Reședință - Portal SEI Portalul educațional SEI  Admitere Admitere Bacalaureat Bacalaureat Titularizare Titularizare Euro 200 Euro 200 Bani de Liceu Bani de Liceu
Găzduire WEB pentru școli și licee Găzduire WEB pentru școli, licee și instituții educaționale Dictionare online Dicționare online Subiecte examene naționale "2007-2008" Subiecte examene naționale "2007-2008"
Subiecte examene naționale începând cu 2002 Subiecte examene naționale începând cu 2002 .campion .campion
SIVECO Romania  Ministerul Educației și Cercetării



Pagini: (8) 1 [2] 3 4 ... Ultimul » ( Primul mesaj necitit ) Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

> Scientia nova, Teoria dipolilor vortex
Vasile Tudor
Trimis: 23 Nov 2012, 07:38 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Allô, Terre? Je suis Selênê !
Selon la Bible, livre de chevet du christianisme, le Soleil et la Lune ont été créés par Dieu, le quatrième jour de la Genèse pour être « des lumières sur la voûte céleste, pour séparer le jour de la nuit, pour être les signes de la séparation des saisons, des jours et des années ».
Les astronomes ont une autre opinion complètement différente sur la formation du système solaire dont l’origine est placée il y a 5 milliards d’années environ, dans une énorme nébuleuse de gaz et de poussière cosmique, trouvée dans un mouvement de rotation et soummise à l’action des forces gravitationnelles d’attraction. A la suite de la contraction gravitationnelle a résulté une masse de matière centrale (le Soleil), entourée d’un disque aplati où ont apparu des tourbillons qui ont conduit à la formation des planètes et des satellites. Il est fort possible que pendant ce processus cosmique il y ait eu des collisions aléatoires qui expliquent certaines anomalies - exentricité des orbites, mouvement rétrograde de certains satellites, formation des astéroïdes etc.
On a proposé trois hyposthases pour la formation de la Lune : - la rupture de la protomasse terrestre dans la période de début de la terre, la séparation de la nébuleuse solaire, avec la Terre, comme un système binaire, respectivement avec la captation dans le champ gravitationnel d’un corps céleste.
Les missions spatiales effectuées sur la Lune ont mis en évidence l’âge commun et la composition chimique similaire à celle de la Terre. On a constaté que le relief lunaire est formé des montagnes avec des hauteurs jusqu’à 8000m et des depressions étendues de l’écorce lunaire, sans eau, ainsi que des cratères d’où commencent radialement des fossés tectoniques qui ont une longueur de 2000km environ.
La Lune est un corps céleste sans lumière propre qui reflète vers la Terre seulement une partie réduite de la radiation incidente provenue du Soleil, à la suite des processus intenses d’absorbtion de sa surface. Pour une observateur terrestre, la Lune présente la même hémisphère visible parce que sa période de rotation- 27,3 jours terrestres environ- coïncide avec la période de révolution, intervalle de temps au cours duquel elle passe successivement par les phases de nouvelle lune, premier quartier de lune, clair de lune, deuxième quartier de lune. L’éclat de la Lune dépend de sa configuration astronomique par rapport au Soleil et à la Terre- conjonction, opposition, quadrature. Dans la phase de clair de lune, l’éclat est maximum et le disque lunaire se voit entièrement, étant illuminé totalement par les rayons solaires. Dans le premier et le deuxième quartier de lune, le disque lunaire- illuminé partiellement par les rayons solaires- est visible seulement sur une moitié de sa surface et dans la phase de nouvelle lune, il est invisible, la radiation solaire étant obturée par la Terre.
A cause de l’intensité réduite du champ gravitationnel propre, la Lune ne retient pas les molécules de gaz et les vapeurs d’eau, pratiquement ,l’atmosphère lunaire n’existe pas. Le manque d’atmosphère et de précipitations, les grandes variations de température entre le jour et la nuit ou entre les zones éclairées et celles sombres, le vent solaire et l’impact des météorites sont les principales conditions de formation de la couche superficielle, nommée régolite- formé d’un mélange de poussière et de fragments des roches de différentes dimensions qui peuvent atteindre une épaisseur de plusieurs mètres.
Les roches trouvées sur la surface de la Lune sont de nature éruptive ou elles sont provenues des météorites, tout comme résulte des informations transmises par les satellites ou obtenues par l’analyse des échantillons apportés par les cosmonautes qui ont participé au programme « Apollo »- quand on a réalisé l’alunissage d’un module lunaire avec des gens au bord et on a effectué des amples recherches réalisées avec des appareils ultramodernes . Les roches peuvent être groupées en deux catégories : des roches cristallines basaltiques, de granulation fine ou moyenne, respectivement brescia – une roche compacte, formée par la conglomération de sol lunaire.
La composition minéralogique et chimique des fragments existants sur la surface de la Lune dépend de celle des roches de provenance de substrat et elle a un rôle décisif dans l’établissement du bilan énergétique radiatif. Les seuls éléments chimiques qui apparaissent en concentrations calculées en pour-cent surunitaires, sont en ordre décroissant O, Si, Fe, Ca, Ti, et Mg, trouvés en combinaisons chimiques, du type : pyroxènes, olivines et quartz.
Les investigations effectuées à l’occasion des missions Apollo ont démontré que la valeur de l’albédo lunaire (la fraction de l’énergie lumineuse incidente irradiée diffusément) dépend de la composition chimique des roches, surtout des rapports Al/Si et Mg/Si. En général, la majorité des silicates trouvés dans la poussière ont un albédo plus grand que les particules opaques, riches en fer, de la surface du sol lunaire (Shaber, 1980).
D’autre part, à cause du relief lunaire extrêmement varié- montagnes, « mers », cratères, fossés tectoniques- le disque lunaire présente un éclat nonuniforme. L’albédo lunaire a une valeur moyenne de 6-24%, étant plus grand avec 3-14% dans les zones hautes par rapport à celles des dépressions.
La modification de l’éclat du disque lunaire est possible dans un avenir proche ou plus loin, en couvrant la partie visible de la Lune avec des matériaux réflectorisés ayant des propriétés de réflexion meuilleures que celles du sol lunaire. Ces matériaux doivent résister aux pressions plus petites que 10-11torr, ainsi qu’à une radiation solaire intense et aux variations de température comprises entre -160C et 130C, correspondantes au passage de la nuit au jour lunaire.
La manque d’atmosphère et d’hydrosphère de la Lune présente aussi des aspects bénéfiques, ayant en vue qu’il n’y a pas de précipitations et de courants d’air qui puissent dégrader les matériaux utilisés pour l’aménagement réflectorisé du disque lunaire. Si à ces conditions on ajoute le fait que les sollicitations mécaniques sont dues seulement à la gravitation lunaire qui est six fois plus petite que celle terrestre, alors on justifie l’affirmation que « les traces des pas des cosmonautes et des véhicules lunaires utilisés aux déplacements se conservent au moins 50 000 ans » (Stefan Airinei, La Terre comme planète).
De nos jours, on connaît de divers matériaux bon marché et avec des propriétés réflectorisées qui peuvent résister un temps prolongé dans les conditions existantes sur la Lune, par exemple l’aluminium et le chaux.
La couche réflectorisée peut être obtenue en couvrant sur des aires de plus en plus larges, la partie visible de la Lune avec des tôles minces d’aluminium, ainsi en dispersant la poussière de chaux à l’aide des pulvérisateurs centrifuges. La surface qui doit être couverte étant trop étendue il est nécessaire que l’épaisseur de la couche réflectorisée soit la plus petite possible, pour réduire la consommation des matériaux. D’un mètre cube d’aluminium on peut obtenir des tôles de 0,1mm épaisseur qui permettent à couvrir une surface de 100 m2.
La réalisation de la couche réflectorisé avec les moyens techniques actuels peut être obtenue seulement en étapes successives qui dureraient même des centaines d’années, mais cet intervalle de temps peut être réduit significativement en développant les moyens de transport cosmiques – fusées, navettes spatiales, véhicules cosmiques etc.
En faisant des études rigoureuses de faisabilité, correlées avec l’évolution de la technique et de la technologie, on peut établir s’il est avantageux que les matériaux réflectorisés soient apportés de la Terre à l’aide de certains moyens cosmiques de transport ou qu’ils soient extraits et ouvrés directement des roches lunaires avec des machines et des installations automatisées. La calcium, élément qui forme de diverses combinaisons chimiques- se trouve en grande quantité sur la Terre, ainsi que sur la Lune, mais l’aluminium doit être apporté de la Terre, déjà usiné, sous la forme de paquets des tôles minces, bien emballées, pour garantir la sûreté du transport.
Quoique l’application de la méthode soit difficile dans les conditions de la technique actuelle et suppose d’énormes efforts matériels et financiers, les avantages sont incommenssurables pour l’évolution de la civilisation sur la Terre, parce que la modification de l’éclat du disque lunaire assure pour une période prolongée de temps, pas seulement l’amélioration de l’illumination nocturne de la surface terrestre à l’échelle globale, mais aussi du climat et de la dynamique de l’atmosphère par les effets bénéfiques sur le bilan radiatif et la distribution des gradients thermiques et de pressions.
La nécessité de l’utilisation des sources nonconventionnelles d’énergie, régénérables et nonpolluantes, représente une option sûre pour l’avenir de l’humanité dans les conditions du développement et de l’intégration économique au niveau planétaire pour prévenir les situations critiques dues à l’épuisement des réserves disponibles de charbon, de pétrole et de gaz. L’intensification de la radiation lunaire permettrait aux habitants de la Terre la réduction considérable de la consommation d’énergie électrique pour l’illumination publique et les promenades des amoureux sous le clair de lune seraient plus romantiques.
En perspective, le satellite naturel de la Terre peut devenir une station intermédiare pour les itinéraires interplanétaires, extrêmement utile dans la conquête de l’espace cosmique pour approvisionner avec des aliments et du combustible. La réalisation des habitats humains et l’aménagement de la surface de la Lune, en couvrant des zones étendues avec une couche réflectorisée, sont des espoirs de l’humanité qui peuvent devenir réalisables par la participation de toutes les nations, ainsi que d’autres organismes et organisations internationales.
Il ne faut pas oublier qu’il faut respecter et défendre la lumière de la Lune, le cadeau le plus précieux pour l’enchantement de nos yeux, offert par la voûte étoilée dans les nuits sereines. Dans une expression métaphorique, puisse exister un être humain qui ne serait pas ému à l’appel cosmique : « Allô, je suis la Lune , l’unique satellite naturel trouvé dans l’ambrassement gravitationnel de la Terre. Je vous aime, Terriens ! On se rencontrera dans les nuits claires quand vos regards seront remplis par les rayons lunaires. Ne me decevez pas ! ».
Comme je suis un être sensible et optimiste, j’espère que la relation de l’homme et de la nature dure pour l’éternité sous le signe des valeurs pérennantes de bien, beau et vérité. Sûrement, le romantisme ne mourra jamais et sera perfectionné par la créativité. C’est pourquoi, je finis ce plaidoyer avec cette prière : reflétez à une possible humanisation de la Lune, pour que le disque lunaire devienne plus brillant pour les générations suivantes.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 5 Dec 2012, 08:46 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Cum l-am descoperit pe Dumnezeu

Punctul de plecare îl constituie scientia nova, concepție novatoare bazată pe abordarea științifică a realității obiective în logica dialectică.
Teoria vortex a materiei este o concepție novatoare de tip configurațional pentru structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, printr-o viziune dialectică asupra devenirii existenței, în care principiul „unității și opoziției contrariilor”, formulat de filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel, joacă un rol esențial.
Se știe că, materia și antimateria nu pot exista împreună, deoarece se anihilează reciproc, transformându-se în energie. Conceptul de vortex are semnificația de punte de legătură între materia din Universul nostru și antimateria din Universul complementar.
Modelul vortex al devenirii existenței este sugerat de teoremele lui Gauss pentru câmpul gravitațional și câmpul electric, care pun în evidență surse de tip convergent (puțuri) și divergent (izvoare) pentru particule universale, al căror comportament poate fi descris riguros în cadrul mecanicii cuantice și al teoriei relativității.
Referitor la legea atracției universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic și verifica experimental că vortex-urile convergente se atrag iar cele divergente se resping prin forțe invers proporționale cu pătratul distanței dintre ele.
Oricărei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezintă o anumită configurație a acestora.
În cadrul teoriei vortex pot fi explicate fără dificultate structurile elementare și interacțiunile fundamentale din Univers, existența antiparticulelor și fenomenul de anihilare, relația lui Einstein dintre masă și energie, expansiunea Universului, Black Hole(gaură neagră) și White Hole(gaură albă) etc.
Pentru a modela în cadrul general al existenței unitatea de contrarii particulă-antiparticulă, termenul de “vortex” trebuie înlocuit cu expresia “dipol vortex” , deosebit de sugestivă. Un dipol vortex este asociat unității dialectice particulă-antiparticulă , având două stări posibile, și anume:
-starea normală, în care particula se află în Universul nostru, iar antiparticula, în Universul complementar;
-starea inversată, în care polii vortex-ului au locația schimbată față de cazul normal. Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puțin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare.
Antiparticulele generate artificial prin reacții nucleare în marile aceleratoare de particule sunt instabile, deoarece corespund unor dipoli vortex inversați față de cei existenți, cu care se anihilează, transformându-se în particule universale în starea cuantică de fotoni. În cursul reacțiilor nucleare la energii mari pot să apară pentru scurt timp și antiparticule în stări metastabile, ca de exemplu, pozitroniul. Procesele de anihilare sau de generare de particule exprimă de fapt, descompunerea, respectiv refacerea configurațiilor dipolilor vortex din particulele universale primordiale. Deschiderea sau închiderea unor dipoli vortex, înseamnă apariția, respectiv dispariția simultană a particulelor și antiparticulelor corespunzătoare.
Interacțiunile aleatoare dintre particulele universale - prin ciocniri perfect elastice - asigură proprietățile de omogenitate și izotropie ale spațiului și uniformitatea timpului, prin care se justifică, pe baza operațiilor de simetrie, legi importante de conservare a unor mărimi fizice (teorema Noether). Din invarianța funcției lui Lagrange față de translațiile infinitezimale în spațiu, rotațiile spațiale infinitezimale și translațiile infinitezimale în timp, rezultă legile de consevare ale impulsului mecanic, momentului cinetic, respectiv a energiei mecanice totale.
Forța motrice a schimbului de particule universale între cele două lumi - coexistente în sens dialectic - este diferența de concentrație a acestora, care asigură devenirea existenței. Se poate afirma că Universul în care trăim se află într-o buclă de expansiune, iar Universul complementar se află într-o buclă de contracție. Faptul că particulele și antiparticulele au aceeași pondere în Universul dual pare o ipoteză firească.
Un argument astronomic în favoarea teoriei propuse, este evoluția unor stele către stadiul de gaură neagră („black hole”), un veritabil vortex care se manifestă la scară cosmică. Găurile de vierme, numite și poduri Einstein-Rosen, reprezintă o extensie a găurilor negre, dincolo de raza Schwarzschild, a unor soluții pentru ecuațiile teoriei relativității generalizate. Ele sunt construcții topologice care „leagă printr-o scurtătură” zone îndepărtate ale Universului. În teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigură schimbul succesiv de particule universale între Universul nostru și Universul complementar. Un bilanț pozitiv pentru schimbul global de particule universale prin vortex-uri este cauza expansiunii Universului.
De remarcat că, teoria dipolilor vortex permite abordarea unitară și coerentă a informațiilor ștințifice actuale, cu o largă deschidere la interpretări filozofice și religioase, fiind un veritabil instrument al gândirii, cu funcții explicative și predictive deloc neglijabile.
Dificultățile de înțelegere a coexistenței Universului nostru cu Universul complementar pot fi depășite la nivel abstract în cadrul unui Univers cvadridimensional dual, având în comun axa timpului, care poate fi analizat riguros prin aplicarea teoriei relativității și a mecanicii cuantice.
În Universul cvadridimensional coordonatele spațiale și temporale sunt intrinsec legate între ele, fiind descris în teoria relativității restrânse printr-o metrică pseudoeuclidiană(Univers Minkowski), iar în teoria relativității generalizate metrica este neeuclidiană(riemanniană), având tensorii dependenți de concentrațiile de masă.
Pe de altă parte, coform mecanicii cuantice, localizarea microparticulelor se exprimă în termeni de probabilitate și statistică matematică, pătratul amplitudinii funcției de undă normate find egal cu probabilitatea de localizare a microparticulelor în unitatea de volum din spațiul configurațiilor, iar valoarea medie a unei mărimi fizice coincide cu valoarea medie a operatorului asociat.
Universul în care trăim rprezintă manifestarea “in actu”(actualitate, realitate) a existenței, iar Universul complementar poate fi interpretat ca manifestarea “in potentia” (potențialitate, posibilitate) a existenței.
Spre deosebire de Universul în care trăim, aflat în devenire, bazat pe structurarea progresivă a materiei pe nivele integrate de organizare, antimateria din Universul complementar este superior organizată, cu posibilitatea conceperii unor entități spirituale care influențează manifestările existenței prin scheme universale.
Universul complementar este “cheia ” demersului cognitiv pentru abordarea divinității, dacă ne raportăm la conceptul religios al “Lumii de dincolo ” în care se manifestă “Spiritul”, cu semnificația de “Idee absolută” în filosofia lui Hegel, sau în termeni de gnoseologie, cu Adevărul absolut.
Spiritul, deși coexistă cu materia, nu poate fi reprezentat spațial în Universul nostru, având doar o dimensiune temporală, find matricea devenirii existenței prin intermediul interacțiunilor dintre dipolii vortex și schimbul de informații cu Universul complementar.
Faptul că, omul sau orice altă ființă inteligentă din Univers, au fost create “ după chipul și asemănarea cu Dumnezeu”, face trimitere la psihanaliză, în care psihicului uman este structurat pe trei nivele cognitive, mai precis, de conștient, subconștient și inconștient. Deși comportamentul uman se bazează pe nivelul conștient, subconștientul este un nivel intermediar spre inconștient, care asigură o legătură intrinsecă cu divinitatea. Este fascinant că, în mentalul colectiv se face distincție între conștiință și “ suflet ”, pentru a sublinia gradul de interferență cu entitatea spirituală supremă, corelată cu credința cunoașterii Adevărului absolut.
Informația este modalitatea psihicului uman de a transpune la nivel coștient legile universale ale manifestării și devenirii existenței. Altfel spus, psihicul uman are disponibilitatea de a procesa informația în mod direct prin conștiință sau prin intermediul calculatoarelor sau a altor mijloace tehnice concepute pe parcursul evoluției culturii și civilizației, însă creativitatea presupune implicarea nivelelor subconștient și inconștient..
Într-o exprimare sugestivă, psihicul uman, este“ o poartă dintre întuneric și lumină”, pe care o deschidem progresiv în abordarea asimptotică a adevărului absolut prin adevăruri relative din ce în ce mai riguroase.
Se poate afirma că, Biblia, Coranul, Tora sau alte cărți fundamentale ale religiei transmit mesaje codificate, despre cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.
În acest context, afirmația lui Malraux că, “ Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”, capătă semnificații tulburătore despre statutul și rolul ființei umane în Univers. Marea provocare a sec. XXI este abordarea cunoașterii existenței pe baza unității dialectice "materie - spirit". Numai așa pot fi înțelese pe deplin schemele informaționale de structurare și transformare ale materiei.
Nu ne rămâne decăt să reflectăm asupra enigmelor cunoașterii la frontierele dintre știință, filosofie și religie, ca posibilitate veritabilă de a ne justifica existența prin creativitate. Alfel spus, pe traiectoria devenirii umane, credința trebuie integrată în demersul științific și filosofic al abordării existenței sub semnul valorilor perene de bine, frumos și adevăr.
Se pare că avem un destin fascinant pe Terra, această magnifică "navă" care poartă omenirea în istorie. Dar să nu uităm că, pe intervale scurte sau medii de timp, "somnul rațiunii naște monștri" (Francisco Goya). De aceea trebuie să abordăm cu responsabilitate și înțelepciune disponibilitpțile ființei umane de a corela libertatea și necesitatea în făurirea destinului, cu trimitere la regândirea scării de valori și a valențelor democrației..
Se poate afirma că, în condițiile actuale, culturale, economice și politice, marcate de resursele limitate ale "planetei albastre", degradarea mediului înconjurător, a dinamicii atmosferei și a echilibrelor ecologice, omenirea se află la o "răspântie a istoriei", care implică schimbarea atitudinii și a modului de acțiune umană în proiectarea viitorului.
Cu siguranță, ne aflăm la frontierele cunoașterii, iar sec. XXI va reprezenta o "poartă de intrare" într-o nouă etapă de evoluție a omenirii. Numai prin creativitate responsabilă putem preveni " șocul viitorului", așa cum rezultă din aplicarea logicii dialectice asupra rolului și statutului finței umane în Univers.

Citate celebre

*Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, trebuie să contribuim la crearea ei . Mahatma Gandhi
*To be or nor to be, that is the question – A fi sau a nu fi, acesta este intrebarea. William Shakespeare(Hamlet, actul III)



Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 9 Dec 2012, 08:40 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Pe crestele Carpaților, mă simpt cu nemărginirea aproape. Din întunericul abisal mă salvez prin credință pentru a primeni sufletul în lumină.
Ce pot să spun, ne aflăm la frontierele cunoașterii, unde știința, filosofia și religia sunt veritabile ferestre spre enigmele existenței.

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 9 Dec 2012, 08:50 AM


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 11 Dec 2012, 04:14 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Un participant pe forum afirmă că, "există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze științific religia".
Eu nu mi-am propus să explic filosofia și religia prin știință, care reprezintă modalități distincte de reflectare a existenței de către psihicul uman. În teoria dualității existenței, încerc doar o corelare a acestora la frontierele cunoașterii. Poate că, în perspectivă “scientia nova” va permite pe parcursul sec. XXI un salt calitativ în cunoașterea adevărului absolut.
Este o mare resposabilitate, dar și o fascinantă provocare pentru ființa umană de a-și justifica prin demers cognitiv rolul și statutul în Univers. Cu siguranță, esența devenirii umane se exprimă prin creativitate, pentru a da valoare și sens întregii existențe.

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 11 Dec 2012, 04:16 PM


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 23 Dec 2012, 10:01 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Despre adevăr

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 24 Dec 2012, 09:27 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Stimați participanți pe forum,
Cu ocazia intrării în sărbătorile de iarnă, vă doresc dvs. și tuturor cetățenilor din România și diasporă un "CRĂCIUN FERICIT " pe traiectoria aspirației la îndeplinirea viselor din prezent și viitor. Dumnezeu să vă ajute!...


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 6 Jan 2013, 04:46 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Pași spre lumină
Moto: Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum(Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist) - Descartes

Chiar dacă sunt un simplu muritor de rând, mulțumesc lui Dumnezeu pentru șansa că exist pe Terra, acest magnific leagăn al vieții, care poartă omenirea în istorie. În dorul de necuprins, ajută-mă Doamne pe calea tulburătoarelor întrebări despre enigmele existenței!
Mă simt nespus de mic într-un Univers așa de mare, marcat de fascinația demersului cognitiv despre: cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm ? Este dificil de urmat calea corectă atunci când te afli la frontierele cunoașterii în căutarea unor puncte de reper pentru a depăși limitele gnoseologice ale condiției umane.
Desigur, se poate greși, dar lăsați-mă să mă exprim pe traiectoria pașilor spre lumină, în limita posibilităților de care dispun? Vă spun cu sinceritate că, pentru mine, creativitatea reprezintă o modalitate veritabilă de a-mi justifica existența.
Vă propun să colaborăm constructiv într-un cadru de emulație intelectuală despre statutul și rolul omului în Univers. Este o invitație responsabilă la creativitate pusă sub semnul valorilor perene de bine, frumos și adevăr.
Punctul de plecare îl constituie scientia nova, prin abordarea științifică a realității obiective în logica dialectică.
Teoria vortex a materiei este o concepție novatoare de tip configurațional pentru structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, bazată pe o viziune dialectică asupra devenirii existenței, în care principiul „unității și opoziției contrariilor”, formulat de filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel, joacă un rol esențial.
Se știe că, materia și antimateria nu pot exista împreună, deoarece se anihilează reciproc, transformându-se în energie. Conceptul de vortex are semnificația de punte de legătură între materia din Universul nostru și antimateria din Universul complementar.
Modelul vortex al devenirii existenței este sugerat de teoremele lui Gauss pentru câmpul gravitațional și câmpul electric, care pun în evidență surse de tip convergent (puțuri) și divergent (izvoare) pentru particule universale, al căror comportament poate fi descris riguros în cadrul mecanicii cuantice și al teoriei relativității.
Referitor la legea atracției universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic că, vortex-urile convergente se atrag iar cele divergente se resping prin forțe invers proporționale cu pătratul distanței dintre ele. Această afirmație se poate verifica experimental cu diverse modele pentru dipolii vortex.
Oricărei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezintă o anumită configurație a acestora.
În cadrul teoriei vortex a existenței pot fi explicate fără dificultate structurile elementare și interacțiunile fundamentale din Univers, existența antiparticulelor și fenomenul de anihilare, relația lui Einstein dintre masă și energie, expansiunea Universului, Black Hole(gaură neagră) și White Hole(gaură albă) etc.
Pentru a modela în cadrul general al existenței unitatea de contrarii particulă-antiparticulă, termenul de “vortex” trebuie înlocuit cu expresia “dipol vortex” , deosebit de sugestivă.
Un dipol vortex este asociat unității dialectice particulă-antiparticulă , având două stări posibile, și anume:
-starea normală, în care particula se află în Universul nostru, iar antiparticula, în Universul complementar;
-starea inversată, în care polii vortex-ului au locația schimbată față de cazul normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puțin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare.
Antiparticulele generate artificial prin reacții nucleare în marile aceleratoare de particule sunt instabile, deoarece corespund unor dipoli vortex inversați față de cei existenți, cu care se anihilează, transformându-se în particule universale în starea cuantică de fotoni. În cursul reacțiilor nucleare la energii mari pot să apară pentru scurt timp și antiparticule în stări metastabile, ca de exemplu, pozitroniul. Procesele de anihilare sau de generare de particule exprimă de fapt, descompunerea, respectiv refacerea configurațiilor dipolilor vortex din particulele universale primordiale. Deschiderea sau închiderea unor dipoli vortex, înseamnă apariția, respectiv dispariția simultană a particulelor și antiparticulelor corespunzătoare.
Interacțiunile aleatoare dintre particulele universale - prin ciocniri perfect elastice - asigură proprietățile de omogenitate și izotropie ale spațiului și uniformitatea timpului, prin care se justifică, pe baza operațiilor de simetrie, legi importante de conservare a unor mărimi fizice (teorema Noether). Din invarianța funcției lui Lagrange față de translațiile infinitezimale în spațiu, rotațiile spațiale infinitezimale și translațiile infinitezimale în timp, rezultă legile de consevare ale impulsului mecanic, momentului cinetic, respectiv a energiei mecanice totale.
Forța motrice a schimbului de particule universale între cele două lumi - coexistente în sens dialectic - este diferența de concentrație a acestora, care asigură devenirea existenței. Un bilanț pozitiv pentru schimbul global de particule universale prin vortex-uri este cauza expansiunii Universului. Se poate afirma că Universul în care trăim se află într-o buclă de expansiune, iar Universul complementar se află într-o buclă de contracție. Faptul că particulele și antiparticulele au aceeași pondere în Universul dual pare o ipoteză firească.
Un argument astronomic în favoarea teoriei propuse, este evoluția unor stele către stadiul de gaură neagră („black hole”), un veritabil vortex care se manifestă la scară cosmică. Găurile de vierme, numite și poduri Einstein-Rosen, reprezintă o extensie a găurilor negre, dincolo de raza Schwarzschild, a unor soluții pentru ecuațiile teoriei relativității generalizate. Ele sunt construcții topologice care „leagă printr-o scurtătură” zone îndepărtate ale Universului. În teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigură schimbul succesiv de particule universale între Universul nostru și Universul complementar.
De remarcat că, teoria dipolilor vortex permite abordarea unitară și coerentă a informațiilor ștințifice actuale, cu o largă deschidere la interpretări filozofice și religioase, fiind un veritabil instrument al gândirii, cu funcții explicative și predictive deloc neglijabile.
Dificultățile de înțelegere a coexistenței Universului nostru cu Universul complementar pot fi depășite la nivel abstract în cadrul unui Univers cvadridimensional dual, având în comun axa timpului, care poate fi analizat riguros prin aplicarea teoriei relativității și a mecanicii cuantice.
În Universul cvadridimensional coordonatele spațiale și temporale sunt intrinsec legate între ele, fiind descris în teoria relativității restrânse printr-o metrică pseudoeuclidiană(Univers Minkowski), iar în teoria relativității generalizate metrica este neeuclidiană(riemanniană), având tensorii dependenți de concentrațiile de masă.
Pe de altă parte, coform mecanicii cuantice, localizarea microparticulelor se exprimă în termeni de probabilitate și statistică matematică, pătratul amplitudinii funcției de undă normate fiind egal cu probabilitatea de localizare a microparticulelor în unitatea de volum din spațiul configurațiilor, iar valoarea medie a unei mărimi fizice coincide cu valoarea medie a operatorului asociat.
Universul în care trăim rprezintă manifestarea “in actu”(actualitate, realitate) a existenței, iar Universul complementar poate fi interpretat ca manifestarea “in potentia” (potențialitate, posibilitate) a existenței.
Spre deosebire de Universul în care trăim, caracterizat prin structurarea progresivă a materiei pe nivele integrate de organizare, antimateria din Universul complementar este superior organizată, cu posibilitatea conceperii unor entități spirituale care influențează manifestările existenței prin scheme universale pe care ființa umană le percepe în demersul cognitiv ca interacțiuni și legi ale științei.
Universul complementar este “cheia ” psihicului uman sau al oricărei ființe extraterestre inteligente pentru abordarea divinității, dacă ne raportăm la conceptul religios al “Lumii de dincolo ” în care se manifestă “Spiritul”, cu semnificația de “Idee absolută” în filosofia lui Hegel, sau în termeni de gnoseologie, cu raportarea la Adevărul absolut.
Este bine de precizat că, Hegel a pus la baza întregii existențe coceptul universal de “idee absolută”, din care derivă lumea cu întreaga bogăție de determinări, aspecte și manifestări concrete. În automișcarea ei, Ideea absolută începe de la o abstracție nedeterminată(teza), parcurge un proces de degradare prin care se exteriorizează sub formă de natură(antiteza) și se ridică apoi la abstracția finală(sinteza), etapă în care spiritul, ca unitate a ideii și naturii, a depășit contradicția și, odată cu ea, realitatea.
După părerea mea, Spiritul, deși coexistă cu materia, nu poate fi reprezentat spațiul în Universul nostru, având doar o dimensiune temporală, find matricea configurării materiei prin interacțiunile dintre dipolii vortex. Mai mult, devenirea vieții, are la bază codul genetic , dar la ființele inteligente psihicul asigură procesarea conștientă a informațiilor și conexiunea la Universul complementar prin nivelele subconștient și inconștient. Se poate spune că, unitatea în diversitate a manifestărilor vieții la scară cosmică are la bază codurile genetice, cu semnificația de scheme universale ale divinității în devenirea existenței.
De câteva săptămâni televiziunea prezintă emisiunea “Extratereștrii antici", în care ființe inteligente din spațiul cosmic au venit pe Terra, pentru a schimba decisiv cursul vieții în diverse etape ale evoluției filogenetice, după care au părăsit planeta, cu posbilitatea de reveni în viitor. Ce pot să spun, este o ipoteză care trebuie luată în discuție ...
Totuși, contactul direct între civilizații ajunse la un înalt grad de dezvoltare tehnică și tehnologică, deși posibil, este dificil de realizat, datorită distanțelor astronomice care le separă, viteza mijloacelor de transport fiind limitată de viteza luminii în vid, coform teoriei relativității. O analiză riguroasă trebuie să țină seama, nu numai de progresul tehnic și tehnologic, ci și de atitudini, scopuri, scările de valori și concepțiile despre existență.
Evident că, mass-media exagerează prin prezentarea unor posibile conflicte între civilizații aflate pe diverse nivele de dezvoltare, prin neglijarea rațiunii ca numitor comun în devenirea vieții la scară cosmică. Este mai credibilă posibila colaborare a ființelor inteligente din Galaxia noastră, dar este dificil de exprimat consecințele interacțiunilor dintre civilizații modelate prin coduri genetice diferite, fără să avem acces la proiectul divinității pe termen lung.
Informația genetică primordială asigură, în condiții propice vieții, realizarea unor sisteme biologice deschise, care au capacitatea de autoconservare, autoreglare, autoreproducere și autodezvoltare, cu disponibilități pentru un comportament antientropic și finalizat, care permit adaptarea la condițiile mediului ambiant și în relațiile acestora cu alte sisteme biologice în cadrul echlibrelor ecologice stabilite în biosferă.
Ființele inteligente din Biounivers sunt destinate la autoperfecțiune în cadrul proiectului universal al devenirii existenței. Indivizii luați separat contează mai puțin decât nivelele superioare de organizare a vieții la scară cosmică. În acest context, până și moartea poatea fi interpretată ca o posibilitate de reciclare a nivelelor inferioare de organizare a vieții în favoarea celor superioare. Doar Biouniversul în devenire sub semnul Spiritului absolut rămâne veșnic.
Spre deosebire de ipoteza panspermiei, în care se consideră că, “semințele vieții" se răspândesc în Univers prin intermediul unor corpuri cerești(comete, meteoriți, asteroizi, planetoizi), se pare că vectorul vieții este codul genetic primordial încapsulat în spori rezistenți la condițiile extreme din spațiul cosmic. În asfel de spori informația genetică este inactivă, până când întâlnesc condiții propice pentru dezvoltarea vieții.
Ipoteza evoluției și diversificării organismelor prin lupta pentru existență, selecții naturale și mutații genetice favorabile adaptării la condițiile mediului ambiant este insuficientă pentru a explica conmportamentul lui Homo sapiens, care se bazează pe gândire pentru supraviețuire, prin adaptarea la habitatele naturale și chiar înlocuirea progresivă a acestora cu medii artificiale propice vieții.
Eroarea din concepțiile actuale despre esența devenirii vieții din Biounivers este extinderea la scară universală a comportamentului și modului de acțiune umană în decursul timpului pentru adaptarea și valorificarea resurselor mediului ambiant prin interacțiuni fizice, chimice și biologice .
Sunt de părere că, evoluția vieții pe Terra, va fi marcată de saltul calitativ al integrării evoluției omenirii cu civilizații din Galaxia noastră prin interacțiuni la nivel spiritual, greu de precizat la nivelul cunoașterii actuale.
Să nu se uite că, deși suntem încă pe terenul unor întrebări fără răspuns, în perspectivă s-ar putea ca ființele inteligente aflate în diverse locații din Biounivers, să acceseze Spiritul pentru transmiterea aproape simultană de informații. Pare de domeniul SF, dar este sugestiv faptul că, noțiunile de telepatie și teleportare incită la dezbateri aprinse la nivelul actual al cunoașterii.
Se poate afirma că, există trei nivele fundamentale de organizare a existenței , mai precis:
- structuri ale materiei inerte, bazate pe intercțiuni fizice și chimice în transformarea substanței și a câmpurilor energetice ;
- structuri biologice(biostructuri, gr. bios = viață), bazate pe informația genetică primordială , care asigură saltul calitativ pentru manifestarea legilor biologice, cu apariția interacțiunilor psihice de procesare conștientă, subconștientă și inconștientă a informației;
- structuri spirituale(noostructuri. gr. noos = rațiune), bazate pe manifestarea supraconștiinței universale, care asigură devenirea existenței la scară globală.
Spre deosebire structurile materiei inerte și biostructurile din Universul nostru, noostructurile aparțin Universului complementar, în care supraconștiința face trimitere la Divinitate, ca adevăr absolut de raportare la existență, alfel spus, Biouniversul se află sub semnul Spiritului.
În concluzie, devenirea existenței nu poate fi înțeleasă pe deplin decât în viziunea dialectică “materie – spirit”, care permite ființei umane integrarea progresivă a științei, filosofiei și religiei într-un tot unitar. Condiția umană este intrinsec legată de Spirit în aspirația la fericire și perfecțiune, manifestată din trecut, prin prezent spre viitor, pentru a tinde asimptotic către adevărul absolut. Este important să știm cine suntem și de unde venim, dar contează mai mult ce vrem să devenim pe traiectoria unui destin marcat de necesitate și întâmplare.



--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 15 Feb 2013, 02:39 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Invitație la reflecții euristice

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 20 Feb 2013, 10:11 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Pe traiectoria cunoașterii

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 17 Mar 2013, 12:46 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Scientia nova
Secolul XXI reprezintă la frontierele cunoașterii o mare provocare pe traiectoria abordării existenței de către ființa umană.
Recent, cercetătorii de la Large Hadron Collider (CERN, Geneva) sunt aproape siguri că au descoperit "particula lui Dumnezeu", considerată a fi cheia de boltă în Modelul Standard, care explică masa tuturor particulelor elementare din Univers. "E un rezultat mare. O să continuăm măsurătorile", a spus Dave Charlton, purtătorul de cuvânt al echipei care se ocupă de experimentul Atlas.
Să ne amintim că, ipoteza bosonului Higgs a fost lansată în 1964 de fizicianul britanic Peter Higgs și de colegii săi Robert Brout și François Englert.
În teoria unificată electro-slabă, propusă la începutul anilor 1970, se consideră că bosonul Higgs generează masele celorlalte particule elementare apărute în decursul evoluției Universului.
După Big Bang(Marea Explozie), pe măsură ce Universul se răcea, s-a format o forță invizibilă, denumită câmpul Higgs, responsabil pentru structurarea progresivă a materiei în expasiune. Conform acestei teorii, în timpul interacțiunii dintre particulele elementare și câmpul Higgs, acestea capătă masă de repaus și de mișcare.
Teoria Big Bang a fost initiată de astronomul american Edwin Hubble, care a descris Universul ca fiind în continuă expansiune, având ca origine o singularitate primordială, superdensă și foarte fierbinte, existentă cu circa 13,3 – 13,9 miliarde de ani în urmă.
O mărturie a acestui proces cosmic este radiația cosmică de fond din domeniul microundelor, având frecvența de 160,4 GHz și temperatura de 2,725 K.
Pentru validarea acestor ipoteze, s-au cheltuit peste 10 miliarde de dolari în cadrul experimentelor de la CERN.
Desigur, merită orice efort material și financiar pentru a elucida fascinantele enigme ale existenței.
Totuși, se pune firesc întrebarea retorică: oare Universul are limite spațio-temporale?! Concluzia că, “dincolo de acestea este nimic”, intră în contradicție cu logica dialectică și chiar cu bunul simț al ființei umane.
De aproape un deceniu sunt preocupat de conceperea unei teorii unitare a devenirii existenței. Sunt de părere că, spațiul și timpul sunt intrisec legate de materia în permanentă mișcare și transformare. Datele științifice și filosofice actuale reprezintă doar adevăruri relative, prin care ființa umană tinde asimptotic către cunoașterea adevărului absolut.
Vă prezint succinct, în fișierul atașat, rezultatele acestui efort cognitiv, fără a avea pretenția că dețin adevărul absolut. Mă consider “un simplu muritor de rând” pasionat de cercetarea fundamentală și aplicativă.
Având în vedere că propun ipoteze novatoare în cunoașterea devenirii existenței, voi aprecia opiniile constructive ale participanților pe acest forum. Sunt deschis chiar și la critici pe acest subiect, dacă nu sunt tendențioase și se înscriu în granițele comportamentului civilizat. Sunt convins că, într-un cadru motivațional de emulație intelectuală a demersului cognitiv, numai așa adevărul poate să iasă la lumină. Restul nu mai contează…

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 17 Mar 2013, 12:46 PM

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 18 Apr 2013, 08:57 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Cum l-am descoperit pe Dumnezeu
Punctul de plecare îl constituie scientia nova, prin abordarea științifică transdisciplinară a realității obiective, cu conotații filosofice și religioase.
Teoria vortex a materiei este o concepție novatoare de tip configurațional pentru structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, printr-o viziune dialectică asupra devenirii existenței, în care principiul „unității și opoziției contrariilor”, formulat de filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel, joacă un rol esențial.
Se știe că, materia și antimateria nu pot exista împreună, deoarece se anihilează reciproc, transformându-se în energie. Conceptul de vortex are semnificația de punte de legătură între materia din Universul nostru și antimateria din Universul complementar.
Modelul vortex al devenirii existenței este sugerat de teoremele lui Gauss pentru câmpul gravitațional și câmpul electric, care pun în evidență surse de tip convergent (puțuri) și divergent (izvoare) pentru particule universale, al căror comportament poate fi descris riguros în cadrul mecanicii cuantice și al teoriei relativității.
Referitor la legea atracției universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic și verifica experimental că vortex-urile convergente se atrag iar cele divergente se resping prin forțe invers proporționale cu pătratul distanței dintre ele.
Oricărei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezintă o anumită configurație a acestora.
În cadrul teoriei vortex pot fi explicate fără dificultate structurile elementare și interacțiunile fundamentale din Univers, existența antiparticulelor și fenomenul de anihilare, relația lui Einstein dintre masă și energie, expansiunea Universului, Black Hole(gaură neagră) și White Hole(gaură albă) etc.
Pentru a modela în cadrul general al existenței unitatea dialectică de contrarii “particulă-antiparticulă”, termenul de “vortex” trebuie înlocuit cu expresia “dipol vortex”, deosebit de sugestivă.
Un dipol vortex este asociat unității dialectice particulă-antiparticulă , având două stări posibile, și anume:
-starea normală, în care particula se află în Universul nostru, iar antiparticula, în Universul complementar;
-starea inversată, în care polii vortex-ului au locația schimbată față de cazul normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puțin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare.
Antiparticulele generate artificial prin reacții nucleare în marile aceleratoare de particule sunt instabile, deoarece corespund unor dipoli vortex inversați față de cei existenți, cu care se anihilează, transformându-se în particule universale în starea cuantică de fotoni. În cursul reacțiilor nucleare la energii mari pot să apară pentru scurt timp și antiparticule în stări metastabile, ca de exemplu, pozitroniul. Procesele de anihilare sau de generare de particule exprimă de fapt, descompunerea, respectiv refacerea configurațiilor dipolilor vortex din particulele universale primordiale. Deschiderea sau închiderea unor dipoli vortex, înseamnă apariția, respectiv dispariția simultană a particulelor și antiparticulelor corespunzătoare.
Interacțiunile aleatoare dintre particulele universale - prin ciocniri perfect elastice - asigură proprietățile de omogenitate și izotropie ale spațiului și uniformitatea timpului, prin care se justifică, pe baza operațiilor de simetrie, legi importante de conservare a unor mărimi fizice (teorema Noether). Din invarianța funcției lui Lagrange față de translațiile infinitezimale în spațiu, rotațiile spațiale infinitezimale și translațiile infinitezimale în timp, rezultă legile de consevare ale impulsului mecanic, momentului cinetic, respectiv a energiei mecanice totale.
Forța motrice a schimbului de particule universale între cele două lumi - coexistente în sens dialectic - este diferența de concentrație a acestora, care asigură devenirea existenței. Un bilanț pozitiv pentru schimbul global de particule universale prin vortex-uri este cauza expansiunii Universului. Se poate afirma că Universul în care trăim se află într-o buclă de expansiune, iar Universul complementar se află într-o buclă de contracție. Faptul că particulele și antiparticulele au aceeași pondere în Universul dual pare o ipoteză firească.
Un argument astronomic în favoarea teoriei propuse, este evoluția unor stele către stadiul de gaură neagră (black hole), un veritabil vortex care se manifestă la scară cosmică. Găurile de vierme, numite și poduri Einstein-Rosen, reprezintă o extensie a găurilor negre, dincolo de raza Schwarzschild, a unor soluții pentru ecuațiile teoriei relativității generalizate. Ele sunt construcții topologice care „leagă printr-o scurtătură” zone îndepărtate ale Universului. În teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigură schimbul succesiv de particule universale între Universul nostru și Universul complementar.
De remarcat că, teoria dipolilor vortex permite abordarea unitară și coerentă a informațiilor științifice actuale, cu o largă deschidere la interpretări filozofice și religioase, fiind un veritabil instrument al gândirii, cu funcții explicative și predictive deloc neglijabile. De fapt, conceptul de “vortex “ și configurațiile acestuia poat fi extinse pe scară largă, pe diverse nivele de structurare a materiei, de la particule elementare, atomi și molecule, la stele, sisteme planetare și galaxii.
Dificultățile de înțelegere a coexistenței Universului nostru cu Universul complementar pot fi depășite la nivel abstract în cadrul unui Univers cvadridimensional dual, având în comun axa timpului, care poate fi analizat riguros prin aplicarea teoriei relativității și a mecanicii cuantice.
În modelul de Univers cvadridimensional conceput de Einstein, coordonatele spațiale și temporale sunt intrinsec legate între ele, fiind descris în teoria relativității restrânse printr-o metrică pseudoeuclidiană(Univers Minkowski), iar în teoria relativității generalizate metrica este neeuclidiană(riemanniană), având tensorii dependenți de concentrațiile de masă.
Pe de altă parte, coform mecanicii cuantice, localizarea microparticulelor se exprimă în termeni de probabilitate și statistică matematică, pătratul amplitudinii funcției de undă normate fiind egal cu probabilitatea de localizare a microparticulelor în unitatea de volum din spațiul configurațiilor, iar valoarea medie a unei mărimi fizice coincide cu valoarea medie a operatorului asociat.
Universul în care trăim rprezintă manifestarea “in actu”(actualitate, realitate) a existenței, iar Universul complementar poate fi interpretat ca manifestarea “in potentia” (potențialitate, posibilitate) a existenței.
Spre deosebire de Universul în care trăim, caracterizat prin structurarea progresivă a materiei pe nivele integrate de organizare, antimateria din Universul complementar este superior organizată, cu posibilitatea implicării unor entități spirituale care influențează manifestările existenței prin scheme universale pe care ființa umană le percepe în demersul cognitiv ca interacțiuni și legi ale științei.
Materia și informația sunt concepte fundamentale intrinsec legate între ele, având ca numitor comun configurațiile de particule universale, care modelează configurații de particule elementare la nivelul structurării unitare a substanței și câmpului, sau de unde electromagnetice și gravitaționale prin care se transmit semnale despre procesele și fenomenele din Univers .
Teoria dipolilor vortex permite o abordare interesantă a undelor electromagnetice care pot fi descrise prin vectorul Poyting, având modulul egal cu intensitatea undei electromagnetice iar direcția și sensul acestuia coincid cu cele ale vitezei de propagare.
Spre deosebire deosebire de unda mecanică, în care particulele mediului oscilează sub acțiunea unor forțe de tip elastic în jurul unor poziții de echilibru, mișcarea oscilatorie propagându-se
din aproape în aproape, fără transport de masă, în unda electromagnetică fotonii implicați se deplasează cu viteză constantă, egală cu viteza luminii în vid.
Se poate afirma că, teoria dipolilor vortex oferă o abordare unitară a materiei, fiind un veritabil instrument al gândirii, cu funcții explicative și predictive deloc neglijabile. În ultimă instanță, structurile subsțanței și câmpurile de forță reprezintă diverse configurații de particule universale.
Câmpurile asociate particulelor universale reprezintă modele fizice de interacțiune a materiei, dar și veritabile canale de transmitere a informației prin unde progresive sau staționare.
Dacă se ține seama că, fotonii și gravitonii sunt cuante de energie dar și veritabile unități informaționale prin care se exprimă devenirea materiei conform legilor fizicii, atunci întreaga existență poate fi interpretată în termeni de configurații energetice și informaționale în conexiunea universală a fenomenelor din Univers.
În ultimă instanță, parametrii fizici ai configurațiilor de particule universale determină interacțiunile fundamentale din microcosmos, care reprezintă schemele primare de structurare a materiei prin intermediul dipolilor vortex, de la particule elementare, nuclee, atomi și molecule, la corpuri macroscopice (inclusiv organisme vii), planete, stele, galaxii etc.
Se poate face o comparație intuitivă, deși formală, dar deosebit de sugestivă ca asemănări și deosebiri, între schemele informaționale ale structurării materiei pe diverse nivele de organizare - prin interacțiunile fundamentale dintre dipolii vortex - și codul genetic al devenirii vieții, bazat pe combinarea genelor cu conținut informațional în procesele biologice de procreare, dezvoltare și diversificare ale organismelor vii.
Prin intermediul organelor de simț, ființa umană primește diverse informații din mediul exterior pe care le utilizează pentru a-și adapta comportamentul la condițiile de mediu, conform unor nevoi proprii, de regulă, raportate la scara de valori specifică societății din care face parte.
Pe parcursul evoluției filogenetice, psihicul uman s-a adaptat la reflectarea și prelucrarea conștientă a informației conform unor coduri generale, mai mult sau mai puțin corelate cu derularea evenimentelor din realitatea obiectivă, unele mesaje manifestându-se ca impulsuri primare care provin de la nivelele subconștient și inconștient. Modelarea conștiinței individuale în etapa ontogenetică a ființei umane se află sub semnul zestrei ereditare proprii și a mediului socio-cultural în care individul trăiește.
Informația este modalitatea psihicului uman de a transpune la nivel coștient legile universale ale manifestării și devenirii existenței. Altfel spus, psihicul uman are disponibilitatea de a procesa informația în mod direct prin conștiință sau prin intermediul calculatoarelor sau a altor mijloace tehnice concepute pe parcursul evoluției complexe a culturii și civilizației, însă stările afective, gândirea și creativitatea presupun, pe lângă nivelul conștient, implicarea într-o anumită măsură a nivelelor subconștient și inconștient .
Trebuie analizat dacă nivelele subconștient și inconștient ale psihicului uman pot fi interpretate ca “porți informaționale” către Universul complementar, care se pot deschide parțial sau total în timpul viselor. În acest mod, s-ar putea explica tulburătoare trăiri în timpul stării de somn, dar și manifestarea unor impulsuri primare în stare conștientă.
Formal, se poate face o analogie între creierul uman (biostructură superior organizată) și un microprocesor electronic (structură realizată artificial), care reprezintă o rețea complexă de neuroni, respectiv o rețea de porți logice controlată prin software-ul utilizat. Diferența esențială dintre cele două structuri este faptul că, pentru ființa umană informația are dimensiuni spirituale, fiind capabilă de creativitate și de trăiri subiective deosebit de complexe.
La nivel abstract, pe baza simbolurilor “1“ (adevărat) și “0“ (fals) s-a constituit logica matematică și limbajul formalizat cod-mașină pentru programarea calculatoarelor electronice de tip digital.
Un salt calitativ în abordarea “inteligenței artificiale“ îl reprezintă logica multivalentă cu deschidere către logica dialectică de procesare a informației.
Deși mai puțin riguroase, limbajele naturale, prin care ființele umane comunică informații, sunt mult mai complexe și flexibile, deoarece depășesc logica bivalentă prin bogăția de conotații semantice și transmiterea unui registru diversificat al stărilor afective.
Fiecare individ are propriul său Univers subiectiv, comunicarea dintre ființele umane și comportamentul eficient în mediul înconjurător fiind posibile datorită unor relații de corespondență de tipul izomorfismelor, așa cum sunt definite în cadrul structurilor algebrice. De fapt, în devenirea sa, materia se autoorganizează progresiv spre stadiul fascinant de autocunoaștere. Astfel, a apărut la nivelul macrocosmosului conștiința ființei umane, iar la nivelul megacosmosului, s-a ajuns la supraconștiința unor structuri ale materiei pe care încă nu le înțelegem, deoarece nu avem acces direct.
În această abordare, se poate afirma că, există trei nivele fundamentale de organizare a existenței, mai precis:
- structuri ale materiei inerte, bazate pe intercțiuni fizice și chimice în transformarea substanței și a câmpurilor energetice ;
- structuri biologice (biostructuri, gr. bios = viață), bazate pe informația genetică primordială, care asigură saltul calitativ pentru manifestarea proceselor biologice, cu apariția interacțiunilor psihice de procesare conștientă, subconștientă și inconștientă a informației;
- structuri spirituale (noostructuri. gr. noos = rațiune), bazate pe manifestarea supraconștiinței universale, care asigură devenirea existenței la scară globală.
Spre deosebire de structurile materiei inerte și biostructurile din Universul nostru, noostructurile aparțin Universului complementar, în care supraconștiința face trimitere la Divinitate, altfel spus, Biouniversul se află sub semnul Spiritului.
Universul complementar este “cheia ” psihicului uman pentru abordarea Divinității, dacă ne raportăm la conceptul religios al “Lumii de dincolo ” în care se manifestă “Spiritul absolut”, cu semnificația de “Idee absolută” în filosofia lui Hegel, sau în termeni de gnoseologie, cu raportare la Adevărul absolut.
Deși comportamentul uman se bazează pe nivelul conștient, subconștientul este un nivel intermediar spre inconștient cu rol de “filtru informațional”, care asigură o legătură intrinsecă cu Divinitatea prin selectarea mesajelor primare.
În acest cadru cognitiv trebuie descifrată istoria credinței, de la ritualuri și mituri ancestrale la diversitatea zeităților din politeism, până la religiile actuale de tip monoteism, care permit deplasarea accentului pe dialectica “unitate – diversitate” în raportarea la credință a lui Homo religiosus.
Având în vedere că, în Universul nostru divinitatea are doar dimensiune temporală, nu poate fi reprezentată prin imagini, ci doar prin simboluri sau alte modele de substituenți credibili, cu conotații semantice specifice nivelului de cultură și civilizație în care trăim .
Afirmația lui Malraux că, “ Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”, capătă semnificații tulburătore despre statutul și rolul ființei umane în Univers. Marea provocare a secolului în care trăim este abordarea cunoașterii existenței pe baza unității dialectice "materie - spirit". Numai așa pot fi înțelese pe deplin schemele informaționale de structurare și transformare ale materiei.
În sens filosofic, spațiul și timpul reprezintă o unitate fundamentală de contrarii prin care psihicul uman reflectă existența. Conceptul de spațiu tridimensional relativ are semnificația filosofică de reflectare subiectivă, condiționată de organele de simț și memorie, a coexistenței reale sau virtuale a structurilor materiale din realitatea obiectivă sau imaginară, spre deosebire de timp, care este o formă de reflectare subiectivă și apriorică (transcendentală) - în sensul propus de Kant - prin care capătă sens și valoare cognitivă transformarea permanentă și devenirea existenței.
Trebuie făcută dinstincție între percepția de către om a realității obiective, ca Univers tridimensional relativ - aflat în permanentă mișcare și transformare – și Universul absolut cvadridimensional, care reprezintă mulțimea infinită a tuturor configurațiilor actuale sau posibile prin care este structurată materia pe diverse nivele de organizare din trecut, prin prezent, spre viitor. Altfel spus, accesul ființei umane la Universul cvadridimensional absolut se face printr-o succesiune de Universuri tridimensionale relative, corelate cu schema temporală a devenirii existenței.
Menirea ființei umane sau a altor ființe inteligente din Univers este să tindă asimptotic prin adevăruri relative către Adevărul absolut. În ultimă instanță, omul se distinge în “miracolul vieții” prin aceea că dă sens și valoare întregii existențe, având libertatea de a schimba lumea în măsura cunoașterii tot mai exacte a realității obiective. Creativitatea este o posibilitate veritabilă a fințelor inteligente de a-și justifica existența în Univers și a-și făuri propriul destin pe traiectoria ascendentă a culturii și civilizației.
În concluzie, teoria dipolilor vortex reprezintă o abordare unitară a materiei și antimateriei cu o deschidere largă pentru fascinante interpretări filosofice și religioase.



--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 26 Apr 2013, 06:29 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


În fiecare an, la 23 aprilie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe/George (din greacă Gheorghios =agricultor). Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie creștină, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian(sec. al IV-lea). S-a făcut remarcat în armata romană, având diverse funcții ierarhia militară.
Mărturisându-și public credința creștină, este întemnițat din ordin imperial, fiind torturat prin loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou etc.
Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou etc. Totuși nu a renuunțat la credinșa sa, deși i s-au oferit diverse onoruri pentru a adopta credința păgână în zeitățile romane. În ziua de 23 aprilie 304, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare.
Se spune că Sfântul Gheorghe ar fi înviat un mort, minune care a convins-o pe Alexandra, soția lui Dioclețian, să treacă la creștinism.
În iconografia se păstrează imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, atunci când străpunge cu sulița un balaur, care teroriza cetatea Silena, din provincia Libiei. Desigur este o legendă pioasă, care în mentalul colectiv are semnificația de model de curaj în lupta cu diavolul.
De menționat că, această imagine se găsește și pe Steagul Moldovei, aflat la Mânăstirea Zografu din Muntele Athos, unde este înscrisă rugăciunea domnitorului Ștefan cel Mare către Sfântul Gheorghe: "O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea aceasta și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Și aceasta a facut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale“.
În anul 1222, Richard Inima de Leu regele Angliei, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale și al întregii țări. În numele acestui martir al cretinismului, regele Edward al III-lea a înființat "Ordinul St. George", iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai tarziu, steagul Angliei, "Union Jack". În prezent Sfântul Gheorghe este considerat și ocrotitorul altor țări, precum Georgia, Armenia, Malta, Lituania, Serbia.
De Sfântul Gheorghe, aproape un million de români își sărbătoresc onomastica, fiind un nume popular în țara noastră.
În continuare, vom aminti câteva personalități din istoria și prezentul României.
Gheorghe Doja(1470-1514), mic nobil secui din Transilvania, a condus răscoala țărănească împotriva marilor proprietari de pământ. Răscoala din 1514, care îi poartă numele, a fost înăbușită după intervenția armatei regale ungare, Doja fiind prins, torturat și executat la 20 iulie 1514 prin așezare pe tron înroșit în foc.
Gheorghe Șincai (1754-1816), un reprezentant la Școlii Ardelene, cunoscător al limbilor greacă, latină, maghiară, germană, italiana și franceză, care i-au facilitat ocuparea funcției de bibliotecar la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”, din Roma, având acces la documente istorice importante aflate în bibliotecile catolice din Italia, Ungaria și Austria.
Timp de 34 de ani, a strâns toate referirile la istoria românilor, pe care le-a reunit în 1811 într-o amplă lucrare istorică. Acontribuit la înființarea a 300 de școli confesionale greco-catolice, a tradus Abecedarul, Gramatica și Aritmetica, și împreună cu Samuil Micu a redactat în în 1780 prima gramatică tipărită a limbii române. Pentru meritele sale, a fost numit în funcția de director general al școlilor românești unite din Transilvania.
Gheorghe Lazăr (1779 și 1782 - 1821) a fost fiu de țăran, a crescut în casa baronului Samuel von Brukenthal, care l-a trimis la studii de filosofie, istorie și științe fizico-matematice la Viena. La întoarcerea în Transilvania, a fost hirotonisit arhidiacon și a obținut post la Școala teologică ortodoxă. A tradus un manual de pedagogie, dar în urma unui conflict cu un episcop, adept al învățământului în slavonă, a fost demis în 1815.
Spirit activ și novator, a plecat la București, unde a înființat prima școală cu predare în limba română din Țara românească, "Școala de la Sfântul Sava" – în prezent poartă numele de Colegiul Național "Sfântul Sava". Este sugestiv faptul că, din prima generație de elevi de la "Sfântul Sava" au făcut parte Petrache Poenaru, Teodor Paladi și Simion Marcovici.
Gheorghe Asachi (1788-1869), personalitate culturală din Moldova, după studii în străinătate, s-a întors în regiunea natală unde a pus bazele în 1813 a primei școli de inginerie în limba română, iar în 1835 a înființat Academia Mihăileană (1835), institut care a precedat deschiderii Universității din Iași. Este fondatorul primului ziar în limba română din Moldova – Albina românescă- și cel care a recuperat de la Lemberg (Polonia), manuscriul Țiganiadei, epopeea lui Ion Budai-Deleanu.
Gheorghe Tăttărescu (1820-1894), reprezentant al neoclasicismului în pictura românească, școlit de unchiul său, pictor de biserici, s-a remarcat prin încărcătura patriotică a pânzelor sale. Este unul din participanții la revoluția din 1848, care a pictat portretul lui Nicolae Bălcescu, prezent cărțile de istorie a românilor, dar și pe cele ale lui Gheorghe Magheru și Ștefan Golescu.
A fost însărcinat să întocmească și un "Album național" al priveliștilor și monumentelor istorice din țară, iar în 1864, împreună cu Theodor Aman, a înființat Școala de Arte Frumoase din București.
Gheorghe Marinescu (1863-1938) este fondatorul Școlii Românești de Neurologie, cu studii la Paris și Berlin, completate cu stagii de pregătire în în Anglia, Germania, Italia și Belgia.
Se remarcă prin numeroase descoperiri științifice în domeniul său, iar o boală a sistemului nervos îi poartă numele (sindromul Marinescu-Sjoegren).
De menționat că, împreună cu operatorul Constantin Popescu, a realizat primul film științific din lume, și anume "Tulburările mersului în hemiplegia organică", într-o perioadă frații Louis și Auguste Lumiere puneau bazele cinematografiei.
Gheorghe Țițeica (1873-1939) este o personalitate ilustră a culturii românești cu o contribuție importantă la dezvoltarea școlii de matematică, fiind co-fondator al revistelor "Gazeta matematică" și "Mathematica", ultima alături de Dimitrie Pompeiu.
Ion Gheorghe Duca (1879-1933), politician liberal care a îndeplinit funcțiile de ministru al educației, agriculturii, externe, interne, iar în final a fost numit prim-ministru. Crezul său politic l-a exprimat concis astfel: "una din directivele fundamentale, directivă de la care de 40 de ani nimeni nu s-a abătut, în nici o împrejurare și față de nici o țară, este aceea de a nu se amesteca în politica internă a altor țări. Neamestecându-ne noi în politica internă a altora, am avut grijă ca și ceilalți să nu se amestece în politica noastră".
Este cel care care a contribuit din plin la înființarea organizației "Cercetașii României".
Aversiunea premierului I. G. Duca față de Garda de Fier, l-a costat viața, fiind asasinat în 1933 de legionari.
Gheorghe Dinică (1933 - 2009), celebru actor de teatru și film, care a fascinat pe români prin personajele pe care le-a interpretat cu măiestrie. Veselia și trăirile sale intense au fost ilustrate în ultimii ani de viață prin lansarea unor cântece pe posturile de televiziune.
Gheorghe Zamfir(născut în 1941), muzician celebru în viață, maestru al naiului, din care reușește să scoată sunete divine. Suflând în "fluierul lui Pann" a încântat decenii la rând pe români dar și alte popoare. Printre creațiile sale muzicale se remarcă două lucrări de specialitate despre nai, dar este și autorul unor lucrări de beletristică, precum: Dincolo de sunet, Drum de spini și de glorii, Binecuvântare și blestem.
Gheorghe Hagi (născut 5 februarie 1965, Săcele, Constanța) este unul din cei mai valoroși fotbaliști români, fiind supranumit "Regele fotbalului românesc". A debutat în fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, după care a evoluat la diverse echipe din țară și străinătate: Sportul Studențesc, Steaua București, Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray. La echipa națională, Hagi a participat de 125 de ori și a marcat 35 de goluri.

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 28 May 2013, 05:53 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Să reflectăm la afirmația lui Napoleon I: "Mulți oameni, ca și cifrele, capătă valoare doar prin poziția lor". Poate s-a gândit la posibila invazie de nonvalori într-o societate care nu are criterii juste de selecție...


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 3 Jun 2013, 03:56 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Cucerirea spațiului cosmic
Deși pare de domeniul Science Fiction, NASA a realizat un motor solar-electric cu propulsie pe ioni, care ar urma să fie utilizat în viitorul program de capturare a asteroizilor.
"Acest sistem ne va ajuta sa călătorim mai departe, mai repede și mai ieftin decât orice altă tehnologie de până acum", afirmă NASA.

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 23 Jun 2013, 11:14 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Albert Einstein(1879 - 1955)

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 29 Jul 2013, 08:42 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Dualitatea existenței

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Jul 2013, 04:10 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Singur cu nemărginirea...

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 1 Aug 2013, 08:22 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Încotro?

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 4 Aug 2013, 01:20 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Dincolo de infinit

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 24 Aug 2013, 05:29 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


"Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum" (Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist) - Descartes.

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 6 Oct 2013, 03:54 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Abordarea transdisciplinară a existenței

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 17 Nov 2013, 01:05 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Sub semnul reflecției
De aproape un deceniu am fost preocupat de abordarea unitară a interacțiunilor fundamentale și structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, de la microcosmos, la macrocosmos și megacosmos.
În sensul cel mai larg, existența se manifestă dialectic prin materia din Universul nostru și antimateria din Universul complementar. Dipolii vortex, asociați unităților dialectice “particulă-antiparticulă”, reprezintă “punți de legătură” între cele două universuri, prin care se face schimb de particule primordiale aflate în stările de fotoni și de gravitoni. Configurațiile de particulele primordiale sunt “cheia” pentru abordarea unitară a interacțiunilor fundamentale și a structurării materiei pe diverse nivele de organizare. Spre deosebire de fotoni, gravitonii nu au fost puși în evidență pe cale experimentală, ci doar preziși teoretic.
Neutrinul a fost introdus în teoria particulelor elementare de către W. Pauli, pe baza legii conservării energiei, ca fiind acel “hoț” de energie din dezintegrarea beta a nucleelor radioactive. În prezent proprietățile neutrinului sunt cunoscute: masă de repaus și sarcină electrică nule, timp mediu de viață infinit, număr cuantic de spin s = 1/2, viteza de deplasare apropiată de viteza de propagare a luminii în vid, probabilitatea foarte mică de interacțiune cu substanța. Neutrinii și antineutrii electronici sunt generați în dezintegrările beta ale nucleului iar cei de tip miuonici apar la dezintegrarea mezonilor.
Deși neutrinul nu este o particulă elementară de tip boson, proprietățile sale fac trimitere la posibilitatea încadrării acestuia în categoria particulelor primordiale. Mai mult, prin identificarea neutrinului cu gravitonul, s-ar putea explica de ce nu au fost puse în evidență undele gravitaționale.
Poate că la nivel psihic, ființa umană ar reflecta altfel spațiul și timpul, dacă ar fi capabilă să primească și să transmită informații, nu numai prin unde electromagnetice, ci și prin unde gravitaționale. Această incapacitate a omului de a reflecta integral existența la nivelul treptei senzoriale, ar putea si fie cauza dificultăților sale de percepție a Universului complementar. Depășirea acestui impas, este asigurată de gândirea umană prin procesarea informațiilor la nivel abstract, modelele matematice fiind deosebit de utile în demersul cognitiv. Desigur, rezultatele cercetărilor teoretice trebuie validate pe cale experimentală.


Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 29 Dec 2013, 02:53 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Lumina din noi
Dumnezeu este în fiecare om, pentru că orice particulă elementară a organismului este o punte de legătură cu Universul complementar. Într-o exprimare plastică, dipolul vortex reprezintă ochiul lui Dumnezeu către Universul material în care se manifestă ființele muritoare.
Credința poate fi o măsură a rezonanței cu divinitatea pentru ființele inteligente, atunci când arta, știința și filosofia sunt integrate armonios în abordarea unitară a existenței. Este semnificativă afirmația din Sfânta Scriptură că omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Cu siguranță, în devenirea istorică de la alfa la omega, nu suntem parteneri cu Dumnezeu, ci doar ucenici pe traiectoria dialectică a cunoașterii Adevărului absolut...


Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 1 Jan 2014, 10:11 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Dragi colegi,
În rotirea fascinantă a anotimpurilor, suntem cu sufletul în sărbătoare, acum când se mai adaugă încă un an în proiectul României viitoare sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate și adevăr.
Un călduros La mulți ani, de la inimă de român la inimă de român...


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 2 Jan 2014, 09:08 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.690
Înscris: 18 Jan 10


Ploi de stele în 2014
*3-4 ianuarie, Quadrantide, fenomenul astronomic va putea fi observat în constelația Boarul și va ajunge de la 45 la 100 de meteori pe oră.
*21-22 aprilie, în constelația Lirei, când se vor putea obseva până la 20 de meteori pe oră.
*5-6 mai, se va observa cel mai bine după miezul nopții și va aduce până la 70 de meteori pe oră.
*23 - 24 mai, constelația Camelopardalis (Girafa), între 100 și 1000 de meteori pe oră.
*28 - 29 iulie, constelația Vărsătorului, 20 de meteori pe oră.
*12-13 august, Perseidele, până la 60 de meteori pe oră.
*8 octombrie, Draconidele, un curent slab.
*21-22 octombrie, Orionidele, 25 de meteori pe oră.
*17-18 noiembrie, Leonidele, 40 de meteori pe oră.
*13-14 decembrie, Gemenidele, 60 de meteori pe oră.
*23 decembrie, Ursidele, circa 10 meteori pe oră.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
0 utilizator(i) citesc acest subiect (0 vizitatori și 0 utilizatori anonimi)
0 utilizator(i):

OpțiuniPagini: (8) 1 [2] 3 4 ... Ultimul » Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

 

 
  © 2002 SIVECO Romania SA. All Rights Reserved