Reședință - Portal SEI Portalul educațional SEI  Admitere Admitere Bacalaureat Bacalaureat Titularizare Titularizare Euro 200 Euro 200 Bani de Liceu Bani de Liceu
Găzduire WEB pentru școli și licee Găzduire WEB pentru școli, licee și instituții educaționale Dictionare online Dicționare online Subiecte examene naționale "2007-2008" Subiecte examene naționale "2007-2008"
Subiecte examene naționale începând cu 2002 Subiecte examene naționale începând cu 2002 .campion .campion
SIVECO Romania  Ministerul Educației și Cercetării



Pagini: (4) 1 2 [3] 4  ( Primul mesaj necitit ) Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

> Teoria vortex a materiei
Vasile Tudor
Trimis: 26 May 2015, 07:26 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Am publicat studiul transdisciplinar La frontierele cunoașterii în numărul 15-16 / martie-aprilie 2015 al revistei educaționale naționale REPERE DIDACTICE MODERNE (ediție tipărită), înregistrată la Centrul Național ISSN, Biblioteca Națională a României, având codul ISSN 2344-696X.
În fișierul atașat este prezentată adeverința trimisă de doamna prof. dr. Carmen Țugui, redactorul șef al revistei.

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 294 )
Fișier atașat  Repere_didactice_moderne.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
docx
Trimis: 26 May 2015, 04:57 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 11.623
Înscris: 7 Sep 08


De ce ne-ai atasat adeverinta? Ca nu inteleg rostul.
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 27 May 2015, 07:35 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (docx @ 26 May 2015, 06:57 PM)
De ce ne-ai atasat adeverinta? Ca nu inteleg rostul.


Pentru confirmare...


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 15 Jun 2015, 08:02 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


REPERE DIDACTICE MODERNE

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 1 Jul 2015, 11:16 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Voi asigura traducerea din română în engleză a Teoriei dipolilor vortex - pentru publicarea acestei variante în reviste din țară, dar și din străinătate.

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 1 Jul 2015, 11:24 AM

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 467 )
Fișier atașat  TDV_1.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 5 Jul 2015, 08:59 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Teoria dipolilor vortex este o concepție originală despre existență, fiind diferită de alte teorii vortex existente în prezent. De exemplu, Teoria Vortex, concepută de Dr. Russell Moon, se bazează pe ipoteza că timpul nu există ca un principiu fundamental al Universului, ci există numai ca un fenomen creat de mișcare.
Vă invit să analizați următorul fragment:
The Vortex Theory is based upon the hypothesis that time does not exist as a fundamental principle of the universe, but instead, only exists as a phenomenon created by motion, a “shadow” of motion. When this idea was first discovered, to say it was shocking was an understatement.
The implications of this single philosophical idea possess disastrous consequences for all of 20th Century science. Every belief based upon the idea of time is at jeopardy. Especially Einstein’s Theory of Relativity (Relativity is based upon the existence of a fourth dimension called “SPACE-TIME!”). It was realized that even Newton’s laws needed to be looked at again.
Although both Einstein and Newton were giants in the world of science, their reasoning processes were both based upon time. They both believed in time. Even though Newton believed time was linear [the same everywhere in the universe], and Einstein believed it was relative, the result was the same – they both believed time was a real and fundamental principle of the universe. Because of this fact, they incorporated it into their visions of how the universe was constructed.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 11 Jul 2015, 04:43 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Corelarea religiei cu știința și filosofia

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 164 )
Fișier atașat  Cum_l_am_descoperit_pe_Dumnezeu...docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 22 Jul 2015, 08:31 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Reflecții euristice

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 97 )
Fișier atașat  Reflectii_euristice.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 24 Jul 2015, 07:31 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Triada credinței
Dumnezeu este în noi.
Dumnezeu este dor de necuprins.
Dumnezeu este Lumina Sufletului.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 26 Jul 2015, 09:31 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont prin știință, filosofie și credință.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 28 Jul 2015, 01:43 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Având în vedere că particulele universale primordiale care intră/ies printr-un pol al unui dipol vortex ies/intră prin celălalt pol cu sensuri de mișcare opuse, se poate afirma că forțelor gravitaționale și electrice din Universul nostru (format din materie) le corespund forțe electice, respectiv gravitaționale, din Universul complementar (format din antimaterie). Deoarece Universul nostru se află în expansiune, este firesc să presupunem că Universul complementar se află în contracție, particulele universale primordiale fiind cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informație, ci și “cuante spațio-temporale”.
În acestă interpretare dialectică a existenței, procesul de anihilare particulă-antiparticulă cu transformarea dipolilor vortex în fotoni poate fi interpretat ca trecerea materiei din starea “in actu” în starea “in potentia”, altfe spus, orice structură materială care dispare din Universul nostru lasă urme pentru veșnicie în energie și informație.
Într-o exprimare sugestivă, se impune corelarea conotațiilor semantice ale termenului de “Existență” cu “Necuprinsul”, pentru că este un concept primar care se referă la tot ce a fost, tot ce există și tot ce va fi. Deci, “Existența” este “Totul” – de oriunde și oricând, atât ca realitate cât și ca posibilitate. Spațiul și timpul sunt formele fundamentale de manifestare a devenirii existenței care fac posibilă reflectarea realității obiective de către ființa umană.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Jul 2015, 05:55 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Configurațiile dipolilor vortex
Este bine de remarcat un aspect esențial al stucturării materiei, și anume, faptul că în cadrul modelului standard există particule cu statut special, ca de exemplu, fotonii și gravitonii. Ele nu au masă de repaus, ci doar masă de mișcare, nu au antiparticule, au un timp mediu de viață infinit (sunt indestructibile) și se deplasează cu viteza luminii în vid. Aceste caracteristici sunt considerate în teoria dipolilor vortex criterii de bază pentru identificarea lor cu particulele universale primordiale.
Celelalte particule elementare din modelul standard pot fi descrise prin configurații de particule universale primordiale de tip "dipol vortex". Având în vedere că particulele universale primordiale "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă", rezultă că dipolii vortex sunt "punți de legătură" între Universul nostru (format din materie) și Universul complementar ( format din antimaterie). De fapt, dipolul vortex corespunde unității dialectice “particulă-antiparticulă” în cadrul unei existențe lărgite.
Pe lângă dipolii vortex simpli – de tip convergent, divergent sau mixt – există combinații ale acestora mai mult sau mai puțin stabile, rezultate prin interacțiuni fundamentale ( electromagnetice, gravitaționale, tari, slabe) în procesul de structurare a materiei pe diverse nivele de organizare.
Este fascinant că dipolii vortex nu sunt "entități imuabile", pentru că, deși configurația lor rămâne neschimbată pe intervale de timp determinate, ei se "primenesc" permanent prin schimbul de particule universale primordiale între cele două universuri. O comparație sugestivă se poate face cu un râu, a cărui apă curge permanent, curenții fiind determinați de forma albiei și diversele tipuri de interacțiuni.
În concluzie, materia nu poate exista decât în mișcare și transformare.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Jul 2015, 05:59 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Evrika!

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 30 Jul 2015, 06:04 AM

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 91 )
Fișier atașat  Evrika.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 31 Jul 2015, 10:03 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Dincolo de orizont este Necuprinsul...


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 3 Aug 2015, 10:02 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Invitație la reflecții despre existență
Este meritul lui Einstein de a fi încercat unificarea câmpurilor electromagnetic și gravitațional, dorință pe care genialul savant nu a finalizat-o până la moartea sa, însă a rămas în istoria științei ca o mare provocare pentru cercetarea fundamentală și aplicativă.
De aproape un deceniu am fost preocupat de un model gnoseologic transdisciplinar care să permită abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic și gravitațional, precum și a conceptelor de sarcină electrică, inducție electrică, masă, intensitate a câmpului gravitational etc. Punctul de plecare în demersul cognitiv l-a reprezentat expresiile similare pentru forțele electrice și gravitaționale – exprimate prin legea lui Coulomb, respectiv legea atracției universale descoperită de Newton.
În fig. 1 este prezentat un dispozitiv experimental simplu, format din două sfere goale cu pereții perforați, racordate prin tuburi flexibile - din cauciuc sau alt material impermeabil și flexibil - la o conductă comună prevăzută cu un robinet (pentru reglarea debitului de fluid) și o pompă pentru circularea forțată a fluidului prin sistem, într-un sens sau celălalt. Prin scufundarea dispozitivului în apă și efectuarea de măsurători, s-a constatat că sferele se reping sau se atrag, după cum apa este evacuată prin acestea, respectiv, este absorbită. Mai mult, în limita erorilor experimentale, forțele de interacțiune sunt aproximativ direct proporționale cu produsul debitelor și invers proporționale cu pătratul distanței dintre sfere.
Formal, acest experiment este sugestiv pentru introducerea - prin similitudine și aprofundare - a conceptului de "vortex", care permite explicarea unitară a interacțiunilor electrice și gravitaționale la nivelul structurii materiei. Într-o primă etapă, am emis ipoteza că particulele elementare din modelul standard care au masă de repaus sunt configurații de tip "vortex" de particule universale primordiale.
Se pune firesc întrebarea: ce sunt particulele universale primordiale? Evident, fotonii sunt particulele universale primordiale, deoarece sunt "particule mesager" pentru câmpul electromagnetic, nu au masă de repaus, ci doar masă de mișcare, nu au antiparticule, au un timp mediu de viață infinit (sunt indestructibile) și se deplasează cu viteza luminii în vid. Aceste caracteristici confirmă faptul că fotonii au un statut special în cadrul modelului standard al particulelor elementare.
Într-o a doua etapă a demersului cognitiv, se impune introducerea unor noi concepte, având în vedere că fotonii sunt particule primordiale indestructibile, care "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă" în vortexuri. Pentru a depăși această contradicție, este necesar să redefinim vortexurile ca dipoli vortex - cu semnificația de "punți de legătură" prin care se face schimb de particule primordiale între Universul nostru (format din materie) și Universul complementar ( format din antimaterie).
Faptul că proprietățile particulelor elementare sunt reflexia “în oglindă” a proprietăților antiparticulelor corespunzătoare, poate fi explicat prin raportare la dipolul vortex în cele două universuri, în care particulele universale implicate intră / ies printr-un pol și ies / intră prin celălalt pol cu sensuri de mișcare opuse. De fapt, dipolul vortex corespunde unității dialectice “particulă-antiparticulă” în cadrul unei existențe lărgite. Pe de altă parte, se deduce că particulele elementare și antiparticulele corespunzătoare au aceeași pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea primordială a existenței.
În esență, un dipol vortex este un model fizic asociat unității dialectice “particulă-antiparticulă”, având două stări posibile, și anume:
-starea normală, în care particula se află în Universul nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în Universul complementar;
-starea inversată, în care polii vortexului au locația schimbată față de cazul normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puțin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare. Cele două stări nu pot exista împreună în Universul nostru pentru că dispar simultan - transformându-se în fotoni prin procesul de anihilare.
Universul nostru și Universul complementar “nu sunt paralele”, ci coexistă în sens dialectic, având în comun axa timpului, întreaga existență fiind un Univers cvadridimensional dual. Afirmația este în concordanță cu faptul că dipolii vortex asociați unităților dialectice “particulă-antiparticulă” sunt punți de legătură între cele două universuri, altfel spus, conexiunile sunt pretutindeni.
Deși schimbul de particule universale se desfășoară în ambele sensuri, la nivel global fluxul de particule primordiale este preponderent spre Universul nostru și determină expansiunea acestuia și modul de structurare pe diverse nivele de organizare, iar Universul complementar se află în contracție. Pe de altă parte, expansiunea Universului nostru sugerează faptul că particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informație, ci și “cuante spațio-temporale”, ipoteză care ar justifica pe deplin manifestarea existenței ca “unitate în diversitate” la granița dialectică dintre cauzalitate și întâmplare, libertate și necesitate, actualitate și potențialitate.
În ultimă instanță, conceptul de "dipol vortex" nu a fost introdus arbitrar, fiind sugerat de teoremele lui Gauss pentru câmpul electric și câmpul gravitațional, care pun în evidență surse de tip divergent (izvoare) respectiv convergent (puțuri) pentru particulele universale primordiale. Pe lângă dipolii vortex simpli – de tip convergent, divergent sau mixt – există combinații ale acestora mai mult sau mai puțin stabile, rezultate prin interacțiuni fundamentale ( electromagnetice, gravitaționale, tari, slabe) în procesul de structurare a materiei pe diverse nivele de organizare.
Un alt argument în favoarea teoriei dipolilor vortex este identificarea gravitonului - “particula mesager” pentru interacțiunile gravitaționale. Deoarece la nivelul structurii materiei forțele gravitaționale sunt forțe de atracție dintre paticulele elementare, rezultă că gravitonii sunt particule universale primordiale care intră în dipolii vortex. Mai mult, având în vedere că gravitonii intră într-un dipol vortex prin polul din Universul nostru și ies ca fotoni prin celălalt pol din Universul complementar, rezultă că fotonii și gravitonii, precum și antiparticulele acestora, coincid, deci pot fi identificați prin conceptul unitar de particulă universală primordială. Într-o exprimare concisă, fotonii sunt particule primordiale care ies dintr-un vortex din Universul nostru, iar gravitonii sunt particule primordiale care intră într-un vortex din Universul nostru. Răspunsul la întrebarea firească “de ce gravitonii nu au fost descoperiți până în prezent?” este că nu au fost identificați cu fotonii care intră în vortexurile din Universul nostru.
În acest cadru conceptual, mărimile fizice cunoscute capătă o profundă încărcătură de semnificații. De exemplu, sarcina electrică și inducția câmpului electric pentru o particulă elementară sunt proporționale cu intensitatea fluxului de fotoni, respectiv cu densitatea intensității fluxului de fotoni printr-o suprafață închisă în care se află dipolul vortex asociat, iar masa și intensitatea câmpului gravitațional sunt proporționale cu intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv cu densitatea intensității fluxului de gravitoni printr-o suprafață închisă în care se află dipolul vortex asociat. Chiar și semnificația conceptului clasic de “vid absolut” trebuie revizuită prin admiterea configurațiilor de particule universale primordiale, care sunt nestructurate în cazul vidului și structurate prin dipoli vortex în cazul organizării materiei pe diverse nivele, de la micocosmos la megacosmos.
Referitor la apariția și evoluția Universului, astronomia contemporană reține în circulație două ipoteze, și anume: ipoteza "Big Bang” (Marea Explozie) și ipoteza "expansiunii-contracției”. Prima ipoteză aparține astronomului american Edwin Hubble, care a studiat deplasarea spre roșu a radiațiilor primite de Terra de la galaxiile îndepărtate ale Universului. Pe baza efectului Doppler, Hubble a tras concluzia că sursele de lumină se îndepărtează una față de alta, viteza expansiunii Universului fiind exprimată analitic prin celebra relație
v= Hr
unde H reprezintă constanta lui Hubble, iar r este distanța față de un observator terestru a galaxiei în mișcare.
Adepții acestei teorii presupun că apariția materiei, spațiului și timpului au la origine o singularitate primordială, deosebit de fierbinte și densă, din care a apărut Universul nostru prin Big Bang, în urmă cu circa 13,7 miliarde de ani. Stephen W. Hawking se află în prima linie a fizicienilor care caută o teorie unificatoare pentru explicarea întregului Univers. Împreună cu Roger Penrose a explicat semnificația găurilor negre și a demonstrat că, în conformitate cu relativitatea generală, spațiul și timpul trebuie să fi avut un început în Big Bang. De menționat că premiul Nobel pentru Fizică în 2011 a fost decernat cercetătorilor Brian Schmidt, Adam Riess și Saul Perlmutter pentru descoperirea expansiunii accelerate a Universului, fapt care a condus la introducerea în știință a termenului de “energie întunecată”.
Teoria dipolilor vortex oferă o nouă viziune asupra devenirii existenței, prin luarea în considerare a interferenței undelor progresivă și regresivă, corespunzătoare expansiunii Universului nostru, respectiv contracției Universului complementar. Unda staționară rezultată se caracterizează prin ventre și noduri succesive în zonele pentru care amplitudinea are valori maxime, respectiv se anulează. Distanța dintre două ventre consecutive este egală cu distanța dintre două noduri consecutive, valoarea comună fiind egală cu o semilungime de undă. De remarcat că oscilațiile sunt în fază între două noduri succesive, iar faza acestora se schimbă cu π rad la trecerea printr-un nod.
Pentru punerea în evidență a undelor staționare la nivel intuitiv, se poate utiliza un dispozitiv simplu format din doi cilindrii coaxiali, cel interior fiind prevăzut cu o sursă de oscilație și având peretele perforat. Un participant pe forum.edu.ro a avut amabilitatea să realizeze un model pe calculator, fig. 2, pentru acest experiment cu unde staționare, cilindrul interior fiind prevăzut cu găuri distribuite regulat și având diametru de 5 mm . Mediul este aer în condiții normale de presiune și temperatură, iar sursa de oscilații este un piston cu frecvența de 700 Hz situat la extremitatea cilindrului interior.
Se poate afirma că, deși Universul nostru se află în prezent într-un stadiu de expansiune accelerată, este posibil ca după foarte mult timp să treacă într-un stadiu de contracție, prin inversarea dipolilor vortex și transformarea materiei în antimaterie. Mai mult, devenirea exisistenței este dialectică, deoarece tot ce există "in actu” și "in potentia” se manifestă într-un Multivers dual, Universul nostru împreună cu Universul complementar fiind doar o componentă duală a unei existențe fără limite spațio-temporale, aflată în permanentă mișcare și transformare. Altfel spus, Universul nostru împreună cu Universul complementar, reprezintă doar una dintre posibilitățile infinite de manifestare dialectică a existenței prin universuri duale paralele.
În concluzie, este fascinant că teoria dipolilor vortex permite scheme de raționament explicative și predictive care pun în evidență legătura profundă dintre configurațiile de particule universale primordiale cu spațiul, timpul și materia în mișcare și transformare. Se poate astfel realiza o “scientia nova” cu deschidere largă către filosofie și religie.


Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 8 Aug 2015, 07:13 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Tot mai aproape de cer

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 22 Aug 2015, 09:14 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Cum am conceput teoria dipolilor vortex

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 22 Aug 2015, 09:28 AM

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 103 )
Fișier atașat  Cum_am_conceput_teoria_dipolilor_vortex_2.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 23 Aug 2015, 07:16 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Nu este ușor să porți un "dialog cu surzii la frontierele cunoașterii". Dar este și mai dificil să învingi mentalitățile celor indiferenți la misterele existenței. Într-o exprimare metaforică, fac trimitere la povara gravitației asupra aripilor visului.

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 23 Aug 2015, 07:27 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Exigențele creativității
În orizontul axiologiei, cunoașterea este considerată o dimensiune a condiției umane, în cadrul căreia se înscrie și problematica adevărului, a valorii și a valabilității cunoștințelor. Numai o viziune sintetică, care să integreze într-un tot unitar tipurile de adevăr (analitic și sintetic, formal și factual, logic și matematic) ar putea decide asupra valabilității cunoștințelor din domenii extrem de diverse, altfel spus, asupra comprehensibilității lumii.
Orice teorie novatoare are la bază ipoteze verosimile, care trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
-să aibă coerență logică și generalitate maximă;
-să nu contrazică total rezultatele anterioare ale științei;
-să explice calitativ și cantitativ relațiile cauză–efect din realitatea obiectivă;
-să aibă valoare predictivă, altfel spus, să anticipeze evoluția unei game variate de fenomene;
-să fie testabilă, adică să dea naștere la enunțuri empirice verificabile în practică.
Numai o viziune sintetică, care să integreze într-un tot unitar diversitatea tipurilor de adevăr (analitic și sintetic, formal și factual, logic și matematic) ar putea decide asupra valabilității cunoștințelor din domenii extrem de variate, altfel spus, asupra unui model gnoseologic transdisciplinar.
Pentru verificarea unei teorii științifice, M. Bunge indică patru categorii de teste:
a) teste interteoretice (examinarea compatibilității unei teorii cu restul cunoașterii științifice acceptate la un moment dat);
b)teste metateoretice (analiza critică a unor principii logice, cum ar fi noncontradicția, dar și raportarea la criterii semantice, cum ar fi posibilitatea interpretării în termeni empirici);
c) teste filosofice (judecarea teoriei prin prisma filosofiei dominante în cercurile științifice);
d) teste empirice (verificarea acordului cu experiența a unor concluzii ce decurg din ipotezele de bază ale teoriei științifice).
Subscriu la părerea lui Hegel că “adevărul este un cuvânt mare, și un lucru și mai mare...Dacă spiritul omului este sănătos, inima trebuie să-i bată mai tare ori de câte ori este vorba despre adevăr”.

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 23 Aug 2015, 07:27 AM


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 24 Aug 2015, 07:25 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Invitație în viitor
Am ales acest titlu sugestiv, pentru că reprezintă o provocare pentru cei pasionați de enigmele cunoașterii, care se primenesc de mentalitățile trecutului și folosesc “oglinda magică a prezentului” pentru a se proiecta în viitor. Ca punct de plecare în demersul cognitiv accesați link-ul http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=A...post&id=2463825 .

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 24 Aug 2015, 07:26 AM


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 24 Aug 2015, 12:43 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Un participant pe forumul de cercetare a pus următoarea întrebare pertinentă: de ce sarcina electronului este egală în valoare absolută cu sarcina protonului?
Răspunsul la această enigmă poate fi dat în cadrul teoriei dipolilor vortex.
Configurarea dipolilor vortex - asociați unităților dialectice “particulă-antiparticulă” - are la bază diferența concentrației de particule universale primordiale dintre Universul nostru (format din materie) și Universul complementar(format din antimaterie). Fotonii sunt cuantele pentru sarcina electrică (pozitivă sau negativă), fiind de două feluri ( f(+) și f(-)), în funcție de orientarea spinului, având aceeași pondere în cele două universuri.
În acest cadru conceptual, egalitatea în valoare absulută dintre sarcina electronului și sarcina protonului se explică prin egalitatate intensităților fluxurilor de fotoni f(-), respectiv f(+), prin dipolii vortex corespunzători acestor particule. Deși electronul și protonul sunt particule stabile în zona din Galaxia noastră (Calea Lactee) în care se află Sistemul solar, ele devin instabile în alte zone din Univers în care concentrațiile de fotoni sunt diferite, caz în care structurarea materiei pe diverse nivele de organizare este diferită (materie întunecată, energie întunecată, găuri negre, găuri albe, quasari, pulsari).
Faptul că în centrul Căii Lactee se află o gaură neagră (denumită Sagitarius A), la distanța de 26.000 ani lumină de Terra, constituie un argument pentru ipoteza că această zonă asigură "neutronizarea substanței” conform schemei devenirii existenței pe baza diferenței de concentrație a particulelor universale din cele două universuri. În acest context se poate afirma că structura și evoluția stelară concepută de astronomii E. Hertzsprung și H. N. Russell, poate fi explicată prin apropierea progresivă a stelelor de centrul galaxiei sub acțiunea forțelor gravitaționale. Pe de altă parte, se oferă o viziune fascinantă a corelării universale a proceselor din Univers prin schimbul de microparticule între diverse surse cosmice, mai mult sau mai puțin îndepărtate.
Se pune firesc întrebarea: care sunt șansele ca ființa umană să intre în contact direct cu ființe inteligente extraterestre? Se poate afirma că există posibilitatea interacțiunii directe doar a civilizațiilor relativ apropiate din Univers, având în vedere că cele îndepărtate sunt separate nu numai prin distanțe foarte mari, ci și prin bariere cosmice legate de structura materiei în diverse zone ale Universului. Aceste impedimente nu împiedică însă stabilirea unor relații în cadrul Biouniversului prin schimb de informații pe canale electromagnetice. Se confirmă astfel că, în ultimă instanță, “fotonul este totul în devenirea Universului”, având în vedere că gravitonii pot fi identificați prin fotoni care intră în dipolii vortex.



--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 25 Aug 2015, 07:58 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Reflecții
* Dumnezeu nu judecă devenirea existenței pentru că este judeecata însăși.
* Dumnezeu nu poate fi localizat pentru că se află pretutindeni.
* Dumnezeu nu poate fi văzut pentru că se află în noi.
* Dumnezeu nu poate fi auzit pentru că este glasul Universului.
* Dumnezeu poate fi doar simțit prin credința în perfecțiune.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 26 Aug 2015, 08:48 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Pe forumul profesorilor, un participant (Oratorul Gendibal) a solicitat lămuriri în legătură cu unele aspecte ale teoriei dipolilor vortex.
QUOTE (Oratorul Gendibal @ 24 Aug 2015, 07:02 PM)
Spuneati mai demult, cand va refereat la cum ar trebui sa arate o teorie stiintifica:
QUOTE (Vasile Tudor @ 22 Aug 2015, 05:13 PM)
...
-să fie testabilă, adică să dea naștere la enunțuri empirice verificabile în practică.
...

Cum se impaca aceasta afirmatie cu multele dumneavoastra mesaje despre "universul complementar" pe care-l folositi sa explicati toate?
De exemplu, pentru coincidenta valorilor sarcinii electrice ale electronului si protonului sunt multe explicatiii. Unele explicatii sunt de natura teoretica, legate de proprietatile de simetrie ale grupurilor folosite pentru exprimarea Lagrangeanului in modelul standard care descrie unificarea fortelor electronagnetice, slabe si tari.
Alte explicatii sunt mai practice remarcand faptul ca neutronul este o particula instabila in stare libera care se dezintegreaza intr-un proton si un electron.
Mai sunt si alte explicatii legate de modelul particulelor elementare si de compozitia in quarks a protonului si a electronului.
Daca nu aveti nici un mod de a testa existenta universului complementar, de ce sa inlocuim explicatii testate prin legaturi cu modele si experimente existente cu o explicatie care contine afirmatii despre un univers complementar?
Mai mult, afirmati in mesajul din 22 august ca o noua teorie stiintifica ar trebui sa
QUOTE (Vasile Tudor @ 22 Aug 2015, 05:13 PM)
...
-să nu contrazică total rezultatele anterioare ale științei;
...

Dar pe de alta parte spuneti ca "fotonii sunt cuantele pentru sarcina electrică".
Cum ati testat aceasta afirmatie?
Ce se intampla cand un electron absoarbe un foton. In viziunea dumneavoastra se modifica sarcina electronului?


În continuare, vă prezint răspunsul pe care i l-am oferit.
Evident, nu avem acces la Universul complementar (format din antimaterie), pentru că trăim în Universul nostru (format din materie). Ipoteza existenței Universului complementar a fost introdusă pe baza următoarelor considerente:
- fotonii sunt particule primordiale indestructibile (au timp mediu de viață infinit), care "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă" în vortexuri;
- faptul că proprietățile antiparticulelor sunt reflexia “în oglindă” a proprietăților particulelor elementare corespunzătoare, poate fi explicat prin raportare la dipolul vortex în cele două universuri, în care particulele primordiale implicate intră / ies printr-un pol și ies / intră prin celălalt pol cu sensuri de mișcare opuse;
- este firesc să presupunem că în cadrul unei existențe lărgite materia și antimateria au aceeași pondere.
Referitor la explicarea egalității în valoare absolută a sarcinilor electrice ale electronului și protonului, vă propun să analizați modul diferit de abordare a acestui aspect în teoria dipolilor vortex și alte teorii mai mult sau mai puțin formale, ca de exemplu, mecanica cuantică.
Conceptul de "dipol vortex", asociat unității dialectice "particulă-antiparticulă", nu a fost introdus arbitrar, fiind sugerat de teoremele lui Gauss pentru câmpul electric și câmpul gravitațional, care pun în evidență surse de tip divergent (izvoare) respectiv convergent (puțuri) pentru particulele universale primordiale de tip fotoni, respectiv gravitoni. Chiar și semnificația conceptului clasic de “vid absolut” trebuie revizuită prin admiterea configurațiilor de particule universale primordiale, care sunt nestructurate în cazul vidului și structurate prin dipolii vortex în cazul organizării materiei pe diverse nivele, de la micocosmos la megacosmos.
În cadrul teoriei dipolilor vortex, mărimile fizice cunoscute capătă o profundă încărcătură de semnificații. De exemplu, sarcina electrică și inducția câmpului electric pentru o particulă elementară sunt proporționale cu valorle medii pentru intensitatea fluxului de fotoni, respectiv cu densitatea intensității fluxului de fotoni printr-o suprafață închisă în care se află dipolul vortex asociat, iar masa și intensitatea câmpului gravitațional sunt proporționale cu valorle medii pentru intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv cu densitatea intensității fluxului de gravitoni printr-o suprafață închisă în care se află dipolul vortex asociat. Evident, există fluctuații ale acestor fluxuri, dar ele nu pot fi puse în evidență prin tehnica actuală. Pentru comparație, fac trimitere la formalismul mecanicii cuantice, în care valorile medii ale mărimilor fizice (observabile) sunt exprimate prin valorile medii ale operatorilor corespunzători. Pentru a avea semnificație fizică, valorile medii ale operatorilor trebuie să fie reale, condiție îndeplinită de operatorii hermitici (autoconjugați).
În concluzie, teoria dipolilor vortex este un model gnoseologic transdisciplinar cu fascinante valențe explicative și predictive, care permite abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic și gravitațional, precum și a conceptelor de sarcină electrică, inducție electrică, masă, intensitate a câmpului gravitațional etc.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 27 Aug 2015, 12:40 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Un participant pe forumul profesorilor (Oratorul Gendibal) a solicitat lămuriri la unele aspecte ale teoriei dipolilor vortex.
QUOTE (Oratorul Gendibal @ 27 Aug 2015, 02:01 AM)
Poate o fi buna la ceva si construirea unui model gnoseologic - cum il numiti dumneavoastra - dar filozofia e una si stiinta e alta:
FILOZOFIE  ≠  STIINTA
Asimetria barionica (motivul pentru care Big Bang a produs mai multa materie decat antimaterie) nu este deplin inteleasa dar exista modele care o explica fara a apela la notiuni filozofice, netesatabile.
De exemplu, se considera ca forta slaba nucleara violeaza simetria paritatii sarcinii electrice, exista experimente LHC care cauta indicii ale unei astfel de asimetrii si care deocamdata au confirmat modelul standard pana pe la a douazeci si saptea zecimala, exista oscilatii spontane observate experimental intre starea de materie si antimaterie a unor particule cu putin timp inaintea dezintegrarii lor si multe altele.
Modelul dumneavoastra "gnoseologic" arunca la cos munca a zeci de mii de oameni de stiinta folosind notiuni filozofice. Asa ca haideti sa lasam un pic filozofia si sa revenim pe teritoriul stiintei.
Spuneti ca fotonii sunt de doua feluri si ca ei sunt cuantele purtatoare de sarcina electrica.
Bine.
Atunci eu va spun ca exista multe experimente simple in care un electron absoarbe un foton, consecinta fiind trecerea electronului pe un nivel de energie mai ridicat. Ulterior se pot intampla mai multe chestii dar sa ne referim doar la doua cazuri:
1. revine pe nivelul initial cedand un foton cu aceleasi caracterisitici energetice cu primul, sau
2. revine pe nivele de energie mai joase prin diverse mecanisme (ati auzit cu siguranta de fluorescenta si de toata discutia cu nivele metastabile asa ca nu insist) ulterior coborand de pe nivelul metastabil pe nivelul de baza emitand un foton cu caracteristici diferite de primul.
In aceste ipoteze imi pun cateva intrebari simple:
- Cum putem sti daca fotonul absorbit initial era de tip "+" sau de tip "-"?
- Fotonul emis trebuie neaparat sa fie de acelasi tip cu cel absorbit?
- Cum se modifica sarcina electronului in momentul cand absoarbe fotonul? Dar cand emite?
- Ce se intampla cu functiile de unda si, in general, cu toata interpretarea ondulatorie? Mai avem nevoie de Schrödinger? Daca da, cum se potriveste acolo un foton purtator de sarcina electrica?
Hadeti deocamdata sa lamurim aceste intrebari in limitele modelului dumneavoastra.


În continuare, vă prezint răspunsul pe care l-am ooferit.
Afirmația că teoria dipolilor vortex este un model gnoseologic transdisciplinar se referă la faptul că această concepție științifică oferă o deschidere fascinantă către filosofie și religie. Fac trimitere la dialectică, dar și la două exemple, și anume:
- devenirea existenței concepută de filosoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831). Marele gânditor a pus la baza întregii existențe conceptul universal de “Idee absolută”, din care derivă lumea cu întreaga bogăție de determinări, aspecte și manifestări concrete. În automișcarea ei, Ideea absolută începe de la o abstracție nedeterminată (teza), parcurge un proces de degradare prin care se exteriorizează sub formă de natură (antiteza) și se ridică apoi la abstracția finală (sinteza), etapă în care spiritul, ca unitate a ideii și naturii, a depășit contradicția și, odată cu ea, realitatea;
- posibilitatea interpretării în viziune religioasă a Universului complementar - în care orice fință umană are un Alter Ego – ca fiind “Lumea de dincolo”.
Referitor la Big Bang, Universul dual nu este limitat spațio-temporal, ci doar se transformă permanent sub semnul principiului suprem al evoluției. Nu cred că sunteți convins că apariția materiei, spațiului și timpului au la origine o singularitate primordială, deosebit de fierbinte și densă, care a generat totul printr-o “Mare Explozie”. În teoria dualității existenței schimbul de particule universale primordiale prin dipolii vortex se desfășoară în ambele sensuri, însă la nivel global fluxul de particule primordiale este preponderent spre Universul nostru și determină expansiunea acestuia și modul de structurare pe diverse nivele de organizare a materiei, iar Universul complementar se află în contracție. Pe de altă parte, expansiunea Universului nostru sugerează faptul că particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informație, ci și “cuante spațio-temporale”, ipoteză care ar justifica pe deplin manifestarea dialectică a existenței ca “unitate în diversitate” la granița dintre cauzalitate și întâmplare, libertate și necesitate, actualitate și potențialitate.
Referitor la raportarea teoriei dipolilor vortex la cunoașterea actuală, vă pot spune că nu "aruncă la coș munca a zeci de mii de oameni de știință”, pentru că a fost construită pe "fundamental eforturilor acestora”, cu scopul de a aduce la numitor comun diversitatea modelelor de abordare a existenței.
Așa cum am mai precizat, în funcție de orientarea spinului, fotonii sunt de două feluri –notați simbolic prin f(+) și f(-) – și corespund cuantelor pentru sarcina electrică pozitivă, respectiv negativă. Fotonii f(+) sunt implicați în vortexurile asociate particulelor elementare pozitive, iar fotonii f(-) sunt implicați în vortexurile asociate particulelor elementare negative.
În cazul absorbției unuia sau mai multor fotoni de către un electron în stare liberă, un atom sau o moleculă, se modifică vortexurile asociate acestora, care trec în stare excitată instabilă, revenind în starea fundamentală după un anumit interval de timp. Altfel spus, stările excitate pot fi considerate perturbații ale dipolilor vortex față de starea normală, care este determinată de diferența concentrațiilor de particule universale primordiale dintre Universul nostru și Universul complementar.
Revenirea microparteculelor în starea fundamentală se poate face și prin nivele energetice intermediare, caz în care fotonii emiși diferă de cei absorbiți. Este evident că absorția sau emisia fotonilor de către electroni, fiind perturbații ale vortexurilor asociate, modifică sarcina electrică a acestora cu valori insesizabile de către mijloacele tehnice actuale.
Avem nevoie de Schrödinger, și chiar de Dirac, pentru că teoria cuantică - în varianta ondulatorie, respectiv matriceală – este un model eficient de abordare a fenomenelor și proceselor din microcosmos. De fapt, teoria dipolilor vortex oferă o interpretare aprofundată a dualismului corpuscul-undă și a relațiilor de incertitudine ale lui Heisenberg, prin asocierea microparticulelor cu dipoli vortex imprecis de localizat spațio-temporal. În această concepție, funcția de undă pentru o microparticulă este corelată cu distribuția spațio-temporală a particulelor universale primordiale implicate în dipolul vortex asociat. Altfel spus, comportamentul unei microparticule este determinat de configurația dipolului vortex asciat. Se știe că pătratul amplitudinii funcție de undă este proporțional cu probabilitatea de localizare a microparticulei în unitatea de volum din spațiu.
În concluzie, sper să vă fiu util în descifrarea teoriei dipolilor vortex, mai ales atunci când vă veți dezvălui identitatea - din motive deontologice. Altfel rămâne o “umbră de îndoială” în schimbul de informații pe care îl dorim într-un dialog civilizat și constructiv - pus sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate și adevăr. Cred că nu vă cer prea mult…
Cu cele mai bune gânduri,
Prof. Vasile Tudor

P. S.
Dialogul nostru este urmărit și pe alte forumuri.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 29 Aug 2015, 06:38 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.488
Înscris: 18 Jan 10


Evrika!
Astăzi, 29.08.2015, am găsit o confirmare fascinantă a teoriei dipolilor vortex în domeniul interacțiunilor radiațiilor cu substanța.
Cei interesați pot să acceseze fișierul atașat.

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 112 )
Fișier atașat  Aplicarea_TDV_la_studiul_radiatiei.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
0 utilizator(i) citesc acest subiect (0 vizitatori și 0 utilizatori anonimi)
0 utilizator(i):

OpțiuniPagini: (4) 1 2 [3] 4  Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

 

 
  © 2002 SIVECO Romania SA. All Rights Reserved