Reședință - Portal SEI Portalul educațional SEI  Admitere Admitere Bacalaureat Bacalaureat Titularizare Titularizare Euro 200 Euro 200 Bani de Liceu Bani de Liceu
Găzduire WEB pentru școli și licee Găzduire WEB pentru școli, licee și instituții educaționale Dictionare online Dicționare online Subiecte examene naționale "2007-2008" Subiecte examene naționale "2007-2008"
Subiecte examene naționale începând cu 2002 Subiecte examene naționale începând cu 2002 .campion .campion
SIVECO Romania  Ministerul Educației și Cercetării



  Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

> Împerecherea cuantică, quantum entaglement
aurel23ro
Trimis: 20 Sep 2016, 01:14 PM


Utilizator
**

Grup: Members
Mesaje: 8
Înscris: 7 Sep 16


Conform Teoriei Relativității viteza luminii reprezintă limita maximă permisă în universul nostru, se pare însă că mecanica cuantică nu este de acord cu această limită.
În momentul în care două particule subatomice, doi electroni sunt împerecheați – având același spin și aceeași sarcină electrică – se petrece un lucru ”ciudat”: indiferent de distanța dintre cei doi electroni (aceștia pot fi la 2 centimetri sau la 2 ani lumină), ei vor reacționa simultan atunci când doar unul este stimulat. Astfel cei doi schimbă informații cu o viteză mai mare decât viteza luminii, acest lucru având implicații enorme în telecomunicații dar și sugerând posibilitatea călătoriei în spațiu cu o viteză superioară vitezei luminii.
Video aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZuvK-od647c


--------------------
Mesaj personal
Top
Oratorul Gendibal
Trimis: 20 Sep 2016, 02:33 PM


Utilizator activ
***

Grup: Members
Mesaje: 193
Înscris: 29 Nov 05


QUOTE (aurel23ro @ 20 Sep 2016, 02:14 PM)
Astfel cei doi schimbă informații cu o viteză mai mare decât viteza luminii, acest lucru având implicații enorme în telecomunicații dar și sugerând posibilitatea călătoriei în spațiu cu o viteză superioară vitezei luminii.

Nu! Nu sugereaza asta nici pe departe!
Chiar si filmul pus de dumneavoastra va contrazice incepand cu minutul 8:00
Sau:
http://curious.astro.cornell.edu/about-us/...on-intermediate
https://www.quora.com/Why-does-quantum-enta...-speed-of-light


--------------------
user posted image
Mesaj personal
Top
aurel23ro
Trimis: 20 Sep 2016, 03:14 PM


Utilizator
**

Grup: Members
Mesaje: 8
Înscris: 7 Sep 16


Aveți dreptate deocamdată tehnologia încă nu este pusă la punct. Dar oamenii de știintă au reușit deja ”teleportarea cuantică deliberată”:
Vedeți:
http://www.independent.co.uk/news/science/...ng-9462053.html

http://www.cnet.com/uk/news/scientists-ach...the-first-time/


--------------------
Mesaj personal
Top
Oratorul Gendibal
Trimis: 20 Sep 2016, 05:23 PM


Utilizator activ
***

Grup: Members
Mesaje: 193
Înscris: 29 Nov 05


QUOTE (aurel23ro @ 20 Sep 2016, 04:14 PM)
Aveți dreptate deocamdată tehnologia încă nu este pusă la punct.

Nu asta spuneam. Nu e vorba de o tehnologie care nu e pusa la punct,.ci nu avem fizica pe care sa se bazeze acea tehnologie.

De exemplu, inregistrarea magnetica a fost prima oara demonstrata pe la 1898 dar la acea vreme nu aveam tehnologia ca sa o facem sa functioneze si abia peste aproape 100 de ani a ajuns si tehnologia la apogeul ei.
In cazul quantum entanglement fizica fenomenului spune ca nu are loc schimb de informatii mai rapid decat viteza luminii, deci nu avem pe ce sa ne bazam nici o tehnologie.

Da, "quantum computing", "quantum teleportation" suna bine dar as avea un sfat: nu lasati curiozitatea sa va fie satisfacuta doar de articolele si filmele de popularizare. Ele exagereaza (sau simplifica) foarte mult unele aspecte, probabil pentru ca reporterul sau nu le-a inteles sau a considerat ca daca scrie despre toate aspectele articolul nu mai este atractiv.
Faceti un pas in plus spre intelegerea fenomenelor, cititi, de exemplu, cele trei volume de lectii ale lui Feynman.


--------------------
user posted image
Mesaj personal
Top
aurel23ro
Trimis: 20 Sep 2016, 08:41 PM


Utilizator
**

Grup: Members
Mesaje: 8
Înscris: 7 Sep 16


Dumneavoastră sunteți la un nivel al cunoașterii fizicii mult superior mie. Eu sunt doar un pasionat de știință în general, care în timpul liber (puținul timp liber) încerc să mă pun la punct cât de cât cu noutățile și curiozitățile fizicii. Fizica și mai ales astronomia au fost dintotdeauna în topul intereselor mele, dar din păcate, așa cum se întâmplă deseori viața te poartă în alte direcții. Mă bucur că există oameni precum dumneavoastră care ”duc ștafeta mai departe” pentru că majoritate membrilor noii generații (străini și români) nu știu nici ce este aia fizica mecanică.


--------------------
Mesaj personal
Top
Oratorul Gendibal
Trimis: 21 Sep 2016, 12:09 PM


Utilizator activ
***

Grup: Members
Mesaje: 193
Înscris: 29 Nov 05


Intuiam asta si, din acest moptiv, ceea ce vroiam sa spun mai sus era ca filmele de popularizare, desi au partea lor placuta, sunt un pic cam fade din punct de vedere stiintific.

Din fericire mai multe insistutii au pus in ultima vreme cursuri la dispozitia oricui, gratis.
De exemplu o intreaga serie de prelegeri introductive de fizica de la Yale sunt aici:
http://oyc.yale.edu/physics
cu linkuri spre prelegerile video:
https://www.youtube.com/playlist?list=PLFE3...2B&feature=plcp
si
https://www.youtube.com/playlist?list=PLD07...82&feature=plcp

Cand incepe discutia despre mecanica cuantica, Shankar spune ceva de genul: "Am o veste buna si una rea. Vestea rea este ca subectul este greu de urmarit folosind intuitia, dar vestea buna este ca nimeni nu il poate urmari folosind intuitia":
https://www.youtube.com/watch?v=uK2eFv7ne_Q...40E582&index=19


--------------------
user posted image
Mesaj personal
Top
aurel23ro
Trimis: 21 Sep 2016, 07:54 PM


Utilizator
**

Grup: Members
Mesaje: 8
Înscris: 7 Sep 16


Vă mulțumesc pentru link-uri, le voi adăuga la favorite alături de https://www.youtube.com/playlist?list=PL856002DAD8319441 - curs pe care l-am vizionat acum câțiva ani.
Aceste cursuri sunt minunate (bineînțeles nu se compară prezența fizică a unui profesor).


--------------------
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Sep 2016, 05:50 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.736
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (aurel23ro @ 20 Sep 2016, 02:14 PM)
Conform Teoriei Relativității viteza luminii reprezintă limita maximă permisă în universul nostru, se pare însă că mecanica cuantică nu este de acord cu această limită.
În momentul în care două particule subatomice, doi electroni sunt împerecheați – având același spin și aceeași sarcină electrică – se petrece un lucru ”ciudat”: indiferent de distanța dintre cei doi electroni (aceștia pot fi la 2 centimetri sau la 2 ani lumină), ei vor reacționa simultan atunci când doar unul este stimulat. Astfel cei doi schimbă informații cu o viteză mai mare decât viteza luminii, acest lucru având implicații enorme în telecomunicații dar și sugerând posibilitatea călătoriei în spațiu cu o viteză superioară vitezei luminii.
Video aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZuvK-od647c

Domnule Aurel Buzatu,
Nimeni nu deține adevărul absolut, pentru că menirea ființei umane în Univers trebuie raportată la dialectica evoluției cunoașterii.
Vă propun să reflectați la o posibilă contradicție în teoria relativității, mai precis la postulatul invarianței vitezei luminii în vid în condițiile expansiunii accelerate a Universului.
În acest cadru conceptual, viteza medie a luminii poate să aibă valori diferite față de viteza momentană (instantanee), eventual, să depășească viteza luminii în vid la care ne raportăm în prezent.
Îmi exprim speranța că Oratorul Gendibal va participa la un dialog constructiv pe această temă...


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
aurel23ro
Trimis: 30 Sep 2016, 10:30 PM


Utilizator
**

Grup: Members
Mesaje: 8
Înscris: 7 Sep 16


Domnule Vasile Tudor,
Este o plăcere să vă citesc comentariile publicate pe acest forum, și pentru că nu posed cunoștințele tehnice și teoretice pentru a participa la un dialog pe aceasta temă cu dumnevoastră, mă voi limita la citirea și înțelegerea (câteodată încercarea de a înțelege) celor scrise de dumneavoastră și a altor oameni de știință activi pe acest forum.
Vă mulțumesc și vă apreciez!


--------------------
Mesaj personal
Top
Oratorul Gendibal
Trimis: 1 Oct 2016, 09:01 PM


Utilizator activ
***

Grup: Members
Mesaje: 193
Înscris: 29 Nov 05


QUOTE (Vasile Tudor @ 30 Sep 2016, 06:50 PM)
Îmi exprim speranța că Oratorul Gendibal va participa la un dialog constructiv pe această temă...

Tot incerc si iar incerc de ceva vreme, dar ...


--------------------
user posted image
Mesaj personal
Top
alina_13
Trimis: 15 May 2018, 01:52 PM


La prima intervenție


Grup: Members
Mesaje: 1
Înscris: 14 May 18


Si eu am gasit un site destul de interesant despre acest subiect si nu numai. > https://www.steahoroscop.ro/
Vi-l recomand tuturor biggrin.gif
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 4 Sep 2018, 07:08 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.736
Înscris: 18 Jan 10


La frontierele cunoașterii
Teoria dipolilor vortex reprezintă un model gnoseologic transdisciplinar cu valențe explicative și predictive remarcabile, care permite abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic și gravitațional, descifrarea enigmei gravitonului, justificarea dualismului undă – corpuscul și cuantificarea mărimilor fizice, emisia și absorbția radiației de către microparticule, structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, demonstrarea teoretică a legii lui Hubble și a expansiunii accelerate a Universului etc.
Ipotezele de bază nu au fost emise în mod arbitrar, ci pe baza unor argumente științifice pertinente, pentru a oferi cadrul demersului cognitiv de abordare dialectică a realității obiective.
Se consideră că Existența este duală, având două componente, mai precis, Universul nostru (format din materie) și Universul complementar(format din antimaterie), care nu sunt “paralele”, ci interacționează în devenirea spațio-temporală.
Punctul de plecare în conceperea unei teorii științifice coerente și unitare a câmpurilor electromagnetic și gravitațional l-a reprezentat expresiile similare pentru forțele electrice și forțele gravitaționale – exprimate prin legea lui Coulomb, respectiv legea atracției universale descoperită de Newton. Pe de altă parte, teoremele lui Gauss pentru câmpul electric și câmpul gravitațional pun în evidență surse de tip divergent (izvoare) și convergent (puțuri) pentru fotoni, respectiv gravitoni.
S-a ajuns astfel la conceptul de “dipol vortex” ca model fizic unitar pentru particulele elementare și câmpurile generate, care are semnificația de “punte de legătură” între Universul nostru și Universul complementar prin care se face schimb de particule universale primordiale.
Fotonii și gravitonii sunt particule universale primordiale care ies, respectiv intră în dipolii vortex, au un timp mediu de viață infinit, nu au masă de repaus, ci doar masă de mișcare, sunt de tip bosoni și se deplasează cu viteza luminii în vid.
Referitor la legea atracției universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic că vortexurile convergente de același tip se atrag, iar cele divergente de același tip se resping prin forțe invers proporționale cu pătratul distanței dintre ele.
Un argument deloc neglijabil în favoarea teoriei dipolilor vortex este unificarea câmpurilor electromagnetic și gravitațional prin identificarea “particulei mesager” pentru interacțiunile gravitaționale.
Deoarece, la nivelul structurii materiei, forțele gravitaționale sunt forțe de atracție dintre particulele elementare, rezultă că gravitonii sunt particule universale primordiale care intră în dipolii vortex. Având în vedere că gravitonii intră într-un dipol vortex prin polul din Universul nostru și ies ca fotoni prin celălalt pol din Universul complementar, rezultă că fotonii și gravitonii, precum și antiparticulele acestora, coincid, deci pot fi identificați prin conceptul unitar de particulă universală primordială.
Răspunsul la întrebarea firească “de ce gravitonii nu au fost descoperiți până în prezent?” este că nu au fost identificați cu fotonii care intră în vortexurile din Universul nostru.
În demersul cognitiv, raportarea la sensul schimbului de particule universale primordiale dintre Universul nostru și Universul complementar reprezintă criteriul de bază pentru identificarea fotonilor și gravitonilor, mai precis, trebuie corelate cu creșterea, respectiv diminuarea față de starea de echilibru a particulelor primordiale din Universul nostru.
Referitor la undele electromagnetice gravitaționale, acestea sunt variații modulate ale fluxurilor de fotoni, respectiv gravitoni. În teoria dipolilor vortex, radiația poate fi descrisă prin vectorul Poynting.
Se pot face următoarele afirmații:
- o particulă electrică, aflată în repaus într-un sistem de referință inerțial, creează în jurul său doar un câmp electric, având liniile de câmp uniform distribuite, suprafețele echipotențiale fiind sferice;
- dacă particula electrică se află în mișcare rectilinie și uniformă într-un sistem de referință inerțial, atunci apare și un câmp magnetic cu linii de câmp închise, iar liniile de câmp electric se îndesesc înspre direcția perpendiculară mișcării, suprafețele echipotențiale devenind elipsoizi de rotație(elipsoizi Heaviside);
- în cazul în care particula electrică are o mișcare accelerată, liniile câmpului electric devin curbe distribuite neuniform, iar particula radiază unde electromagnetice.
Chiar și semnificația conceptului clasic de “vid absolut” trebuie revizuită prin admiterea configurațiilor de particule universale primordiale, care sunt nestructurate în cazul vidului și structurate prin dipoli vortex în cazul organizării materiei pe diverse nivele, de la microcosmos la megacosmos. Configurarea dipolilor vortex are la bază diferența concentrațiilor de particule primordiale din Universul nostru și Universul complementar.
Sarcina electrică și inducția câmpului electric pentru o particulă elementară sunt proporționale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de fotoni, respectiv densitatea intensității fluxului de fotoni printr-o suprafață închisă în care se află vortexul asociat, iar masa și intensitatea câmpului gravitațional sunt proporționale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv densitatea intensității fluxului de gravitoni printr-o suprafață închisă în care se află vortexul asociat.
În esență, un dipol vortex este un model fizic corespunzător unității dialectice “particulă-antiparticulă”, având două stări posibile, și anume:
-starea normală, în care particula se află în Universul nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în Universul complementar;
-starea inversată, în care polii vortexului au locația schimbată față de cazul normal, fiind asociată antiparticulei din Universul nostru și particulei din Universul complementar.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puțin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare. Cele două stări nu pot exista împreună în Universul nostru pentru că dispar simultan - transformându-se în fotoni în procesul de anihilare.
Faptul că proprietățile particulelor elementare sunt reflexia “în oglindă” a proprietăților antiparticulelor corespunzătoare poate fi explicat prin raportarea dipolului vortex în cele două universuri, în care particulele primordiale implicate intră/ies printr-un pol și ies/intră prin celălalt pol cu sensuri de mișcare opuse.
În acest cadru conceptual, se deduce că particulele elementare și antiparticulele corespunzătoare au aceeași pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea Existenței.
Oricărei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezintă o anumită configurație a acestora în cazul unor vortexuri complexe - rezultate prin interacțiuni între componentele de bază.
Teoria dipolilor vortex nu contrazice modelul standard actual pentru descrierea particulelor elementare, ci îi îmbogățește încărcătura de semnificații. Celor șase quarcuri(up, down, charm, strange, top și bottom) le corespund dipoli vortex de bază, ale căror combinații posibile formează dipolii vortex complecși prin care se modelează diversele tipuri de particule cunoscute în prezent sau care vor mai fi descoperite de către cercetători.
O altă direcție de cercetare pentru clasificarea și ordonarea nucleelor se bazează pe modelul standard, în care nucleonii sunt formați din trei quarcuri, p(uud), respectiv n(udd).
Pentru exemplificare, se determină numărul de quarcuri u și d pentru un nucleu format din Z protoni și N = A- Z neutroni. În acest scop, se pleacă de la relația
Zp + (A-Z) n = Z( 2u + d) + (A-Z) (u+2d) = (A+Z) u + (2A-Z) d
din care rezultă că nucleul are Y= A+Z dipoli vortex u și W = 2A-Z dipoli vortex d.
Prin calcule simple, se obțin relațiile: A = Y-Z, N = Y – 2Z. Aceste rezultate oferă o nouă interpretare a configurării materiei din microcosmos. Spre deosebire de numărul de masă A, numărul atomic Z are valori succesive strict crescătoare și stă la baza realizării tabelului elementelor chimice în care izotopii (nuclizii) sunt trecuți în aceeași căsuță.
Este fascinant că, pentru izotopii cu timpul mediu de viață semnificativ, numărul Y are valori succesive crescătoare și poate fi utilizat – împreună cu Z - pentru realizarea unui model generalizat de configurare a nuclizilor.
Numerele Z și Y fac trimitere la modul de structurare a materiei la nivel atomic și nuclear, mai precis, pentru obținerea majorității nuclizilor, inclusiv a celor naturali, se pleacă de la H(1)(2) și se cresc sucesiv numerele Z și Y, care permit determinarea numărului N de neutroni, precum și configurația învelișului electronic.
Universul nostru și Universul complementar “nu sunt paralele”, ci coexistă în sens dialectic, având în comun axa timpului, întreaga Existență fiind un Univers cvadridimensional dual, în care evenimentele sunt localizate prin opt coordonate spațio-temporale.
Modelul geometric al Existenței se poate exprima și în coordonate complexe prin definirea produsului scalar, a normei și a metricii.
Teoria dipolilor vortex permite explicarea expansiunii accelerate a Universului nostru și demonstrarea teoretică a legii lui Hubble, pe baza ipotezei că particulele universale primordiale sunt cuante elementare, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică, impuls mecanic sau informație, ci și cuante spațio-temporale.
În teoria dualității existenței, expansiunea Universului nostru se explică prin bilanțul pozitiv de particule primordiale care trec prin dipolii vortex, Universul complementar fiind în contracție.
Găurile negre reprezintă megavortexuri complexe prin care materia trece preponderent în Universul complementar.
Cuantificarea spațio-temporală oferă demersului cognitiv noi posibilități de aprofundare a semnificației particulelor universale, ca entități universale primordiale care, deși nu interacționează între ele, ci doar cu dipolii vortex, configurațiile acestora modelează întreaga Existență.
Faptul că interacțiunile electromagnetice și gravitaționale dintre dipolii vortex se transmit în vid cu viteză constantă - indiferent de sistemul de referință și direcția de propagare – poate fi interpretat ca viteză unică de schimbare a configurațiior materiei prin schimbul de fotoni și gravitoni între Universul nostru și Universul complementar. În acest mod, se poate justifica, chiar și la nivel intuitiv, principiul invarianței vitezei luminii în vid – cunoscut din teoria relativității concepută de Einstein.
Se poate afirma că teoria dipolilor vortex pune în evidență legăturile intrinseci dintre spațiu, timp și materia în mișcare și transformare, făcând trimitere la manifestările Existenței ca unitate în diversitate la granița dintre cauzalitate și întâmplare, actualitate și potențialitate.
O astfel de viziune este prezentată și în mecanica analitică, în care legile de conservare a unor mărimi fizice sunt intrinsec legate de omogenitatea și izotropia spațiului, precum și de uniformitatea timpului, prin așa-numitele operații de simetrie (translația în spațiu, rotația spațială, translația în timp).
Conform teoremei Noether, într-un sistem închis, fiecărei operații de simetrie îi corespunde o lege de conservare a unei mărimi fizice. Din invarianța funcției lui Lagrange față de translațiile infinitezimale în spațiu, rotațiile spațiale infinitezimale și translațiile infinitezimale în timp, rezultă legile de conservare ale impulsului mecanic, momentului cinetic, respectiv energiei mecanice totale. Teoria dipolilor vortex oferă o interpretare aprofundată a undei de probabilitate prin care se exprimă comportamentul unei microparticule în teoria cuantică.
Așa cum s-a mai precizat, dipolul vortex este modelul fizic pentru unitatea dialectică particulă-antiparticulă prin care se face schimb de particule universale primordiale între Universul nostru și Universul complementar. Altfel spus, orice microparticulă din Universul nostru , împreună cu câmpurile de forță generate, reprezintă o configurație de particule universale primordiale mai mult sau mai puțin complexă.
Se poate afirma că dipolul vortex nu este localizat cu precizie în spațiu, având în vedere că particulele universale primordiale implicate sunt distribuite în întreg spațiul.
Pentru corelarea teoriei dipolilor vortex cu teoria cuantică se utilizează ipoteza că funcția de undă pentru un sistem cuantic descrie distribuția spațio-temporală a particulelor universale primordiale implicate în dipolul vortex asociat.
Densitatea de probabilitate este proporțională cu concentrația de particule universale primordiale implicate în dipolul vortex, iar densitatea curentului de probabilitate este proporțională cu densitatea intensității fluxului acestora.
Teoria dipolilor vortex oferă posibilități fascinante de înțelegere a vieții în dialectica materie –spirit, lumea materială din Universul nostru fiind legată intrinsec de “lumea de dincolo” din Universul complementar.
Este de remarcat că rolul activ al ființei umane în cunoaștere se manifestă prin introducerea unor concepte și reguli spațio-temporale de interpretare a Existenței, Universul subiectiv și Universul obiectiv fiind corelate prin stabilirea unor corespondențe, ca de exemplu de tipul morfismelor dintre structurile algebrice. Două ființe umane pot avea universuri subiective diferite, dar se pot înțelege și comunica informații despre realitatea obiectivă pe baza unor relații de izomorfism dobândite pe parcursul vieții.
În cadrul Existenței lărgite, Spiritul universal este asociat cu informația din Universul complementar, care asigură diversitatea “schemelor de modelare” a spiritelor individuale.
Să nu se uite că, într-o interpretare filosofică și religioasă, omul reprezintă o unitate în diversitate dintre trup și suflet, adică, dintre obiectiv și subiectiv, libertate și necesitate, cauzalitate și întâmplare etc.
O posibilitate de reflectare a Existenței este reprezentată de disponibilitățile spațio-temporale ale ființei umane, cu mențiunea că modalitățile de manifestare a vieții în Universul nostru pot fi diverse, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele umane. Spiritul uman nu este o funcție a organismului, ci se manifestă prin intermediul trupului, care reprezintă un fascinant “instrument organic” de acțiune și sondare a mediului înconjurător.
Manifestarea și devenirea conștiinței individuale are la bază informațiile preluate de Alter Ego din Unversul complementar, care asigură schemele primare de procesare a informațiilor preluate de către ființa umană din Universul nostru prin intermediul organelor de simț. Alfel spus, trupul este interfața specifică pentru manifestarea temporară și parțială a Spiritului universal în Universul nostru. Spiritul individual este “factorul animator”, fiind limitat de posibilitățile organismului de a interacționa cu realitatea obiectivă.
Teoria dualității existenței sugerează modul de adaptare a logicii la reflectarea justă de către ființa umană a realității obiective, mai precis, se pune accent pe exprimarea conceptelor și operațiilor logice în termeni de probabilitate, dezvoltarea cunoașterii fiind o succesiune de adevăruri relative care tind asimptotic către adevărul absolut.
Obținerea adevărului de către ființa umană este un proces complex în care conceptele și schemele de gândire trebuie analizate în cadrul logicii formale și reevaluate la un nivel superior - al metalogicii.
În acest context, se impune abordarea dialectică a demersului cognitiv prin raportare la scheme de probabilitate veritabile în procesarea informațiilor și transmiterea valorii de adevăr.
Se poate ajunge astfel la o logică de tip evolutiv, în care valoarea de adevăr a enunțurilor se adaptează permanent la nivelul cunoașterii progresive a Existenței de către om.
În știință și în limbajele de programare, logica bivalentă este modelată prin logica matematică, respectiv prin logica binară, în care valorile logice de adevărat sau fals sunt exprimate simbolic prin “1” , respectiv “0”.
Trebuie remarcate și preocupările specialiștilor pentru implementarea pe calculator a unei logici multivalente (LMV), ca de exemplu, logica computațională, în care semnalele binare sunt înlocuite prin semnale cu trei stări, mai precis “0” (false), “1” (true) și “2” (ceva de tipul perhaps).
Filosoful francez de origine română Ștefan Lupașcu (1900 – 1988) a arătat că logica terțului inclus este o veritabilă logică trivalentă ( A, non A, T), formalizabilă și non-contradictorie.
În cadrul logicii probabilistice se poate utiliza orice tip de enunț, nu numai propozițiile și predicatele cu care operează logica matematică sau logica trivalentă.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că logica clasică, logica bivalentă și logica trivalentă trebuie să reprezinte cazuri particulare ale logicii probabilistice, care oferă posibilitatea evaluării riguroase a corectitudinii gândirii în devenirea istorică. Mai mult, se impune corelarea acestora cu logica dialectică.
În concluzie, teoria dipolilor vortex este o concepție științifică unitară despre Existență, cu deschidere către filosofie și religie, destinul ființei umane fiind raportat la disponibilitățile sale de cunoaștere asimptotică a adevărului absolut prin adevăruri relative din ce în ce mai riguroase.


Fișier atașat ( Număr de descărcări: 63 )
Fișier atașat  TDV_2018.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 23 Nov 2018, 02:06 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.736
Înscris: 18 Jan 10


La frontierele cunoașterii
Moto: Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.

La nivelul actual al cunoașterii, teoria Big Bang (Marea Explozie), despre nașterea și evoluția Universului, este dificil de acceptat, pentru că Existența nu poate să apară din “Nimic” și să moară energetic după consumarea hidrogenului și heliului în reacțiile termonucleare din stele.
Evoluția Universului nostru nu are un început și un sfârșit, deoarece semnifică o transformare permanentă atât la nivel local, cât și la nivel global. Pe de altă parte, Universul în care trăim este o componentă a Multiversului, care nu are limite spațio-temporale.
Explicarea expansiunii Universului nostru și demonstrarea teoretică a legii lui Hubble constituie argumente deloc neglijabile pentru validarea teoriei dipolilor vortex, în care particulele universale primordiale reprezintă cuante nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică, impuls mecanic sau informație, ci și cuante spațio-temporale.
Referitor la microcosmos, dualismul corpuscul-undă capătă o semnificație profundă în teoria dipolilor vortex. În termenii mecanicii cuantice, funcțiile de undă asociate microparticulelor sunt echivalente cu undele de reconfigurare spațio-temporală a dipolilor vortex.
Este bine de amintit că, în evoluția științei, teoria relativității a reprezentat un răspuns oferit de Einstein pentru depășirea contradicției dintre electrodinamica clasică și mecanica newtoniană.
Teoriile lui Hertz și Lorentz , bazate pe existența eterului universal, au condus la rezultate contradictorii în experimentele efectuate de Fizeau și Michelson, din cauza limitelor interpretării separate a conceptelor de spațiu, timp și materia în mișcare și transformare.
Teoria dipolilor vortex oferă o explicație simplă pentru imposibilitatea conceperii unui sistem inerțial de referință absolut, mișcarea fiind relativă, în sensul că se raportează doar la dipolii vortex.
În această concepție, devenirea Existenței la scară locală și globală este intrinsec corelată cu modificările spațio-temporale datorate schimbului de particule universale primordiale între Universul nostru și Universul complementar.
Având în vedere că orice eveniment local - generat de tranzițiile particulelor universale primordiale printr-un dipol vortex - este exprimat informațional și stocat în Existență prin unde spațio-temporale de structurare, se poate face trimitere la rolul esențial al informației în transformarea configurațiilor dipolilor vortex.
Pe de altă parte, oricărei particule elementare din Universul nostru îi corespunde o antiparticulă în Universul complementar care generează unde de reconfigurare spațio-temporale, ale căror variații sunt similare, dar de semn contrar cu cele produse de particula asociată. Altfel spus, în cadrul Existenței lărgite, dipolii vortex au o dublă reprezentare informațională prin unde de reconfigurare spațio-temporală. Informația din Universul nostru se referă la materie, iar informația din Universul complementar corespunde antimateriei și poate fi asociată cu Spiritul universal sau Divinitatea.
Informația universală are ca efect devenirea rațională a Existenței la granița dintre cauzalitate și întâmplare, necesitate și libertate.
În teoria dipolilor vortex, reconfigurarea permanentă a Existenței la nivelul microcosmosului oferă abordare novatoare a conceptelor de interacțiune și de mișcare relativă. La nivel macroscopic, rezultanta acestor reconfigurări este modelată spațio-temporal prin diverse interacțiuni - interpretate drept cauze ale mișcării relative.
Altfel spus, nu există un sistem de referință absolut pentru raportarea mișcării structurilor materiei, având în vedere că, la nivelul microcosmosului, spațiul este modelat local de trecerea particulelor universale primordiale prin dipolii vortex. Mișcarea relativă a corpurilor este o consecință a reconfigurării permanente a spațiului în care se află.
Viteza luminii în vid este constantă, indiferent de mișcarea sursei de lumină sau a observatorului din Universul nostru, pentru că reprezintă viteza de reconfigurare a spațiului de către particulele universale primordiale care trec prin dipolii vortex ai materiei structurate.
Se poate afirma că ființa umană are disponibilități limitate de reflectare a Existenței, care nu-i permit analiza evenimentelor într-un sistem de referință absolut în care Universul nostru și Universul complementar sunt accesibile. Oare, cum ar arăta Lumea, dacă ar fi posibil un sistem de referință inerțial cu originea localizată pe un foton care se deplasează în vid?...
Pentru ființa umană, spațiul și timpul au semnificație locală, find imposibil de exprimat riguros la scară astronomică din cauza mișcării permanente și imprevizile a materiei.
Este posibil ca Spiritul universal să se raporteze la un sistem de referință absolut, în care particulele universale primordiale sunt “cărămizile” prin care se modelează întreaga Existență. Unii astronomi cred că în jurul găurii negre din centrul galaxiei noastre orbitează o acumulare de plasmă foarte fierbinte, care se mișcă cu viteze ce ating o treime din viteza luminii. Această presupunere va fi lămurită în 2019, când se vor primi datele de la radiotelescopul Event Horizon.
Interpretarea diagramei Hertzsprung-Russell trebuie revizuită, pentru a pune în evidență rolul esențial în apariția și evoluția stelelor a schimbului de materie și antimaterie dintre Universul nostru și Universul complementar.
La nivel cosmic, se face trimitere la posibilitatea ca un megavortex convergent - de tipul unei găuri negre - să accelereze corpuri cerești până la viteze apropiate de viteza luminii în vid care pot trece în Universul complementar ca surse de energie, având în vedere procesele de transformare progresivă a materiei în antimaterie de la suprafață în adâncime.
Mai mult, se poate oferi o explicație pentru apariția stelelor din Universul nostru, în ipoteza că provin din structuri ale antimateriei din Universul complementar care au trecut prin megavortexuri divergente – de tipul găurilor albe (inversiuni temporale ale găurilor negre) – devenind surse de energie rezultată din transformarea progresivă, de la suprafață în adâncime, a antimateriei în materie.
Altfel spus, sursa primară de energie a radiațiilor din Universul nostru are la bază procesele de transformare în stele a antimateriei în materie. Pe măsura creșterii temperaturii și apariția nucleelor ușoare pot fi inițiate procesele de fuziune nucleară, având ca rezultat generarea suplimentară de energie și formarea nucleelor de masă intermediară și grele, dar și procese de anihilare a particulelor și antiparticulelor.
Este dificil de acceptat concepția actuală că stelele reprezintă doar “un reactor termonuclear cosmic”(configurat din gazele și praful cosmic prin mecanisme gravitaționale), care generează energie și nuclizii elementelor chimice, având în vedere caracterul exploziv al reacțiilor de fuziune nucleară. În schimb, ipoteza că stelele provin din structuri ale antimateriei permite explicarea progresivă a energiei stelare, producerea temperaturilor foarte mari și generarea microparticulelor.
Faptul că o stea poate ajunge în stadiul de supernovă, în care energia este eliberată exploziv, este explicat prin ciocnirea cu un corp cosmic, care ajunge în masa de antimaterie și declanșează procesele de anihilare.
În cazul în care corpul cosmic care pătrunde în nucleul unei stele alcătuit din antimaterie are dimensiuni mai mici, se produce o explozie stelară, având ca rezultat eliberarea de energie și materie în cosmos.
În particular, erupțiile solare din zonele active pot elibera energii cu valori foarte mari, care perturbă câmpul magnetic și afectează straturile atmosferei solare (fotosfera, coroana și cromosfera), încălzind plasma cu zeci de milioane de grade și accelerând microparticulele (electroni, protoni, ioni grei) la viteze apropiate de viteza luminii. În faza a doua, atunci când procesele au atins o anumită stabilitate, apar protuberanțele calme și filamentele solare.
Exploziile solare de clasă X sunt cele mai puternice, fiind însoțite de radiații intense și ejecție de masă coronară, care provoacă furtuni geomagnetice - prin interacțiunea vântului solar cu câmpul magnetic al Pământului. Faptul că ciclul solar are o durată medie de 11,2 ani se poate explica prin perturbațiile gravitaționale ale planetei Jupiter (cu o perioadă siderală de 11,8 ani) asupra centurii de asteroizi care se află între orbita sa și cea a planetei Marte.
Ipoteza “morții termice” a Universului nostru prin stabilirea echilibrului termic este falsă, deoarece redistribuirea energiei și informației se exprimă pe scară largă în cadrul dialecticii cauzalitate-întâmplare între componentele duale ale Existenței.
Universul complementar are un rol esențial în devenirea vieții și derularea unor evenimente din Universul nostru, fiind sediul localizării informației care definește Spiritul universal.
Caracteristica esențială a Spiritului universal este procesarea informației structurale a Existenței orientată spre scop și finalitate. Spiritul individual este corelat cu Spiritul universal și se manifestă în Universul nostru prin conștiința unică a fiecărei ființe inteligente din spațiul terestru sau extraterestru.
Referitor la matricea duală a Existenței, Spiritul este Metainformația, adică “informația despre informație” ca principiu animator și vector al devenirii materiei organizate la nivel superior.
Saltul calitativ de la materia inertă la materia vie este datorat metainformației, care asigură pe traiectoria evolutivă apariția conștiinței și înțelegerea informației primite de o ființă inteligentă despre sine și despre interacțiunea cu mediul în care trăiește.
În particular, omul este rezultatul interacțiunii dintre spirit și trup. Spre deosebire de trup, care are la bază informația genetică din celule, spiritul individual se bazează pe metainformația lui Alter Ego din Universul complementar.
Deși lasă urme în Existență, omul este muritor, pentru că reprezintă doar un instrument prin care Spiritul universal se manifestă în Universul nostru.
Referitor la religie, se poate afirma că Sfântul Duh, ca purtător de metainformație, nu se manifestă în mod direct în Universul nostru, ci doar prin intermediul lui Alter Ego asociat unui organism viu. În acest sens, se impune o raportare critică la semnificația și valorile credinței, pentru aducerea la numitor comun a creștinismului, islamului, iudaismului, budismului, hinduismului etc.
Trinitatea, reprezentată prin Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, reprezintă marele mister a creștinătății, prin care ființa umană s-a raportat prin credință la Existență.
În cadrul Trinității, Tatăl reprezintă Spiritul universal, iar Fiul este modelul uman transmis prin Sfîntul Duh lui Iisus Hristos pentru mântuirea omenirii. Evident, Mântuitorul a influențat decisiv istoria omenirii prin stabilirea unor repere în separarea binelui de rău, a dreptății de nedreptate și a adevărului de minciună în dialectica complexă a vieții pe Terra. Pe baza Vechiului Testament, se poate considera că omul are origini divine, pentru că, într-o interpretare metaforică și abstractă, Adam este fiul muritor al lui Dumnezeu, fiind creat după chipul și asemănarea cu divinitatea.
În teoria dipolilor vortex, echivalentul Trinității se exprimă prin metainformația din Universul complementar, informația din Biounivers și interfața informațională în dialectica relaționării acestora.
Se poate afirma că, în înțelegerea semnificației conștiinței, s-a ajuns la un punct critic, care va fi depășit în secolul XXI printr-o abordare novatoare a Existenței, în care știința, filosofia și religia sunt interpretate unitar ca disponibilități ale ființei umane și mod de acțiune în cunoașterea progresivă a statutului și rolului său în Univers.
Înțelegerea profundă a diferenței dintre un sistem viu și unul inert din microcosmos, macrocosmos sau megacosmos, ca ansamblu organizat de elemente, trebuie raportată la triada unitară și indisolubilă (structură, funcție, informație).
Analiza structurală a unui sistem pune în evidență modul de organizare internă a părților sale componente și a interacțiunilor dintre acestea, care asigură o configurație coerentă de transformări și oferă integralitate sistemului.
Analiza funcțională abordează comportamentul unui sistem în condițiile raportării acestuia la alte sisteme cu care interacționează sau schimbă informații.
Referitor la conexiunea și integrarea structurală și funcțională a sistemelor pe diverse nivele de organizare, se disting două modalități importante de relaționare:
- prin interacțiuni bazate pe câmpuri de forțe, în care predomină schimbul de energie;
- prin semnale bazate pe unde modulate, în care predomină schimbul de informații.
Un rol esențial în dezvoltarea unor sisteme complexe, în particular sistemele cibernetice și organismele vii, îl are schimbul de informații între părțile componente sau cu mediul extern, care asigură corelarea eficientă a structurii și funcțiilor prin mecanisme feedback multiplu integrate.
De regulă, selectarea și relaționarea sistemelor prin unde modulate se derulează la rezonanță, ceea ce presupune un anumit grad de compatibilitate, condiție care este realizată aleator la structurile inerte, dar și prin adaptare la mediu, în cazul organismelor vii.
Spre deosebire de structurile materiei inerte, care pot schimba informații doar în cadrul Universului nostru, organismele vii schimbă informații și cu Universul complementar, alfel spus, viața trebuie analizată în cadrul Existenței lărgite. Un exemplu sugestiv îl reprezintă calculatoarele electronice, care au toate programele stocate în memorie, dar, pentru ființa umană “sistemul de operare” este preluat progresiv din Universul complementar pe măsura dezvoltării conștiinței, la care se adaugă zestrea genetică și informațiile din memorie.
Conștiința umană reprezintă un nivel superior al manifestării vieții, realizat printr-un salt calitativ în corelarea unor informații din întreaga Existență, având ca rezultat disponibilitățile omului de a da semnificație și valoare evenimentelor din mediul în care trăiește.
În cadrul Existenței lărgite, Spiritul universal este asociat cu informația din Universul complementar, care asigură diversitatea “schemelor de modelare” a spiritelor individuale.
Să nu se uite că, într-o interpretare filosofică și religioasă, omul reprezintă o unitate în diversitate dintre trup și suflet, adică dintre obiectiv și subiectiv, libertate și necesitate, cauzalitate și întâmplare etc.
Spiritul uman se manifestă prin intermediul trupului purtător de informații, care reprezintă un fascinant “instrument organic” de acțiune și sondare a mediului înconjurător.
O posibilitate de reflectare a Existenței este reprezentată de disponibilitățile spațio-temporale ale ființei umane, cu mențiunea că modalitățile de manifestare a vieții în Universul nostru pot fi diverse, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele umane
Manifestarea și devenirea conștiinței individuale are la bază informațiile preluate de Alter Ego din Universul complementar, care asigură schemele primare de procesare a informațiilor preluate de către ființa umană din Universul nostru prin intermediul organelor de simț. Într-o exprimare sugestivă, trupul este “instrumentul specific” pentru manifestarea
temporară și parțială a Spiritului universal în Universul nostru, iar creierul uman reprezintă “interfața” dintre Existență și Universul subiectv. Spiritul individual este “factorul animator” al organismului, care generează informații și induce trăirile subiective, fiind limitat de posibilitățile organismului de relaționare cu realitatea obiectivă.
Orice organism viu reflectă specific și limitat mediul înconjurător, chiar și atunci când utilizează diverse mijloace tehnice de măsurare a parametrilor fizici și de procesare a datelor obținute.
Viața pe Terra se manifestă pe diverse nivele de organizare (de la celule și organisme, până la ecosisteme și biosferă), în medii cu factori specifici și parametri fizici situați în anumite intervale de valori, având la bază biochimia carbonului, dar în Univers pot exista diverse alte posibilități de manifestare a vieții.
Pe lângă corpurile cerești și structurile cunoscute (planete, stele, sisteme planetare, galaxii etc.), în Univers pot exista structuri superioare de organizare a materiei compatibile cu Spiritul universal, care sunt inaccesibile ființei umane, nu numai din cauza distanțelor astronomice, ci și a modalităților diferite de reflectare a Existenței, de comunicare și de procesare a informațiilor.
Biouniversul are semnificația de componentă spirituală a Universului nostru prin care se dă sens și valoare întregii Existențe.
O posibilitate de reflectare a Existenței este reprezentată de disponibilitățile spațio-temporale ale ființei umane, cu mențiunea că modalitățile de manifestare a vieții în Universul nostru pot fi diverse, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele umane. Spiritul uman nu este o funcție a organismului, ci se manifestă prin intermediul trupului, care reprezintă un fascinant “instrument organic” de acțiune și sondare a mediului înconjurător.
Se poate afirma că rolul activ al ființei umane în cunoaștere se manifestă prin introducerea unor concepte și reguli de interpretare a Existenței, Universul subiectiv și Universul obiectiv fiind corelate prin stabilirea unor corespondențe, ca de exemplu de tipul morfismelor dintre structurile algebrice.
Două persoane pot avea universuri subiective diferite, dar se pot înțelege și comunica informații despre realitatea obiectivă pe baza unor relații de izomorfism între mulțimile de simboluri dobândite pe parcursul vieții.
Adaptarea la mediu, prin diverse mecanisme biologice dar și culturale, reprezintă un factor important în devenirea umană.
Evoluția vieții capătă o semnificație profundă prin raportare la componenta informațională a Existenței, care se manifestă obiectiv, dar și subiectiv – prin intermediul sistemelor biologice.
Pentru mai multe detalii despre teoria dipolilor vortex, puteți accesa fișierul atașat.

Vă informez că am primit pe e-mail următorul mesaj:
Stimate Domnule Tudor,
Articolul dvs. a fost publicat în „EDICT- Revista educației”. Felicitări!
Ne cerem scuze pentru întârzierea răspunsului.
Pentru a-l posta pe Facebook sau în altă rețea socială, utilizați linkul:
https://edict.ro/teoria-dipolilor-vortex/ cu eticheta #revistaeducatiei.
Pentru a-l adăuga la un portofoliu în format tipărit, printați articolul, precum și coperta și cuprinsul numărului curent al publicației educaționale „EDICT- Revista educației”, pe care le preluați de aici: http://edict.ro/arhiva/
De asemenea, vă amintim că puteți regăsi oricând linkul la articol în profilul dvs. de pe platforma iTeach: https://iteach.ro/profesor/vasile.tudor
Toate cele bune,
Mihaela Preda


Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 23 Nov 2018, 02:13 PM

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 39 )
Fișier atașat  TDV___varianta_2018.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 27 Dec 2018, 11:53 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.736
Înscris: 18 Jan 10


Teoria unitară a Existenței


Cuprins

I. Bazele teoriei dipolilor vortex .................................................................................................. 4
II. Aplicarea TDV la studiul radiației ........................................................................................... 14
III. Modelul dinamic al nucleului ................................................................................................. 17
IV. Geometria Existenței ........................................................................................................... 21
V. Descifrarea formalismului cuantic ........................................................................................... 26
VI. Dualitatea Existenței ............................................................................................................ 34
VII. Despre adevăr ................................................................................................................... 50
VIII. Logica probabilistică .......................................................................................................... 54
Bibliografie .............................................................................................................................. 60

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 27 Dec 2018, 12:00 PM

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 54 )
Fișier atașat  Teoria_unitara_a_Existentei.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 2 Jan 2019, 07:01 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.736
Înscris: 18 Jan 10


Cei interesați de lucrarea transdisciplinară “Teoria unitară a Existenței” pot accesa link-ul
https://www.academia.edu/portfolio_preview.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
0 utilizator(i) citesc acest subiect (0 vizitatori și 0 utilizatori anonimi)
0 utilizator(i):

Opțiuni Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

 

 
  © 2002 SIVECO Romania SA. All Rights Reserved