu-ți faci chip cioplit și să nu întruchipezi nimic din câte sunt în ceruri, pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini lor și nici să le slujești…
Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău. Căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce ia în deșert Numele Lui .
Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești… Să lucrezi șase zile…iar a șaptea zi este zi de odihnă, închinată Domnului, Dumnezeului tău…
Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se adauge zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Să nu ucizi.
Să nu fii desfrânat.
Să nu furi.
Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
Să nu poftești casa aproapelui tău. Să nu poftești soția aproapelui tău, nici robul, nici roaba lui, nici boul, nici asinul lui și nimic din câte are aproapele tău.”
Noul Testament descrie tulburătoarea viață a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trimis pe pământ să arate oamenilor calea cea dreaptă și să ispășească păcatele acestora prin sacrificiul pe cruce a propriei sale vieți. Tot aici sunt prezentate Epistolele (Cuvântul lui Dumnezeu către primii creștini), precum și Apocalipsa , o carte cu profeții despre sfârșitul lumii. Învățătura Mântuitorului poartă numele de Evanghelie, cuvânt care provine din limba greacă și înseamnă „vestea cea bună”.
În Biblie, Iisus Hristos apare în dublă ipostază – divină și umană – adevăr confirmat de moartea sa pe cruce, urmată de învierea și înălțarea sa la cer. Fidelitatea față de esența creștinismului primordial este esențială pentru credincioși, în ciuda modificărilor pe care le-a căpătat de-a lungul timpului în confruntarea nde idei.
Cele trei mărturisiri de credință ale creștinilor, ce explică dogmele de bază comune tuturor tendințelor și confesiunilor apărute, sunt : simbolul apostolic (anul 50), simbolul niceno-constantinopolitan, stabilit prin sinoadele ecumenice de la Niceea(325) și Constantinopol(381),simbolul atanasian(dată incertă sec.IV-VIII). Crezul exprimă o sinteză a valorilor creștinismului :
„Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul
Făcătorul cerului și al pământului,
văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul –Născut, Care din Tatăl S-a născut
mai înainte de toți vecii.
Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Nascut, nu făcut ;
Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt
și din Maria Fecioara, și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat
si a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade în dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții,
a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul,
Care de la Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl și Fiul
este închinat și slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Într-una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică,
Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților
Și viața veacului ce va să fie. Amin!”
În Biblie se menționează că Irod, guvernatorul provinciei Iudeea, aflând că proorocii vestiseră nașterea unui mare împărat și temându-se pentru funcția sa , a poruncit să fie uciși toți pruncii mai mici de un an. Din păcate, el nu a înțeles că era vorba despre un împărat al sufletelor și nu despre un pretendent la scaunul său.Chiar dacă Iisus Hristos s-a născut și a trăit în Palestina, mesajul său este universal, fiind răspândit în toată lumea de către apostoli, și în general de către adepții care au propovăduit credința creștină dincolo de Ierusalim, unde primul martir a fost Ștefan, ucis cu pietre de evrei. Un rol important l-au avut apostolii Petru și Pavel, care au pus bazele unor comunități de creștini, nu numai printre evrei, ci și printre greci și romani. Pentru ca o persoană să treacă la creștinism, trebuia să respecte două acte rituale : botezul și euharistia (împărtășania).Dintre cei zece apostoli doar Ioan nu a sfârșit ca martir. Pe când era exilat în insula greacă Pattmos i s-a arătat Domnul și i-a zis: „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Scrie carte despre tot ce vezi și trimite-o bisericilor…” Timp de aproape 300 de ani, adepții creștinismului au trebuit să îndure persecuțiile din partea statului roman dar și dramele interne provocate de erezii. Soldații și aristocrația romană erau loiale Cezarului și nu acceptau noua ordine a lui Hristos, care refuza sacrificiile pe altare în numele unor idoli și milita pentru egalitatea socială. Împăratul Nero este unul dintre cei mai cruzi persecutori, care a răspândit vestea că incendierea Romei este datorată creștinilor, pentru ca aceștia sa fie uciși în amfiteatrele romane. În aceste condiții, creștinii au trecut la o viață clandestină, mutându-și în catacombele romane reuniunile conduse cu înțelepciune de episcopi.
Soarta creștinismului s-a schimbat în anul 312, când Constantin cel Mare, fiul nelegitim al generalului Constantin Chlorus și al unei credincioase orientale cu numele Elena, a trecut la creștinism, acordând libertate noii religii prin Edictul de la Milano. Din ordinul său are loc la Niceea primul Conciliu al Bisericii creștine, având ca scop combaterea arianismului. După anul 394, când împăratul Theodosius declară creștinismul singura religie oficială, templele sunt transformate în biserici, jocurile olimpice sunt suspendate, pentru ca în anul 529, școala de filozofie din Atena să fie închisă din ordinul lui Iustinian. Se instaurează astfel, epoca de aur a Părinților Bisericii, care au început interpretarea Evangheliilor, cel mai important dintre ei fiind Augustin (354-430). În ierarhia bisericească, dintre episcopii care dețin rangul suprem, se detașează cel al Romei, care devine Papă, fiind considerat succesor al apostolului Petru, aspect deloc de neglijat pentru a câștiga autoritate asupra lumii creștine.
Alte repere importante ale lumii antice sunt : căderea Imperiului Roman de Apus în anul 476, când ultimul împărat roman Romulus Augustulus este detronat de generalul barbar Odoacru, care și-a luat titlul de rege al Romei, influența islamică din sec. VIII-XI în bazinul mediteranean, separarea în 1054 creștinismului în catolicism (biserica apuseană) și ortodoxism (biserica răsăriteană), sub conducerea papei, respectiv a patriarhului de la Constantinopol, sfârșitul Imperiul Roman de Răsărit, cunoscut și sub numele de Bizanț, prin cucerirea Constantinopolului, în anul 1453, de către Mohamed al II-lea.
Istoria medievală este o perioadă tulbure din viața popoarelor, marcată de evenimente militare cu profunde rezonanțe politice, precum : războiul de o sută de ani (1337-1453) dintre Anglia și Franța (unde s-a remarcat curajul deosebit al luptătoarei Jeanne d’Arc), mișcarea de eliberare din Spania de sub ocupația arabă (cunoscută sub numele de Reconquista), lupta împotriva invaziilor mongole din Europa și Asia, cruciadele desfășurate sub lozinca „războiul sfânt”, pentru eliberarea Ierusalimului și a „Sfântului Mormânt” de sub ocupație păgână, lupta de eliberare a italienilor de sub tutela monarhilor germani, lupta antiotomană. Este bine de menționat că Țările Române, deși slab dezvoltate economic, au reprezentat o pavăză la Dunăre a creștinătății în calea expansiunii turcești.
Transformări deosebit de importante în evoluția culturii și civilizației s-au produs în Renaștere. Termenul de Renaștere (fr. renaissance, it. rinascimento) derivă din verbul a renaște și reprezintă o mișcare ideologică și culturală din sec. XIV-XVI (Italia), sec. XVI (Franța, Germania, Țările de Jos), a doua jumătate a sec. al XVI-lea și începutul sec. al XVII-lea (Anglia, Spania), sec. XVI, XVII și sec. al XVIII-lea (Țările Române), caracterizată prin respectul față de om (umanism), reactualizarea valorilor antichității, reforma religioasă, progres economic, descoperiri geografice, apariția capitalului industrial și bancar, dezvoltarea orașelor etc.
În sânul bisericii a apărut Reforma – o stare de spirit reformatoare manifestată printr-o mișcare ideologică cu un pronunțat revendicativ, în diverse forme:
-lutheranismul, promovat în a prima jumătate a sec. al XVI-lea, în Germania, de Martin Luther, care s-a ridicat împotriva vânzării de indulgențe și a susținut o nouă doctrină religioasă, bazată pe mântuirea prin credință, simplificarea cultului catolic și libertatea credincioșilor de a interpreta Biblia ;
-calvinismul, învățătură propagată la mijlocul sec. al XVI-lea, la Geneva, de Jean Calvin, care se pronunță pentru o biserică simplă, fără ritualuri fastuoase și îndeamnă pe credincioși să caute izbăvirea într-o viață activă și morală ;
-anglicanismul, a fost impus în Anglia de Henric al VIII-lea, Tudor, între anii 1531-1534, care, după ce a luat o serie de măsuri pentru restrângerea influenței papalității, s-a proclamat șeful suprem al bisericii engleze, căreia i-a secularizat o parte din avere ;
-reforma catolică (contrareforma) a fost inițiată de papalitate cu sprijinul dinastiei de Habsburg (Spania) pentru o înnoire a bisericii catolice.
Este perioada în care au apărut noi ordine monahale, dintre care ordinul călugărilor iezuiți, înființat în 1540 de către cavalerul spaniol Ignațiu de Loloya, a devenit foarte puternic. Inchiziția organizată de iezuiți ca tribunal al Sfântului Oficiu a înăsprit represiunea prin arderea pe rug a necredincioșilor. Preocupați de educație, iezuiții au înființat colegii și au trimis misionari în toată lumea pentru promovarea religiei catolice. Cu toate eforturile papilor, autoritatea acestora a cedat din putere monarhiei absolute, care se impune chiar și în țări catolice (Franța, Spania). În cele din urmă, un conciliu ecumenic organizat la Trento, în Italia, a impus o disciplină severă clerului catolic și a hotărât transmiterea credinței prin catehism sau predică.
Creștinismul a marcat istoria omenirii, nu numai prin credință, al ci și prin artă, lăsând posterității capodopere greu de egalat. Stilul romanic, apărut spre sfârșitul secolului al X-lea, introduce o viziune abstractă în artă, bazată pe o schemă conceptuală prealabilă. Bisericile au bolțile în semicerc, sprijinite pe ziduri solide, cu ferestre înguste și pereți acoperiți cu picturi. Figurile umane sunt inexpresive, cu ochii mari, ovali, atitudini rigide și corpurile ascunse sub veșminte bogate. Pictorul nu este preocupat să redea perspectiva, procedeul său favorit fiind stilizarea. Sculptura nu este decât o alternativă a imaginii pictate, chiar și statuile sunt inserate în structura arhitectonică a edificiilor. Capitelurile sunt ornamentate cu o floră și o faună de o mare diversitate. Alături de animalele cunoscute se întâlnesc monștri stranii, temă obsesivă care reflectă angoasa lumii de dincolo.
În sec. al XII-lea, a apărut în Europa occidentală stilul gotic, caracterizat prin forme înalte și zvelte, arcuri și bolți ogivale, la care se adaugă un număr mare de statui și enorme vitralii care produc minunate efecte de lumină. Adeseori, formulele arhitectonice ale epocii sunt influențate de arta arabă și bizantină.
O nouă orientare artistică are loc în Renaștere, orientare spirituală caracterizată sintetic de Michelet și Burckhardt prin formula „descoperirea lumii și descoperirea omului”. Mișcarea umanistă a pregătit nașterea capitalismului prin promovarea unei culturi umaniste, în centrul căreia se afla omul ca subiect al libertății și încrederii în forțele sale. Arta plastică a atins apogeul prin reprezentanții săi de seamă : Michelangelo Buonarotti, Raffaelo Sanzio, Leonardo da Vinci etc.
În cadrul generos al umanismului, artiștii aveau o mare libertate de creație.Deși în contractele cu beneficiarii se stipulau anumite condiții, totuși creatorii de artă își permiteau introducerea de detalii sau scene din viață, care dădeau originalitate operelor acestora. Au apărut și artiști-intelectuali, care își făceau ucenicia în atelierele maeștrilor, fiind capabili să utilizeze raționamentul matematic în găsirea unor soluții optime de reprezentare. Prin studii de anatomie și psihologie, ei au reușit să redea mișcarea și stările afective, să pună în valoare nuanțele, relieful , jocul de lumini și umbre. Mișcarea antifeudală capătă amploare deosebită în epoca luminilor (sec.XVII-XIX), când se desfășoară revoluțiile burgheze, se schimbă sistemul politic și se pun bazele culturii moderne.
În artă, stilul baroc domină în perioada de trecere de la Renaștere la Iluminism. Apărut în Italia, barocul se răspândește treptat în Europa catolică, fiind în același timp o stare de spirit subordonată contrareformei religioase. În arhitectură, pictură și sculptură, barocul promovează o artă triumfală și monumentală prin bogăția de ornamentații, valorile expresive ale luminii și emoția trăirilor pline de pasiune, având reprezentanți de seamă, mai ales în Italia (Caravaggio, Boromini, Bernini, Guarini, Pozzo), Spania (Velasquez, Zurbaran), Flandra (Rubens), Olanda (Vermeer, Rembrandt).
Singura țară care nu a asimilat barocul este Franța, unde în locul său se conturează clasicismul, care capătă în timpul lui Ludovic al XIV-lea o dezvoltare deplină. În arhitectură și artele plastice, reprezentanții clasicismului francez –Poussin, Lorrain, Georges de la Tour, Mansart, Le Vau, Le Brun- realizează o sinteză între influențele renascentiste italiene, a celor antice și a tradițiilor franceze (cărămidă policromă, piatră) la care se adaugă și unele trăsături baroce. Stilul clasic se remarcă prin jocul echilibrat dintre orizontale și verticale, spre deosebire de baroc unde predomină dinamica liniilor curbe.
Biserica română cinstește pe „sfântul, slăvitul și întrutot lăudatul Apostol Andrei”, unul dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, care prin anii 60 a ajuns pe teritoriul Scythia Minor(Dobrogea de azi), unde a creștinat pe strămoșii noștri, stabilindu-se într-o peșteră, pe care a folosit-o ca adăpost și loc de rugăciune. Peștera Sfântului Andrei se află la 3,15 km S-E de șoseaua Constanța–Ostrov, lângă localitatea Ioan Corvin. După formarea poporului român, credința acestuia a rămas de neclintit în fața vicisitudinilor istoriei. Stau mărturie numeroasele biserici ridicate de domnitori după câștigarea unor bătălii sau construite prin efort propriu de către comunitățile de credincioși. Așa au apărut bijuterii arhitectonice ca: Mânăstirea Argeșului, Biserica Trei Ierarhi din Iași, Voronețul, Moldovița, Sucevița, Agapia, Cozia etc. Poate că generația noastră va duce la îndeplinire proiectul propus de patriarhul Teoctist pentru realizarea Catedralei Mântuirii Neamului. Ar fi un obiectiv îndrăzneț care s-ar adăuga edificiile istorice din România, țară atractivă pentru turiști, fascinați nu numai de peisajul mirific, ci și de tradițiile, obiceiurile și ospitalitatea românilor, dar și optimismul, respectul pentru credința, dragostea lor de viață și aspirația la fericire.De fapt, astfel de trăsături sunt comune lumii civilizate și diferențiază ființa umană în cadrul biosferei instaurate pe planeta albastră, această magnifică navă cosmică destinată să poarte omenirea în istorie.
În concluzie, se poate spune cu certitudine că Homo religiosus respectă binele, frumosul și adevărul dar și sentimentul iubirii veșnice, pentru că „Dumnezeu este dragoste”. În Epistola către Corinteni, apostolul Pavel scrie : „ Dragostea este îndelung răbdătoare,este plină de bunătate; dragostea nu invidiază; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se portă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată… Acum dar rămân aceste trei : credința, nădejdea și dragostea ; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”. Este minunat că Dumnezeu ne-a înzestrat cu capacitatea de a iubi. Chiar și în situații critice să nu ne lăsăm cuprinși de ură, pentru că devenim mai puternici dacă putem să iertăm. Dragostea este esența învățăturii creștine. Iisus a spus: „Iubește pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima, cu cu tot sufletul și cu toată gândirea ta”. Aceasta reprezintă prima poruncă iar ce-a de-a doua este: „Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Terra trebuie să devină habitatul iubirii, al frumuseții, al binelui și al adevărului. Fie că ești credincios sau nu, trebuie să respecți convingerile religioase ale altor persoane. În Constituția României, din 1991, revizuită în 2003, se precizează:
„ Art. 29 (1) Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi ingrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste in spirit de toleranță și de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.
(4) In relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de invrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistenței religioase în armată, in spitale, în penitenciare, în aziluri și în orfelinate.
(6) Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.”
Cred că se exagerează atunci când se afirmă că ateismul este în creștere iar religia va dispărea din unele țări dezvoltate. Mai degrabă, se vor stabili noi relații între religie, filozofie și știință.

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 8 Dec 2012, 08:35 AM

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 9 Dec 2012, 08:56 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Pe crestele Carpaților, mă simpt cu nemărginirea aproape. Din întunericul abisal mă salvez prin credință pentru a primeni sufletul în lumină.
Ce pot să spun, ne aflăm la frontierele cunoașterii, unde știința, filosofia și religia sunt veritabile ferestre spre enigmele existenței.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 9 Dec 2012, 04:37 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Un participant pe forum afirmă că, "există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze științific religia".
Eu nu mi-am propus să explic filosofia și religia prin știință, care reprezintă modalități distincte de reflectare a existenței de către psihicul uman. În teoria dualității existenței, încerc doar o corelare a acestora la frontierele cunoașterii.
Poate că, în perspectivă “scientia nova” va permite pe parcursul sec. XXI un salt calitativ în cunoașterea adevărului absolut.
Este o mare resposabilitate, dar și o fascinantă provocare pentru ființa umană de a-și justifica prin demers cognitiv rolul și statutul în Univers.
Cu siguranță, esența devenirii umane se exprimă prin creativitate, pentru a da valoare și sens întregii existențe.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 11 Dec 2012, 04:26 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Sinteze de matematică(I)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 15 Dec 2012, 09:55 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Sinteze de matematică(II)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 16 Dec 2012, 08:22 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Sinteze de matematică(III)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 24 Dec 2012, 09:41 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Stimați elevi,
Cu ocazia intrării în sărbătorile de iarnă, vă doresc vouă și tuturor tinerilor din România și diasporă un "CRĂCIUN FERICIT " pe traiectoria aspirației la îndeplinirea viselor din prezent și viitor.
Mult succes la examene pentru cei din clasele terminale! Dumnezeu să vă ajute!...


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 6 Jan 2013, 04:34 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(I)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 8 Jan 2013, 09:52 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(II)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 10 Jan 2013, 10:03 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(III) - Electricitate și magnetism

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 13 Jan 2013, 09:25 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(IV)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 16 Jan 2013, 08:58 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(V)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 26 Jan 2013, 08:07 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(VI)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 28 Jan 2013, 04:33 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(VII)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 1 Feb 2013, 04:40 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(VIII)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 4 Feb 2013, 06:16 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(IX)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 15 Feb 2013, 02:43 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fizică online(X)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 17 Feb 2013, 04:08 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Secolul XXI înseamnă tehnologie de vârf în devenirea omenirii

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 24 Feb 2013, 07:53 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Tehnică și tehnologie

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 27 Feb 2013, 10:13 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Terra nostra

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 6 Mar 2013, 09:30 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.717
Înscris: 18 Jan 10


Fascinația științei

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
0 utilizator(i) citesc acest subiect (0 vizitatori și 0 utilizatori anonimi)
0 utilizator(i):

OpțiuniPagini: (9) [1] 2 3 ... Ultimul » Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

 

 
  © 2002 SIVECO Romania SA. All Rights Reserved