Reședință - Portal SEI Portalul educațional SEI  Admitere Admitere Bacalaureat Bacalaureat Titularizare Titularizare Euro 200 Euro 200 Bani de Liceu Bani de Liceu
Găzduire WEB pentru școli și licee Găzduire WEB pentru școli, licee și instituții educaționale Dictionare online Dicționare online Subiecte examene naționale "2007-2008" Subiecte examene naționale "2007-2008"
Subiecte examene naționale începând cu 2002 Subiecte examene naționale începând cu 2002 .campion .campion
SIVECO Romania  Ministerul Educației și Cercetării



Pagini: (99) « Primul ... 97 98 [99]  ( Primul mesaj necitit ) Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

> Cu ochii spre cer, Fascinația stelelor
Vasile Tudor
Trimis: 30 Nov 2017, 08:59 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Către Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României,
Vă adresez această scrisoare de intenție ca răspuns la implicarea în proiectul de competiție creativă lansat prin concursul “Propulsăm viitorul”.
Am absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare din București, unde am acumulat cunoștințe în domeniul tehnologiei informației și a comunicațiilor.
Sunt convins că, în dezvoltarea transportului rutier, autovehiculele electrice reprezintă soluția pentru viitor, fiind nepoluante, ușor de condus, se pretează la sisteme eficiente de asistență în condiții de siguranță și confort maxime.
Pentru a depăși impedimentele legate de gabaritul bateriei și timpul mare de reîncărcare, propun o infrastructură pentru autovehiculele electrice, bazată pe rețele integrate de stații de reîncărcare, care au baterii de rezervă pentru toate tipurile de autovehicule electrice și mijloacele tehnice necesare, astfel încât participanții la traficul rutier să schimbe bateriile descărcate cu baterii încărcate, atunci când doresc.
În această situație, se pot utiliza baterii Lithium-ion cu gabarit redus, iar timpii de așteptare scad semnificativ.
Cu stimă,
Tudor Paul Lucian

Infrastructură pentru autovehicule electrice
La intrarea în secolul al XXI-lea, omenirea se confruntă cu marea provocare legată de impactul poluării asupra calității vieții pe Terra. Protecția mediului înconjurător a devenit o preocupare permanentă pentru factorii de decizie la nivel național și internațional.
În bilanțul negativ al poluării planetei, pe lângă industrie, agricultură și centralele pe combustibil fosil, automobilele prevăzute cu motoare termice au o pondere însemnată în emisia dioxidului de carbon, gaz cu efect de seră – responsabil pentru schimbări incontrolabile ale climei și dinamicii atmosferei pe scară largă. De aceea, se impune găsirea unor soluții novatoare pentru sistemele de propulsie a autovehiculelor, eficiente și nepoluante.
În prezent, autovehiculele hibride și electrice reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea durabilă a mijloacelor de transport.
Motoarele electrice alimentate de la baterii Lithium-ion asigură pentru automobile o autonomie de deplasare de ordinul sutelor de kilometri, însă prezintă dezavantajele majore ale gabaritului bateriei și timpului mare de reîncărcare.
Pentru a depăși acest impas se impune o nouă concepție în proiectarea infrastructurii pentru transportul cu autovehicule electrice.
În acest scop, trebuie realizate rețele integrate de stații de reîncărcare sau de închiriere a bateriilor pentru autovehicule electrice, repartizate cu precădere în habitate umane cu trafic intens și noduri rutiere importante. Aceste stații trebuie să dispună permanent de o rezervă de baterii încărcate pentru toate tipurile de autovehicule electrice, dar și de mijloacele tehnice pentru înlocuirea bateriilor descărcate, atunci când participanții la traficul rutier solicită astfel de servicii. Bateriile descărcate rămân la stație pentru reîncărcare, fiind utilizate apoi pentru alte autovehicule electrice.
Desigur, operațiile menționate por fi asigurate în cadrul unor service-uri auto sau chiar a unor stații de carburanți dotate cu mijloacele tehnice necesare, care sunt integrate progresiv în infrastructura pentru autovehiculele electrice.
În acest caz, se pot utiliza baterii Lithium-ion cu gabarit redus, iar timpii de așteptare scad semnificativ. Pe lângă plata acestor servicii, beneficiarul va prezenta documentele personale și ale autovehiculului electric pentru a fi înregistrat pe calculator într-o aplicație software specifică. El are obligația să păstreze în bune condiții bateria închiriată de la firmă și să o predea la orice stație din rețea, atunci cînd s-a descărcat. În situația nerespectării acestor condiții, cel vinovat va plăti daunele adusei firmei la care a apelat.
Pentru ținerea evidenței bateriilor aflate în dotare, fiecare din acestea, pe lângă serie, număr, data fabricației și caracteristicile tehnice, va avea un cod de identificare a firmei producătoare și a firmei care le deține, și chiar un sistem de localizare prin GPS.
În concluzie, propulsia electrică a mijloacelor de transport reprezintă o alternativă viabilă pentru înlocuirea propulsiei clasice bazată pe carburanți.
Tudor Paul Lucian


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 1 Dec 2017, 09:23 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


La mulți ani, România!

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 1 Dec 2017, 09:31 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Imagini de la parada de Ziua Națională a României din București, Piața Arcului de Triumf, 1decembrie 2017.

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 2 Dec 2017, 03:24 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Why?!...

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 2 Dec 2017, 03:28 PM

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 3 Dec 2017, 06:58 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Retrospectivă în secolul XX
Evoluția omenirii în secolul al XX-lea urmează o cale dialectică, extrem de complexă, cu realizări culturale de vârf, dar și conflicte generalizate și manifestarea unor regimuri totalitariste.
Puterile europene erau convinse de misiunea lor civilizatoare, având credința că „sarcina omului alb” (Kipling) este de a lua lumea în grija sa. Nu întâmplător, curiozitatea geografică a fost însoțită de o activitate misionară catolică și protestantă, iar expansiunea colonială a Angliei și a Franței a fost urmată de pretențiile imperialiste ale Germaniei și Italiei pentru împărțirea lumii, la care se adaugă promovarea panslavismului de către Rusia, țară care dorea crearea sub autoritatea sa a unei confederații pentru toți slavii. Evident, s-a dorit ca unele zone ale planetei să devină surse de materii prime și piețe de desfacere a produselor lumii civilizate.
Politica agresivă pentru un nou echilibru de forțe a neglijat calea diplomatică în favoarea unei curse a înarmărilor fără precedent și a unor acțiuni militare de anvergură. În acest scop, statele cu interese antagoniste au format două grupări politico-militare : Tripla Alianță, constituită în 1882 între așa-zisele Puteri Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Italia), respectiv Tripla Înțelegere (Antanta), apărută între 1893 și 1907 ca reacție a Franței, Angliei și Rusiei.
Primul razboi mondial a fost declanșat la 28 iulie 1914, când Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, ca pretext pentru uciderea la Sarajevo a prințului moștenitor Franz Ferdinand, de către un student bosniac, Gavrilo Princip. Statele membre ale celor două mari blocuri militare au declarat pe rând mobilizarea, urmate apoi de Japonia, România (1916), Grecia și SUA, de partea Antantei, respectiv de Turcia și Bulgaria, de partea Puterilor Centrale.
În prima fază, strategia militară adoptată de Germania s-a bazat pe acțiuni ofensive rapide, desfășurate împotriva Franței, în est Rusia atacă Prusia orientală, iar în Balcani, ofensiva trupelor austro-ungare s-a lovit de rezistența incredibilă a Serbiei. După 1915, războiul a căpătat un pronunțat caracter de uzură, obiectivul principal fiind acela de a produce pierderi cât mai multe adversarului.
Statele participante la război au făcut mari eforturi materiale și financiare pentru perfecționarea tehnicii de luptă, astfel, pe lângă tunul și mitraliera cunoscute mai de mult, apare acum lansatorul de flăcări, arma chimică, tancul, avionul și submarinul, mijloace tehnice care fac inutilă apărarea în tranșee și extind războiul terestru în aer și chiar sub apă. Se ajunge la un razboi total, purtat pe scară largă, căruia i-a fost subordonată întreaga economie a statelor beligerante, populația civilă fiind supusă la muncă obligatorie, măsură dură la care se adaugă efectele negative legate de inflație și raționalizarea consumului de alimente.
În final, Germania, rămasă singură, este nevoită să capituleze și să semneze pe data de 11 noiembrie 1918, armistițiul de la Compiègne.
Ca bază a tratativelor de pace ținute la Paris, între 1919 și 1920, au fost acceptate propunerile făcute de T.W.Wilson (președintele SUA) încă de la începutul anului 1918, care prevedeau: suprimarea barierelor economice, reducerea înarmarilor, evacuarea teritoriilor străine ocupate de Puterile Centrale, principiul autodeterminarii pentru formarea unor state naționale, crearea unei Societăți a Națiunilor care să ofere garanții reciproce tuturor statelor mari și mici privind independența politică și teritorială.
Germania, ca țară învinsă care a susținut războiul, pierdea 1/7 din teritoriu (inclusiv provinciile Alsacia și Lorena) și trebuia să plătească reparații de război statelor învingătoare, fiindu-i interzis să mai aibă armată. Imperiul Austro-Ungar părăsea scena istoriei, lăsând în urma sa state noi (Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia), iar alte două state (Italia și România), în virtutea principiului autodeterminarii, și-au putut întregi unitatea teritorială.
Formarea statului național și unitar român corespunde voinței liber exprimate a populației din Basarabia (27.03.1918), Bucovina (28.11.1918) și Transilvania (1.12.1918, Adunarea de la Blaj - pe Câmpia Libertății) de a se uni și reîntregi România.
După regele Ferdinand I (1914-1927), la tronul României a urmat regele Mihai I(1927-1930), Carol al II-lea (1930-1940), Mihai I(1940-1947) - după abdicarea tatălui său.
În perioada interbelică, România Mare iși consolidează economia de piață (1938 - an de vârf al producției industriale) și se înscrie pe o traiectorie de evoluție democratică, sub semnul unor importante transformări social-politice: reforma sistemului electoral (1918), reforma agrară (1921), adoptarea unei noi Constituții (1923), legea pentru unificarea administrativă (1925, județe si plăși), legea electorală (1926), legea sistemului bancar (1926, concentrarea și centralizarea capitalului).
Regimul democratic este întrerupt în 1938, an în care este instaurată dictatura regală de către Carol al II-lea.
În viața politică, pe lângă Partidul Național Liberal (Ion C. Brătianu) și Partidul Național Țărănesc (Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod) - rezultat prin fuziunea în 1926 dintre Partidul Național Român (Iuliu Maniu) și Partidul Țărănesc (Ion MIhalache) - au acționat diverse alte partide, ca: Partidul Poporului (Alexandru Averescu), Partidul Social-Democrat (creat în 1927, prin transformarea Federației Partidelor Socialiste), Partidul Comunist (înființat la 8 mai 1921, intrat în ilegalitate după 3 ani), Partidul Maghiar (Iosik Samuel, Bethlen György), Partidul German, Partidul Naționalist Democrat Creștin (organizație de dreapta, naționalistă și xenofobă condusă de C.C. Cuza, din care s-a desprins în 1927 gruparea reacționară „Legiunea Arhanghelul Mihail”, condusă de Corneliu Zelea Codreanu, întâlnită apoi sub numele de „Garda de Fier”).
Pe plan extern, România a participat la fondarea Societății Națiunilor (1920) și a format două sisteme zonale de securitate colectivă - Mica Înțelegere (1921, cu Iugoslavia și Cehoslovacia), respectiv Antanta balcanică (1934, cu Iugoslavia, Turcia și Grecia).
În politica externă s-a remarcat Tache Ionescu, dar mai ales marele diplomat Nicolae Titulescu(1882-1914), profesor universitar la Iași și București, președinte al Academiei Diplomatice Internaționale, Ministru de Externe, delegat al Romaniei la Liga Națiunilor. Strălucit orator, Titulescu a militat pentru instaurarea unui climat de securitate și colaborare internațională, atrăgând atenția asupra contradicțiilor lumii interbelice.
La scară globală, omenirea trece printr-o criză politică profundă - alături de cele trei mari democrații liberale, au apărut state totalitare de tip comunist și fascist.
Un exemplu concludent de manifestare a contradicțiilor îl reprezintă Rusia, care în 1917 a trecut printr-o dublă revoluție.
În prima etapă, revoluția din Rusia a avut un caracter liberal și a dus la înlăturarea monarhiei țariste, proclamarea republicii și preluarea puterii de către un guvern provizoriu, care dorea un regim constituțional, de factură occidentală.
În cea de-a doua etapă (socialistă), fracțiunea bolșevică a partidului comunist a reușit printr-o propagandă demagogică să atragă o parte din armată, manevră care i-a permis pe 25 octombrie/7noiembrie 1917 să răstoarne prin forță guvernul de la Petrograd, instaurând astfel dictatura sovietelor. Aceste consilii de muncitori și soldați aveau ca organ executiv central Consiliul Comisarilor Poporului, în frunte cu Vladimir Ilici Lenin, Lev Davidovici Troțki etc.
Noul regim, sprijinit de Armata Roșie și de organizația de represiune internă (Ceka), a reușit după trei ani să elimine adversarii „albi” (partizani ai țarului) și să impună așa-numita organizare a Rusiei pe baze federative în cadrul URSS. În realitate, URSS a devenit un stat centralist, format din diverse popoare, în care proprietatea privată a fost desființată, iar drepturile cetățeanului, și chiar suveranitatea țărilor vecine, au fost flagrant încălcate, mai ales în timpul lui Iosif Visarionovici Stalin. Printr-un efort uriaș și mari sacrificii îndurate de populație, URSS ajunge în 1940 a treia putere industrială a lumii – după SUA și Germania.
Spre deosebire de Stalin, atât Lenin cât și Troțki au crezut în posibilitatea unei revoluții mondiale conduse de partidele comuniste pentru instaurarea socialismului.
În martie 1919, reprezentanții comuniștilor din 19 țări europene, printre care și România, întruniți la Moscova, au pus bazele Cominternului, un fel de partid supranațional care promova „lupta de clasă” și urmărea să exporte revoluția bolșevică în întreaga lume. Noua structura politică s-a menținut până în anul 1943, când s-a autodizolvat, desigur, cu acordul lui Stalin.
Inițial, Cominternul a considerat promotorii social-democrației ca adversari politici, însă, după 1935, a lansat ideea unor fronturi populare cu o largă reprezentare politică de stânga, care să lupte împotriva fascismului.
Astfel de fronturi populare câștigă în 1936 alegerile din Spania și Franța. Reacția dreptei este atât de puternică, încât în Spania se declanșează un război civil încheiat prin dictatura lui Franco, iar Franța ajunge o țară divizată politic și slăbită de conflictele interne, tocmai în preajma celui de-al doilea război mondial, când Germania, nemulțumită de statutul de putere învinsă, se pregătea pentru schimbarea raportului de forțe în Europa.
Instabilitatea politică a Europei a favorizat ascensiunea la putere a partidelor fasciste în unele țări, precum Italia (Partidul fascist, creat de Benito Mussolini în 1919, ajunge la putere în 1922 după „marșul asupra Romei”) și Germania (Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani - abreviat NSDAP- condus de Adolf Hitler, care devine cancelar în 1933). Tot regimuri de tip fascist au fost instaurate de Horthy în Ungaria (1920) și de Franco în Spania (1939).
Termenul de fascism are o dublă semnificație - de doctrină și mișcare ultrareacționară, de extremă dreapta, respectiv de dictatură teroristă, antidemocratică, anticomunistă, rasistă(în particular antisemită), demagogică și militaristă.
Ideologia fascistă s-a inspirat din filozofia lui Nietzsche, care considera că civilizația poate fi salvată numai prin intervenția unei ființe superioare (Supraomul), fiind necesară constituirea unei elite viguroase, eliberată de prejudecățile moralei tradiționale. O astfel de concepție era cunoscută de Hitler când a elaborat în închisoare lucrarea sa „Mein Kampf”. Nazismul își justifică acțiunile militare prin nevoia obținerii unui „spațiu vital” pentru afirmarea rasei germane – considerată de origine superioară (ariană).
Ca și Germania, care nu avea imperii coloniale și era obligată la autarhie (economie închisă, izolată), Japonia și Italia revendicau accesul la materii prime, piețe externe, dreptul la teritorii coloniale etc.
Primele focare ale celui de-al Doilea Război Mondial au apărut atunci când Japonia a atacat China, ocupând Manciuria, iar Italia a ocupat Etiopia în anul 1935.
Germania, fără să țină seama de prevederile Tratatului de la Versailles, restabilește serviciul militar, subordonează industria armatei (Wehrmacht) și încheie cu Italia protocolul Axa Berlin-Roma, iar cu Japonia, Pactul Anticomintern.
Politica de forță a lui Hitler se manifestă prin anexarea Austriei (1938) sub pretextul unificării (Anschluss), iar pe 1 septembrie 1939 atacă Polonia, după ce s-a asigurat, în prealabil, de neutralitatea URSS, prin semnarea unui pact de neagresiune cu aceasta, având la bază protocolul secret Ribbentrop-Molotov.
În această situație, la 3 septembrie 1939, Parisul și Londra au declarat război Germaniei, rămânând însă inactive inițial.
După un război fulger în est, soldat cu ocuparea Poloniei, armatele germane bine echipate și instruite, sprijinite de „coloana a V-a” (acțiuni de sabotaj organizate de spioni și trădători), au dezlănțuit ofensiva din vest prin invadarea Danemarcei și a Norvegiei, apoi a Belgiei, Olandei, Luxemburgului și Franței.
Statele din sud-estul Europei (România, Iugoslavia, Grecia) rămase izolate, cad ușor victimă agresiunii fasciste.
În urma unui ultimatum, la 26 iunie 1940, România pierde Basarabia și Bucovina de nord, anexate la URSS, iar prin cel de-al doilea dictat de la Viena (30 august 1940) i se impune cedarea părții de nord a Transilvaniei către Ungaria horthystă. La scurt timp, generalul Ion Antonescu instaurează un guvern militar și acceptă intrarea în țară a trupelor germane.
Politica, lipsită de scrupule a lui Hitler, reiese și din lansarea operațiunii Barbarossa, de ocupare a URSS și de transformare a acesteia într-o sursă de materii prime și de forță de muncă. Evenimentele care au urmat, au arătat că această inițiativă iresponsabilă a distrus mitul „invincibilității” armatei germane, deoarece ofensiva sa este oprită la Moscova și Leningrad de popoarele sovietice, fiind obligată să suporte rigorile iernii într-un război de uzură desfășurat pe un front foarte larg.
Este un fapt nemaiîntâlnit în istorie, când, pe lângă exploatarea sălbatică a populației, se organizează în țările ocupate un adevărat genocid împotriva evreilor, slavilor și țiganilor, considerați suboameni (soluția finală).
La rândul său, Japonia urmărea să creeze o zonă de „coprosperitate asiatică” în Extremul Orient și Oceanul Pacific, reușind să cucerească Indonezia, Thailanda, Malaya, Singapore, Indochina, Birmania, Filipine, Hong Kong, China de sud.
Distrugerea flotei americane (portavioane, cuirasate) de la Pearl Harbour de către piloți japonezi sinucigași (kamikaze) angajează în conflict SUA, care, nu numai că stopează ofensiva japoneză, ci obține în 1942 o strălucită victorie aeronavală la Midwai, cu ajutorul portavioanelor.
Pe frontul din Africa, ofensiva generalului Erdwin Rommel, supranumit „vulpea deșertului”, după unele succese inițiale, este învins de englezi la EL’Alamein (Egipt), iar debarcarea anglo-americanilor în Maroc și în Tunisia, pune capăt războiului absurd în această parte a lumii.
Anul 1943 adaugă la bilanțul aliaților înlăturarea lui Mussolini, după debarcarea anglo-americanilor în Sicilia și în sudul Italiei, lansarea ofensivei de către Armata Roșie, care distruge blindatele germane în bătălia de la Kursk, înfrângerea la Guadalcanal a japonezilor - care amenințau Australia.
Chiar și în această conjunctură nefavorabilă, Hitler și-a pus mari speranțe în răsturnarea situației existente cu ajutorul noilor arme, de tip bomba zburătoare V1 și racheta V2, cu care a și bombardat Londra.
De fapt, soarta războiului este decisă la conferința de la Teheran (28 noiembrie 1943), unde Stalin, Rooesvelt si Churchil au hotărât lansarea atacului final prin deschiderea celui de-al doilea front în Europa de Vest.
Debarcarea la 6 iunie 1944 a trupelor anglo-americane în Normandia a creat un context favorabil pentru România, care a hotărât la 23 august 1944 să întoarcă armele împotriva Germaniei, blocându-i astfel și accesul la sursele românești de petrol.
Învins pe fronturile din vest și est, care se apropiau amenințător de Berlin, oraș supus permanent bombardamentelor aliate, Hitler se sinucide la 30 aprilie 1945, iar Germania capitulează la 8 mai 1945, războiul fiind practic încheiat.
Din păcate, pentru a determina capitularea Japoniei cu pierderi minime pentru aliați, președintele SUA, Harry Truman, își dă acordul pentru utilizarea bombelor atomice la Hiroshima și Nagasaki, evenimente controversate de istorie, puse sub semnul intrării omenirii „în era înarmării atomice”.
Organizarea lumii postbelice (regimul politic și trasarea frontierelor) a fost decisă de puterile aliate încă de la Conferința de la Yalta (4-11 februarie 1945), urmată apoi de Conferința de la Postdam (17 iulie-2 august 1945), având următoarele efecte:
- URSS anexează Țările Baltice, nordul Prusiei orientale, unele teritorii din Finlanda, Cehoslovacia și România;
- Polonia primește în schimb teritorii compensatorii pe seama Germaniei (granița germano-polonă fiind stabilită pe râurile Oder și Nisa);
- Germania, inclusiv orașul Berlin, este împărțită în patru zone de ocupație (americană, engleză, franceză și rusă);
- judecarea și pedepsirea marilor criminali de război de către Tribunalul Internațional de la Nürnberg, pentru cruzimea și atrocitățile comise asupra populației civile, deportările în masă și încercările de a extermina poporul evreu în lagărele de la Auschwitz, Dachau, Treblinka etc.
- pregătirea Conferinței care să pună bazele Organizației Națiunilor Unite.
De fapt, starea de război dintre Germania pe de o parte, Anglia și SUA pe de altă parte, a încetat abia în 1951, iar între Germania și URSS, după 1955.
Începând din anul 1945, țările din Europa de Est au intrat în „sfera de securitate” a URSS, transformată apoi de Stalin în zonă de influență politică, unde au fost instaurate regimuri comuniste, autointitulate democrații populare (Polonia, Cehoslovacia, o parte din Germania, România, Ungaria, Bulgaria) au sprijinit menținerea la putere a comuniștilor din Albania și Iugoslavia, care preluaseră conducerea încă din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Cu excepția Iugoslaviei, în aceste țări s-a adoptat modelul sovietic, prin trecerea la naționalizarea industriei, băncilor, transporturilor și telecomunicațiilor, colectivizarea agriculturii, centralizarea și planificarea economiei, impunerea unipartitismului și a ideologiei comuniste etc.
Sistemul comunist s-a extins și la țări din afara Europei, precum : China, Mongolia, Vietnam, Coreea, Cuba.
Pe de altă parte, democrațiile occidentale au cunoscut o dezvoltare economică rapidă, beneficiind de sprijinul american prin „planul Marshall”, mai ales Japonia și R.F. Germania.
În același timp, procesele decolonizării au pus în evidență așa-numitele „țări din Lumea a treia”, care nu aparțin nici sistemului capitalist, nici celui comunist, aflându-se într-o stare cronică de subdezvoltare. De aceea, în paralel cu relațiile Est-Vest, în politica mondială a secolului al XX-lea, s-a vorbit deseori de relațiile Nord-Sud.
Diferențele ideologice manifestate frecvent prin relații tensionate între cele două superputeri, SUA și URSS, și în general incompatibilitatea dintre democrațiile occidentale și regimurile comuniste sunt cunoscute în istorie ca ,,Războiul rece” sau ,,Cortina de fier”(dintre Vest si Est).
Dezvoltarea omenirii în două blocuri militare opuse va fi confirmată oficial prin inițierea la Washington (4 aprilie 1949) a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord de către SUA, Anglia, Canada, Franța, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Islanda și Portugalia, la care au aderat apoi Turcia și Grecia. Ca răspuns, opt state socialiste europene, printre care și România, au semnat la 14 mai 1955 Tratatul de la Varșovia.
In perioada „războiului rece”, sistemul bipolar mondial a trecut printr-o criză politică și militară profundă (războiul din Coreea, naționalizarea în 1954 de către Egipt a Canalului Suez, instalarea în 1962 de către URSS a unor rachete nucleare în Cuba), care a fost urmată între 1963-1975 de o destindere relativă: semnarea de către SUA, URSS și Anglia a „Tratatului cu privire la interzicerea experiențelor nucleare în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă”, apoi a „Tratatului asupra neproliferării armelor nucleare”, acordul SALT 1 dintre SUA și URSS cu privire la limitarea armamentului strategic, adoptarea la București (în 1966) a „Declarației cu privire la întărirea păcii și securității” de către statele participante la Tratatul de la Varșovia, semnarea în 1975 a documentului final al Conferinței de la Helsinki, prin care cele 35 de state participante se obligau să recunoască granițele deja existente.
Din păcate, acest climat de destindere a fost influențat negativ de șocul petrolier din 1973, care a declanșat o criză economică mondială prin creșterea prețului petrolului de către statele arabe, cumulat cu efectele celor două razboaie arabo-israeliene din 1967 si 1973, la care s-au adăugat conflictele militare dintre Irak și Iran sau dintre Anglia și Argentina, războaiele civile din Liban și Afganistan, mișcările anticomuniste din Chile și Nicaragua, amplasarea în Europa de către sovietici (1979), și apoi de către americani, a unor rachete nucleare cu rază medie de acțiune.
Criza economică a țărilor occidentale va fi depășită abia după 1983, mai ales printr-o politică liberală promovată de Margaret Theacher în Anglia, Ronald Reagan în SUA, Helmuth Kohl în Germania și Jacques Chirac în Franta.
Desigur, liberalizarea concurenței, robotizarea și informatizarea industriei au condus la disponibilizarea unui număr mare de muncitori, fapt care a impus luarea unor măsuri pentru atenuarea nemulțumirilor sociale.
Alături de SUA, care își menține rolul conducător în configurația statelor capitaliste, după 1980, crește rolul economic și financiar al Japoniei, având cea mai înaltă rată de acumulare.
În URSS, Mihail Gorbaciov, ales în 1985, lansează „glasnostul” (politica de transparență a informațiilor) și inițiază „perestroika” (restructurare) - un program îndrăzneț de reforme prin care se diminua rolul partidului comunist în favoarea intelectualității, categorie socială capabilă să se adapteze la revoluția tehnico-științifică și să revigoreze economia.
Speranțele au fost însă înșelate, deoarece izbucnirea naționalismelor locale au dus la intrarea într-un colaps economic și dezagregarea statului sovietic - devenit după 1991, Confederația Statelor Independente. În aceste condiții, în Rusia puterea este preluată de Boris Elțîn, care a decretat încetarea activității partidului comunist și a poliției secrete (KGB).
Schimbările din URSS au constituit semnalul pentru înlăturarea regimurilor comuniste din Europa de Est, în locul lor instaurându-se democrații bazate pe pluripartidism, respectarea drepturilor omului și a libertăților cetățenești, economie de piață, separarea puterilor în stat etc.
Pentru România, acest proces istoric de instaurare a principiilor statului de drept a fost declanșat spre sfârșitul anului 1989 și a capătat aspecte dramatice, fiind soldat cu peste 1000 de morți, printre care și cuplul prezidențial Elena și Nicolae Ceaușescu.
Prin dispariția CAER și a Tratatului de la Varșovia (1 aprilie 1991), speranțele noilor democrații europene, nevoite să facă față unor tranziții dure, sunt legate de integrarea în NATO și în Uniunea Europeană (UE), pentru a-și asigura securitatea națională și accesul nelimitat la valorile civilizației occidentale.
North Atlantic Treatz Organisation (Organizația Tratatului de Nord) este o alianță politico-militară pentru apărare colectivă, instituită prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington pe 4 aprilie 1949. România a aderat la NATO în 2004, devenind un partener activ alături de celelalte state membre.
Istoria Uniunii Europene (UE) începe în 1950, când Jean Monnet este însărcinat de ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, să realizeze un proiect prin care s-au pus bazele organizării „Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului” (CECA), incluzând alături de Franța încă 5 țări semnatare – RFG, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg.
Alături de CECA, în anul 1957 au fost create EURATOM-ul (pentru utilizarea pașnică a energiei atomice) și CEE (Comunitatea Economică Europeană), cele trei fiind numite Comunitatea Europeană(CE). De la șase țări membre CE se ajunge în 1973 la nouă, prin intrarea Marii Britanii, a Irlandei și a Danemarcei, în 1981 aderă Grecia, iar în 1986 Spania și Portugalia.
Pe 7 februarie 1992, la Maastricht, Consiliul European a adoptat Tratatul Uniunii Europene, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, după ratificarea sa de către toate statele membre.
De fapt, prin Tratatul de la Maastricht se instituie Uniunea Europeana(UE), structură care se extinde în 1995 la 15 membri, apoi în 2004 au aderat alte 10 țări. După integrarea la 1 ianuarie 2007 a Bulgariei și României în UE, s-a ajuns la 27 țări membre.
Prin „strategia de la Lisabona”, din martie 2000, UE și-a propus ca obiective esențiale: modernizarea economiei europene pentru a deveni competitivă pe piața mondială, încurajarea inovațiilor și a investițiilor în afaceri, adaptarea sistemelor educaționale europene la cerințele societății informaționale.
De fapt, prin integrarea în UE, se urmărește să se asigure o bunăstare egală pentru toate statele membre, fiind creat în acest scop un sistem de instituții - Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiție, Comitetul Economic și Social, Banca Europeană de Investiții, Curtea de Conturi.
Deși SUA a rămas singura superputere mondială capabilă să joace rolul de „jandarm internațional”, iar NATO, ca sistem de apărare colectivă, poate să intervină în orice parte a lumii (ex. războiul împotriva Irakului, cazul Iugoslaviei), se remarcă creșterea ponderii UE, a Chinei și a Rusiei în noua ordine planetară.
În același timp, se impune adaptarea la noile cerințe istorice a Organizației Națiunilor Unite, fondată în Conferința de la San Francisco (26 iunie 1945), cu scopul de a „menține pacea și securitatea internațională” prin măsuri colective eficace.
În Carta ONU, pe lângă structura organizatorică (Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic și Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Supremă de Justiție, Secretariatul) sunt menționate principii de drept internațional valabile și în prezent: reglementarea pașnică a diferendelor între state fără a recurge la forță și amenințarea cu forța, de cooperare în rezolvarea tuturor problemelor de ordin economic, social, intelectual și umanitar, de tratament egal al națiunilor mari și mici, de respectare a drepturilor omului etc.
Dacă ratiunea va triumfa, mileniul trei va aparține culturii, tehnicii și tehnologiei, puse sub semnul creativității, care va marca profund schimbarea modului de acțiune umană și de reflectare a existenței. Printr-o politică înțeleaptă si decizii responsabile se poate preveni ,,șocul viitorului” pe Terra, această magnifică planetă care poartă omenirea în istorie.



Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 5 Dec 2017, 09:32 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


România în doliu
Aztăzi, 5 decembrie 2017, a murit regele Mihai I la locuința sa din Aubonne (Elveția), având vârsta de 96 de ani. Guvernul României a decretat trei zile de doliu național.
În comunicatul transmis de Casa regală se menționează: „Trupul neînsuflețit al Regelui Mihai I va fi depus în Holul de Onoare al Castelului Peleș, iar apoi pentru două zile în Sala Tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei”.
Regele Mihai s-a născut la 25 octombrie 1921 la Castelul Peleș din Sinaia, fiind fiul lui Carol al II-lea și al reginei Elena.
A fost rege al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.
S-a căsătorit cu Ana, Principesă de Bourbon-Parma, cuplul regal având cinci fiice - principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.
Regele Mihai rămâne un reper în istoria tulburătoare a României, sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate și adevăr.


Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 6 Dec 2017, 01:33 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Mesajul Principesei Margareta

Români, Țara a pierdut pe Regele Mihai I. Timp de peste nouă decenii, el a închinat României toate puterile, cu devotament și răbdare. Am pierdut, ca voi toți, un părinte. O pierdere personală și o pierdere pentru întreaga Națiune. În aceste clipe grele, suntem uniți în suferința noastră.
Cu infinită iubire și principii puternice, Regele Mihai a înscris în cartea Neamului cea mai valoroasă pagină din istoria contemporană.
Bunătatea și iertarea sa au învins toate relele secolului trecut. Înțelepciunea lui a asigurat continuitatea identității noastre, în momente de gravă abatere de la mersul firesc al țării. Regele nostru a fost o parte din fibra Statului român.
Prin întreaga sa viață, tatăl meu a continuat legătura Familiei Regale cu națiunea română. Pentru ziua noastră de mâine, el ne-a dăruit ziua lui de astăzi.
Începe un nou timp pentru Casa Regală a României. Cu aceleași principii și sentimente ca ale tatălui meu, voi continua să servesc interesele fundamentale ale poporul român.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Margareta,
Custodele Coroanei române

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 6 Dec 2017, 01:33 PM

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 7 Dec 2017, 08:20 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Totul este posibil. Imposibilul cere doar mai mult timp.
Dan Brown


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 8 Dec 2017, 08:33 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Cei interesați de competiție creativă pot participa la Concursul Internațional ”Tradiții și obiceiuri de iarnă pe ulița mea”, din 22.12.2017, organizat de Asociația Cultural – Științifică ”Pleiadis” din Iași, în parteneriat cu Școala Raională de Arte Plastice ”Nicolae Moisei” din Telenești(Republica Moldova).

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 9 Dec 2017, 07:39 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


În anul 2000 am înregistrat la OSIM cererea de brevet de invenție nr. 2000 00139, cu titlul „Instalație multifuncțională de uz casnic”, pentru care a fost acordat un brevet de invenție.
În prezent, există în comerț mijloace portabile de răcire, mai mult sau mai puțin similare, pentru păstrarea în sezonul cald a apei potabile, băuturilor și alimentelor în timpul deplasării cetățenilor în afara habitatelor umane.


Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 9 Dec 2017, 05:32 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Lacrimile vin din topirea ghețurilor sufletești.
Hermann Hesse

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 11 Dec 2017, 08:41 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Despre cancer

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 11 )
Fișier atașat  Despre_cancer.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 11 Dec 2017, 02:13 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Imaginea preluată de pe www.9am.ro este sugestivă pentru destinul ființei umane într-o societate de consum...

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 11 Dec 2017, 04:00 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.128
Înscris: 18 Jan 10


Mesaj pentru posteritate
Discursul Regelui Mihai I în Parlamentul României din 25.10.2011

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice:micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.
Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna:vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.
Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii.
A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului și să ne pregătim viitorul. Uniți între noi și cu vecinii și frații noștri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.
Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
0 utilizator(i) citesc acest subiect (0 vizitatori și 0 utilizatori anonimi)
0 utilizator(i):

OpțiuniPagini: (99) « Primul ... 97 98 [99]  Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

 

 
  © 2002 SIVECO Romania SA. All Rights Reserved