Reședință - Portal SEI Portalul educațional SEI  Admitere Admitere Bacalaureat Bacalaureat Titularizare Titularizare Euro 200 Euro 200 Bani de Liceu Bani de Liceu
Găzduire WEB pentru școli și licee Găzduire WEB pentru școli, licee și instituții educaționale Dictionare online Dicționare online Subiecte examene naționale "2007-2008" Subiecte examene naționale "2007-2008"
Subiecte examene naționale începând cu 2002 Subiecte examene naționale începând cu 2002 .campion .campion
SIVECO Romania  Ministerul Educației și Cercetării



  Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

> Experimentul celor două fante, Mecanică cuantică
aurel23ro
Trimis: 20 Sep 2016, 12:46 PM


Utilizator
**

Grup: Members
Mesaje: 8
Înscris: 7 Sep 16


Întotdeuna am fost fascinat de acest experiment, este total contra-intuitiv, dar experimentul dovedește că o ființă umană poate influența materia doar privind-o.
Experimentul este unul destul de simplu și constă în direcționarea unor particule de lumină (fotoni) către un ecran ce conține două fante prin care particulele pot trece. Atunci când sunt instalați detectori la nivelul ecranului (atunci când privim) particula se comportă ca o particulă normală, trecând printr-o singură fantă, însă partea ciudată se petrece atunci când nu privim (când nu sunt instalați detectori) deoarece particula se comportă ca o undă, trecând prin ambele fante simultan.

user posted image

Experimentul este descris pe youtube la următoarea adresă:
https://www.youtube.com/watch?v=DfPeprQ7oGc



--------------------
Mesaj personal
Top
Oratorul Gendibal
Trimis: 20 Sep 2016, 03:02 PM


Utilizator activ
***

Grup: Members
Mesaje: 192
Înscris: 29 Nov 05


QUOTE (aurel23ro @ 20 Sep 2016, 01:46 PM)
o ființă umană poate influența materia doar privind-o.

Nu mi-au placut niciodata genul asta de filme care pluseaza un pic prea mult pe "the mind-blowing effect". Este, pana la urma, doar o varianta ceva mai elevata de senzationalism.
Cuantica nu functioneaza dupa logica umana, si asta nu este vina cuanticii ci a logicii si experientei umane care sunt ancorate la scara la care traim.
Dualitatea unda-particula nu are echivalent in logica umana si traducerea consecintelor acestei constructii in ceva care sa sune uman, inteligibil de toata lumea, duce la afirmatii precum "o ființă umană poate influența materia doar privind-o" care, desi nu in intregime gresita, duce la concluzii gresite in mintea celor care nu au aprofundat domeniul.

https://www.quora.com/How-are-particles-obs...slit-experiment
http://physicsworld.com/cws/article/news/2...gets-a-makeover


--------------------
user posted image
Mesaj personal
Top
aurel23ro
Trimis: 20 Sep 2016, 03:22 PM


Utilizator
**

Grup: Members
Mesaje: 8
Înscris: 7 Sep 16


QUOTE
Cuantica nu functioneaza dupa logica umana

Cuantica nu funcționează după logica umană pentru că încă noi, oamenii, nu am înțeles-o. Acum ceva timp ”oamenii de știință” ai vremii credeau că Pământul este plat și reprezintă centrul Universului.


--------------------
Mesaj personal
Top
Oratorul Gendibal
Trimis: 20 Sep 2016, 05:32 PM


Utilizator activ
***

Grup: Members
Mesaje: 192
Înscris: 29 Nov 05


QUOTE (aurel23ro @ 20 Sep 2016, 04:22 PM)
”oamenii de știință” ai vremii credeau că Pământul este plat și reprezintă centrul Universului.

N-as pune ghilimele la oameni de stiinta. Multi dintre ei erau oameni de stiinta chiar daca mergeau pe o idee care ulterior s-a dovedit gresita.


--------------------
user posted image
Mesaj personal
Top
aurel23ro
Trimis: 20 Sep 2016, 08:27 PM


Utilizator
**

Grup: Members
Mesaje: 8
Înscris: 7 Sep 16


Aveți dreptate în legătură cu oamenii de știință, nu trebuia să pun ghilimele, când am citit Republica lui Plato am rămas uimit de logica și inteligența unor oameni care au trăit acum două milenii.


--------------------
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 24 Sep 2016, 10:53 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.424
Înscris: 18 Jan 10


Domnule Aurel Buzatu,
Vă apreciez pentru interesul dvs. în descifrarea enigmelor Existenței. De fapt, unele “probleme” ale științei actuale m-au determinat să răspund provocărilor cognitive prin conceperea teoriei dipolilor vortex.
* În prezent, cunoașterea științifică nu explică expresiile similare pentru forțele electrice și gravitaționale – legea lui Coulomb, respectiv legea atracției gravitaționale.
* Nu sunt abordate unitar conceptele de particulă și câmpul asociat, sarcină electrică și inducția câmpului electric, masă și intensitatea câmpului gravitațional etc.
* Particulele elementare sunt caracterizate prin masă și energie de repaus, dar fotonului – particula elementară a câmpului electromagnetic - îi sunt atribuite o infinitate de valori pentru aceste mărimi fizice.
* La nivel intuitiv, nu există o corelație între undele electromagnetice și fluxurile de fotoni.
* Se consideră că gravitonul este particula elementară a câmpului gravitațional, dar nu a fost descoperit pe cale teoretică sau experimentală.
* Nu există o teorie unitară a câmpurilor electromagnetic și gravitațional.
* Nu se aprofundează dependența vitezei luminii de permitivitatea electrică absolută și permeabilitatea magnetică absolută ale mediului de propagare.
* Nu există o corelație între metricile Minkowski și Riemann din teoria relativității, care nu pun în evidență expansiunea accelerată a Universului.
* Este dificil de acceptat ipoteza "Big Bang” (Marea Explozie), după care geneza materiei, spațiului și timpului au la origine o singularitate primordială, deosebit de fierbinte și densă, din care a apărut Universul nostru în urmă cu circa 13,7 miliarde de ani.
* Formalismul teoriei cuantice nu poate fi înțeles la nivel intuitiv, abordarea microcosmosului prin operatori și funcțiile de undă fiind deosebit de abstractă. De exemplu, nu au suport intuitiv: dualismul undă-corpuscul, relațiile de incertitudine ale lui Heisenberg, semnificația undei asociate unei microparticule etc.
* Abordarea actuală a Existenței pe diverse domenii științifice nu asigură o viziune de ansamblu , interdisciplinară și transdisciplinară, a realității obiective și nu oferă o deschidere largă pentru interpretări filosofice și religioase.
În limita posibilităților de care dispun, am căutat să răspund provocărilor cognitive prin conceperea, în etape succesive, a teoriei dipolior vortex.
Punctul de plecare în conceperea teoriei dipolilor vortex au fost teoremele lui Gauss pentru câmpul electric și câmpul gravitațional - care pun în evidență surse de tip divergent (izvoare) și convergent (puțuri) pentru fotoni, respectiv gravitoni, particule universale primordiale cu timp mediu de viață infinit.
S-a ajuns astfel la conceptul de “dipol vortex” pentru particulele elementare, prin care se face schimb de fotoni și gravitoni între Universul nostru (format din materie) și Universul complementar (format din antimaterie).
Sarcina electrică și inducția câmpului electric pentru o particulă elementară sunt proporționale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de fotoni, respectiv, densitatea intensității fluxului de fotoni printr-o suprafață închisă în care se află vortexul asociat, iar masa și intensitatea câmpului gravitațional sunt proporționale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv, densitatea intensității fluxului de gravitoni printr-o suprafață închisă în care se află vortexul asociat.
Particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informație, ci și “cuante spațio-temporale”, ipoteză care justifică pe deplin legăturile profunde dintre spațiu, timp și materie.
Faptul că proprietățile particulelor elementare sunt reflexia “în oglindă” a proprietăților antiparticulelor corespunzătoare, poate fi explicat prin raportarea dipolului vortex în cele două universuri, în care particulele primordiale implicate intră / ies printr-un pol și ies / intră prin celălalt pol cu sensuri de mișcare opuse. Altfel spus, dipolul vortex corespunde unității dialectice “particulă-antiparticulă” în cadrul unei existențe lărgite.
Având ca repere ale demersului cognitiv ipotezele de bază ale acestei concepții, în prezent am obținut următoarele rezultate:
- abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic și gravitațional;
- identificarea gravitonului ca particulă universală primordială;
- exprimarea metricii Existenței într-o formă care explică expansiunea Universului și este corelată cu metricile Minkowski și Riemann din teoria relativității;
- descifrarea formalismului teoriei cuantice, cu aplicații în configurarea dipolilor vortex.
Teoria dipolilor vortex nu contrazice știința actuală, ci o aprofundează, având valențe explicative și predictive care permit abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic și gravitațional, descifrarea enigmei gravitonului, justificarea dualismului undă – corpuscul și cuantificarea mărimilor fizice, generarea antiparticulelor și fenomenul de anihilare, emisia și absorbția radiației de către microparticule, structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, expansiunea Universului etc.
Această concepție despre realitatea obiectivă pune în evidență legăturile intrinseci dintre spațiu, timp și materia în mișcare și transformare, făcând trimitere la manifestările existenței ca unitate în diversitate la granița dintre cauzalitate și întâmplare, actualitate și potențialitate.
Cei interesați de teoria dipolilor vortex pot accesa fișierul atașat.

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 24 Sep 2016, 11:08 AM

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 77 )
Fișier atașat  TDV_6.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 28 Sep 2016, 11:45 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.424
Înscris: 18 Jan 10


Domnule Aurel Buzatu,
Aveți dreptate, teoria cuantică nu oferă o înțelegere la nivel intuitiv a fenomenelor și proceselor din microcosmos, abordarea acestora la nivel abstract fiind insuficientă pentru logica umană.
În acest cadru conceptual , nimeni nu vă poate da o explicație coerentă despre comportamentul dual al luminii și microparticulelor.
Pentru a răspunde la o astfel de “provocare”, am conceput teoria dipolilor vortex, în care particulele elementare și câmpurile (electromagnetic, gravitațional) asociate sunt modelate unitar prin dipoli vortex. Altfel spus, un dipol vortex este o configurație de particule universale primordiale (fotoni și gravitoni), care explică comportamentul simultan de corpuscul și undă.
Sarcina electrică și inducția câmpului electric pentru o particulă elementară sunt proporționale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de fotoni, respectiv, densitatea intensității fluxului de fotoni printr-o suprafață închisă în care se află vortexul asociat, iar masa și intensitatea câmpului gravitațional sunt proporționale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv, densitatea intensității fluxului de gravitoni printr-o suprafață închisă în care se află vortexul asociat.
Centrul dipolului vortex poate fi idendificat cu micoprticula asociată, fiind o singularitate din punct de vedere matematic, deoarece concentrația de particule universale primordiale tinde spre o valoare numerică infinită.
Semnificația fizică a funcției de undă a reprezentat o provocare cognitivă pentru comunitatea științifică. Schrödinger a propus o interpretare materială a funcției de undă (particula fiind identificată cu un pachet de unde ), însă s-a impus în final interpretarea statistică dată de M. Born și W. Heisenberg, conform căreia pătratul modulului funcției de undă este proporțional cu probabilitatea de localizare a microparticulei în unitatea de volum din spațiu.
Pentru corelarea teoriei dipolilor vortex cu teoria cuantică se utilizează ipoteza că funcția de undă pentru un sistem cuantic descrie distribuția spațio-temporală a particulelor universale primordiale implicate în dipolul vortex asociat.
În această concepție, densitatea de probabilitate pentru un sistem cuantic este proporțională cu concentrația de particule universale primordiale implicate în dipolul vortex asociat.
În concluzie, pe baza informațiilor prezentate despre teoria dipolilor vortex se pot aborda chiar și la nivel intuitiv unele “probleme dificile” ale mecanicii cuantice, precum: dualismul corpuscul-undă, relațiile de incertitudine ale lui Heisenberg, semnificația undei asociate unei microparticule, experimental lui Davisson și Germer (difracția electronilor monoenergetici pe un cristal de nichel), difracția electronilor printr-o fantă, microscopul electronic etc.
Pentru mai multe detalii, puteți accesa link-ul My Webpage .
Cu deosebită stimă,
Prof. Vasile Tudor

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 28 Sep 2016, 11:46 AM


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 29 Sep 2016, 09:02 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.424
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (aurel23ro @ 20 Sep 2016, 01:46 PM)
Întotdeuna am fost fascinat de acest experiment, este total contra-intuitiv, dar experimentul dovedește că o ființă umană poate influența materia doar privind-o.
Experimentul este unul destul de simplu și constă în direcționarea unor particule de lumină (fotoni) către un ecran ce conține două fante prin care particulele pot trece. Atunci când sunt instalați detectori la nivelul ecranului (atunci când privim) particula se comportă ca o particulă normală, trecând printr-o singură fantă, însă partea ciudată se petrece atunci când nu privim (când nu sunt instalați detectori) deoarece particula se comportă ca o undă, trecând prin ambele fante simultan.

user posted image

Experimentul este descris pe youtube la următoarea adresă:
https://www.youtube.com/watch?v=DfPeprQ7oGc

Domnule Aurel Buzatu,
Vă apreciez pentru pasiunea dvs. în descifrarea enigmelor cunoașterii, dar și pentru sesizarea unor “probleme” ale teoriei cuantice.
În cadrul modelului standard al particulelor elementare, fotonii sunt bosoni cu spinul s = 1, numărul barionic B = 0 și numărul de stranietate S = 0, fiind considerați "particule mesager" pentru câmpul electromagnetic, nu au masă de repaus, ci doar masă de mișcare, particula și antiparticula coincid, au un timp mediu de viață infinit (sunt indestructibile) și se deplasează cu viteza luminii în vid.
Se pune firesc întrebarea: dacă fotonii sunt considerați particule elementare indestructibile care se deplasează cu viteză constantă, atunci, de ce masa de mișcare și energia pot avea diverse valori numerice ?
În teoria dipolilor vortex, fotonii reprezintă veritabile particule universale primordiale care au masă de mișcare și energie bine definite.
Punctul de plecare în demonstrarea afirmației precedente se bazează pe ipoteza că radiația reprezintă o configurație de fotoni modulată spațio-temporal prin parametrul concentrație, fiind descrisă prin vectorul Poynting.
În acest cadru conceptual “cuanta” de energie a radiației poate avea diverse valori, fiind o succesiune modulată de fotoni.
Afirmația lui lui M. Planck, din anul 1900, că schimburile de energie între radiație și substanță se fac prin “cantități discrete” este corectă, dar trebuie să identificăm cuantele de energie prin succesiuni modulate de fotoni. De fapt, emisia și absorbția radiației de către atomi și molecule pot fi interpretate ca procese de rezonanță.
Îmi exprim speranța că, pe baza informațiilor prezentate, veți găsi un răspuns logic la experimentul pe care îl propuneți pentru dezbatere pe forum.

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 29 Sep 2016, 09:04 AM


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
0 utilizator(i) citesc acest subiect (0 vizitatori și 0 utilizatori anonimi)
0 utilizator(i):

Opțiuni Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

 

 
  © 2002 SIVECO Romania SA. All Rights Reserved