Reședință - Portal SEI Portalul educațional SEI  Admitere Admitere Bacalaureat Bacalaureat Titularizare Titularizare Euro 200 Euro 200 Bani de Liceu Bani de Liceu
Găzduire WEB pentru școli și licee Găzduire WEB pentru școli, licee și instituții educaționale Dictionare online Dicționare online Subiecte examene naționale "2007-2008" Subiecte examene naționale "2007-2008"
Subiecte examene naționale începând cu 2002 Subiecte examene naționale începând cu 2002 .campion .campion
SIVECO Romania  Ministerul Educației și Cercetării



Pagini: (96) [1] 2 3 ... Ultimul » ( Primul mesaj necitit ) Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

> Cu ochii spre cer, Fascinația stelelor
Vasile Tudor
Trimis: 28 Apr 2012, 06:31 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


Încă din cele mai vechi timpuri, în nopțile senine de vară, omul a contemplat cerul plin de stele din curiozitate, dar mai ales din necesități practice, având în vedere că aceste corpuri cerești, grupate în constelații, constituie repere vizibile față de care este posibilă orientarea în spațiu și timp. Prin sistematizarea cunoștințelor empirice acumulate în timp s-a născut astronomia (gr.astron-astru, nomos-lege), știință care studiază mișcările, structura și evoluția corpurilor cerești și a sistemelor formate prin interacțiunea acestora.
Inițial, s-a crezut că Pământul se află în centrul lumii, iar aștrii sunt alcătuiți din materie cerească neschimbătoare, în contrast cu materia terestră supusă transformărilor permanente. Odată cu dezvoltarea științelor naturii, rațiunea s-a impus simțurilor iar adevărul a ieșit la iveală, uneori cu mari sacrificii umane. Tulburătoarele provocări ale demersului cognitiv au fost aspru pedepsite în Evul Mediu, când trebuia respectat dictonul “crede și nu cerceta”. Giordano Bruno, teolog și filozof italian din perioada Renașterii, a fost condamnat și ars pe rug de către Inchiziție pentru pentru conceția sa panteistă și convigerea că Universul este infinit.
Concepția geocentrică a lui Ptolomeu a fost înlăturată încă din sec. al XVI-lea de către ipoteza heliocentrică a lui Copernic, după care Pământul se rotește în jurul axei sale și împreună cu celelalte planete se mișcă în jurul Soarelui, idee preluată și dezvoltată apoi de către Giordano Bruno și Galileo Galilei. Bazele mecanicii corpurilor cerești au fost puse de Isaac Newton, în celebra sa lucrare „Principiile matematice ale filozofiei naturale” (1687), în care, alături de principiile dinamicii, formulează și legea atracției universale.
În prezent s-a conturat un tablou complex asupra structurii și evoluției Universului, care se completează permanent cu noi descoperiri științifice. Stelele sunt imense sfere gazoase incandescente, în interiorul cărora au loc reacții de fuziune nucleară. În general, stelele sunt identificate printr-un singur corp (stele simple), dar pot fi formate și din mai multe corpuri (stele multiple). Pe bolta cerească se pot distinge roiuri stelare, care pot fi deschise (cum sunt Pleiadele) sau globulare (ca roiul M13 din constelația Hercule). Spațiul dintre ele nu este gol, ci ocupat cu materie interstelară formată din praf și gaze, care apare uneori sub forma unor pete luminoase difuze, numite nebuloase. Densitatea materiei interstelare este extrem de redusă, astfel încât stelele pot fi privite ca adevărate insule în imensitatea spațiului cosmic. Galaxiile sunt îngrămădiri uriașe de stele, care, la rândul lor, formează grupuri și roiuri de galaxii. Pe baza cercetărilor astronomice se apreciază că în Universul accesibil mijloacelor investigație actuale, numit Metagalaxie, există circa 101 de miliarde de galaxii. Din studiile efectuate asupra unui mare număr de galaxii s-a tras concluzia că universul se află în expansiune. Premiul Nobel pentru fizică, acordat anul acesta pentru validarea expansiunii accelerate a Universului, pune sub semnul întrebarii ipoteza „Big Bang”, adică a nașterii sale dintr-o singularitate primordială, superdensă și foarte fierbinte, în urma cu aproximativ 13,3 – 13,9 miliarde de ani. Într-adevăr, este dificil de demonstrat că, după „Marea Explozie”, mișcarea componentelor Universului devine accelerată. Teoria vortex a materiei are o altă viziune despre devenirea Universului. Expasiunea accelerată a Universului se explică prin schimbul de particule universale dintre acesta și Universul complementar, format din antimaterie.
Galaxia noastră, numită și Calea Lactee, are forma unei spirale imense, cu diametrul de circa 100 000 de ani-lumină, având stelele mai bătrâne dispuse în centru, iar brațele sale conțin stele tinere, care se formează permanent din nebuloase și din materia interstelară. Printre cele aproximativ 150 de miliarde de stele, se află și Soarele, la o distanță medie de 30 000 de ani-lumină față de centrul galaxiei, în jurul căruia se rotește cu o viteză de aproape 20 milioane de km pe zi în direcția stelei Vega. Soarele este o stea mijlocie, cu o compoziție procentuală de 70 hidrogen/28 heliu/2 alte elemente. Masa acestuia este distribuită cu precădere în partea centrală, extrem de fierbinte (14 milioane de grade) și are o densitate mai mică în atmosferă solară, care este formată din fotosferă, cromosferă și coroana solară. Reacțiile termonucleare din interior furnizează energia emisă de Soare în cosmos, din care numai a 2-a miliarda parte ajunge pe Pământ, cantitate totuși suficientă pentru a asigura baza primară a vieții și a resurselor energetice terestre. Constanta solară este de 1,98 cal/min/cm2 și reprezintă cantitatea de energie primită de la Soare într-un minut pe o suprafață de 1 cm2, măsurată la limita superioară a atmosferei terestre, perpendicular pe direcția de propagare a razelor solare.
De menționatcă, nu numai Soarele, ci și alte stele(ex. 61 Lebăda) au planete care se rotesc în jurul lor sub acțiunea forțelor gravitaționale de atracție , astfel încât se poate considera că formarea sistemelor planetare constituie mai degrabă o regulă, decât o excepție în Univers. Sistemul solar este format din 8 planete mari (Mercur, Venus sau Luceafăr, Pământ sau Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun) și 3 planete pitice (Ceres, Pluto, Eris), care se mișcă împreună cu sateliții lor în același sens în jurul Soarelui, pe orbite eliptice situate aproximativ în același plan. Terra, această magnifică navă care poartă omenirea în istorie, are o mișcarea de rotație în jurul axei proprii de 23h56min4s (răspunzătoare pentru succesiunea zilelor și a nopților) și o mișcarea de revoluție, care se realizează în 365zile 6h 9min 9s și determină formarea anotimpurilor. Între Marte și Jupiter se află centura principală de asteroizi, care sunt resturi ale unei planete sfărâmate. Centură de asteroizi a lui Kuiper este formată din mici corpuri de gheață care gravitează dincolo de Neptun, iar mai departe se afla norul lui Oort, unde se găsesc milioane de nuclee de comete.
Nașterea și evoluția sistemului solar a constituit o mare provocare pentru oamenii de știință și a generat diverse ipoteze, mai mult sau mai puțin verosimile. De obicei, în explicarea formării sistemului solar, astronomii (Smidt,Weizsäcker,Fesenkov,Alfvén,Hoyle) pornesc de la ipoteza existenței, cu circa 5 miliarde de ani în urmă, a unei colosale nebuloase (compusă din gaze și praf cosmic în care predomina H și He) aflată în mișcare de rotație și supusă acțiunii forțelor gravitaționale. Se încearcă în diferite moduri să se explice distribuția neuniformă a momentului cinetic, care revine în proporție de 98 la sută planetelor și numai 2 la sută Soarelui, deși acesta înglobează aproape 98,86 la sută din masa Sistemului solar. Cei mai mulți astronomi înclină spre ideea formării concomitente a Soarelui și a planetelor. Spre exemplificare, Hoyle consideră că pe măsura contracției gravitaționale a nebuloasei primare - predominant de-a lungul axei de rotație - crește viteza unghiulară a acesteia, care duce implicit la apariția instabilității gravitaționale cu formarea unei mase centrale (Protosoarele), înconjurată de un disc turtit. Prin vârtejuri și concentrări de substanță în disc are loc formarea planetelor. Disproporția repartizării momentului cinetic, Hoyle o explică prin transferul acestuia de către câmpul magnetic al nucleului de la centrul spre periferia parțial izolată.
Apariția și dezvoltarea vieții pe Terra îi conferă un loc aparte în devenirea existenței și reprezintă un subiect fascinant pentru confruntările de opinii. Pare firească ipoteza că și alte planete pot fi leagăn și matrice pentru evoluția vieții, dacă pot să asigure condiții favorabile dezvoltării organismelor vii, de la cele mai simple până la ființe inteligente. Se așteaptă ca într-un viitor apropiat, exobiologia (ramură a biologiei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în cosmos), să dea o nouă viziune despre rolul și statutul omului în Univers.
Cucerirea spațiului cosmic, dincolo de Sistemul solar, este un deziderat pentru omenire. Până atunci, lumea stelară trebuie cercetată cu instrumente moderne care să suplinească imperfecțiunile organelor de simț ale omului. Așa a procedat Galileo Galilei (1564-1642) care, încălcând normele stabilite de Inchiziție, a confecționat o lunetă cu care a observat corpurile cerești, descoperind munții pe Lună, patru sateliți ai planetei Jupiter, fazele planetei Venus, structura stelară a Căii Lactee, petele solare etc. Condamnat de Inchiziție pentru ideile din lucrarea sa „Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii”, publicată în 1632, genialul savant a fost obligat să-și retracteze afirmațiile și a fost constrâns să-și petreacă restul vieții în arest la domiciliu.
Rezultate mult mai spectaculoase au fost obținute de astronomul William Herschel (1738-1822), cu ajutorul unui telescop optic, instrument extrem de util în domeniul radiațiilor optice cu lungimea de undă cuprinsă între 380 nm și 760 nm, care nu sunt absorbite de atmosferă și ajung la suprafața Pământului. Extinderea cercetării spațiului cosmic în domeniul microundelor(cu lungimea de undă de la 1 mm la 30 cm) și al udelor radio(cu lungimi de undă mai mari de 30 cm) se face cu ajutorul radiotelescopului, sistem tehnic format dintr-o antenă parabolică în focarul căreia este plasat un radioreceptor conectat la un echipament de înregistrare. Radioastronomia a apărut în 1931, când s-a descoperit radiația radio a Căii Lactee. Mai târziu au putut fi identificate radiația radio a Soarelui și surse extraterestre de radiounde, cum ar fi pulsarii (obiecte galactice emițătoare de radiounde sub formă de pulsații) sau quasarii (obiecte extragalactice care emit intens radiounde).
Prin observare directă, pe întreaga sferă cerească se pot număra aproximativ 6000 de stele, în schimb cu un telescop optic se văd peste 200 000 de stele. După cum se poate constata cu ochiul liber, stelele nu sunt identice între ele, ci diferă atât prin strălucire cât și prin culoare.
Strălucirea aparentă a unei stele depinde de energia emisă, dar și de distanța la care se află, fiind definită prin cantitatea de energie primită în unitatea de timp, pe unitatea de arie receptoare, așezată perpendicular pe direcția astrului. Magnitudinea aparentă caracterizează strălucirea unui corp ceresc așa cum apare acesta pentru un observator uman. Legătura dintre magnitudinea aparentă (m) și strălucirea aparentă (E) a fost stabilită în anul 1855 de către N.R.Pogson, printr-o relație logaritmică, și anume m+2,5.lg E=constant. Scara magnitudinii aparente are valori cuprise între -30(stele foarte strălucitoare) și +30(stele foarte slab strălucitoare).
Mult mai utilă în studiul comparativ al proprietăților fizice este magnitudinea absolută, definită prin magnitudinea aparentă a aceleiași stele dacă s-ar afla la o distanță de 10 parseci (1parsec=3,26 ani-lumină). Între magnitudinea absolută (M), magnitudinea aparentă (m) și distanța (d) până la stea, exprimată în parseci, există relația logaritmică M=m+5 – 5. lg d . De remarcat că, cele mai multe stele au aceeași magnitudine absolută, spre deosebire de magnitudinea aparentă.
Pe baza caracteristicilor spectrelor de radiații, la observatorul Harvard (SUA) a fost elaborată o clasificare a stelelor în clase spectrale, notate cu simbolurile A, B, F, G, K, M, N, O, R, S, W. Corelația dintre magnitudinea absolută și clasa spectrală a fost stabilită empiric de către astronomii E.Hertzprung (1873-1967) și H.N.Russell (1877-1957), independent unul de altul, fiind extrem de importantă pentru testarea unor teorii de structură și evoluție stelară. În diagrama H-R (axa ordonatelor corespunde magnitudinii absolute iar clasa spectrală este notată pe axa absciselor) , stelele nu umplu întregul plan, ci sunt distribuite de-a lungul unor benzi compacte care corespund unor stele supergigante, gigante, pitice albe, respectiv secvenței principale din care face parte și Soarele.
Stelele își au originea în materia difuză interstelară formată din praf și gaz interstelar și parcurg mai multe stadii de evoluție. În faza inițială are loc condensarea gravifică a unui nor cosmic prin mecanisme încă necunoscute. Pe măsura transformării energiei potențiale în energie cinetică, temperatura norului crește la zeci de mii de grade, când se produce ionizarea materiei, și apoi la câteva milioane de grade, când se declanșează reacțiile termonucleare care opresc contracția gravitațională. Protosteaua astel formată se transformă apoi în stea a secvenței principale, unde rămâne cea mai mare parte a vieții sale, deplasându-se lent spre dreapta în diagrama H-R. Când hidrogenul din nucleu a fost consumat în întregime, acesta se contractă, iar reacțiile termonucleare cuprind învelișul extern care se dilată progresiv, astfel încât steaua devine gigantă. Când temperatura din nucleul unei gigante depășește valoarea de 15 milioane de grade, atunci încep reacțiile termonucleare ale heliului care se transformă în carbon, iar steaua se deplasează spre stânga pe ramura gigantelor. După consumarea heliului din nucleu și a hidrogenului din învelișul adiacent, steaua se dilată și pierde masă, uneori procesele au caracter exploziv. Mai precis se pot întâlni următoarele situații :
- dacă giganta are o masă mică, apropiată de masa solară, atunci are loc o pierdere lentă de materie, iar nucleul fierbinte se transformă într-o pitică albă care moare prin răcire;
- dacă giganta are o masă medie, mai mare decât masa solară de referință dar mai mică decât triplul masei solare, atunci pierderea de materie are loc printr-o explozie de novă;
- dacă giganta are o masă mai mare decât triplul masei solare, atunci pierderea de materie are loc printr-o explozie de supernovă, deosebit de strălucitoare.
În urma exploziilor de novă sau supernovă, steaua trece în stadiul de pitică albă, dacă masa finală este mai mică decât masa soarelui. În caz contrar, steaua trece în stadiul de stea neutronică (prin contracție gravitațională violentă, atomii se neutronizează) sau de stea colapsată (prin colaps gravitațional dimensiunile se micșorează progresiv până se transformă într-o gaură neagră), după cum masa stelei rămase este mai mică, respectiv mai mare decât triplul masei solare de referință. Cunoașterea stadiului evolutiv al stelelor permite determinarea vârstei acestora și descifrarea compoziției chimice a materiei stelare. Soarele s-a format în urmă cu circa 5 miliarde de ani și va mai străluci pe cer încă atâția ani, perioadă mai mult decât suficientă pentru ca omenirea să atingă culmi nebănuite de progres tehnic și civilizație, să cucerească spațiul cosmic dincolo de sistemul solar și să populeze planete din alte sisteme stelare.
În încheiere, vă propun să meditați, stimați cititori, la profunzimea semnificațiilor din poezia „La steaua” (1decembrie 1918) a lui Mihai Eminescu(1850-1889):

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, și nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
massy
Trimis: 28 Apr 2012, 07:40 AM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 16.428
Înscris: 10 Sep 07


Daaaaaaaaa! Si eu cat am stat cu ochii spre cer love30.gif, pan-a cazut guvernul...!! Cam ocupata divinitatea, ca nu rezolva odata si problema cu presedintele. smile.gif


--------------------
Raspunderea privind rezultatele elevilor se-mparte la 4: MINISTERUL EDUCATIEI, profesori, elevi, parinti.
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 28 Apr 2012, 09:12 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


După mine, Universul din afara noastră este mult mai interesant decât Universul din noi. Primul este nemărginit și veșnic, iar cel de-al doilea are limite în devenirea umană și este trecător. Poate că nu aceasta este atitudinea justă față de propriul destin... O confirmă experiența de viață.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
massy
Trimis: 28 Apr 2012, 06:55 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 16.428
Înscris: 10 Sep 07


QUOTE (Vasile Tudor @ 28 Apr 2012, 10:12 AM)
După mine, Universul din afara noastră este mult mai interesant decât Universul din noi. Primul este nemărginit și veșnic, iar cel de-al doilea are limite în devenirea umană și este trecător. Poate că nu aceasta este atitudinea justă față de propriul destin... O confirmă experiența de viață.

sign28.gif Frumooos! sign28.gif
Eu, insa, pot sa ma chinui o viata, ca asa ceva, din putul gandirii, n-am sa scot in veci.
Realitatea bruta si ...punct. cool20.gif smile.gif


--------------------
Raspunderea privind rezultatele elevilor se-mparte la 4: MINISTERUL EDUCATIEI, profesori, elevi, parinti.
Mesaj personal
Top
indru
Trimis: 28 Apr 2012, 07:47 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 15.412
Înscris: 24 Jun 04


QUOTE (Vasile Tudor afirma @ mai degraba filozofic:)
Universul din afara noastră este mult mai interesant decât Universul din noi. Primul este nemărginit și veșnic, iar cel de-al doilea are limite în devenirea umană și este trecător.

Interesant, dar Universul din afara noastra nu este nici nemarginit, nici vesnic. Astea sunt chestii cunoscute.

Universul din noi este extrem de interesant, pentru ca, fara el, nu am fi constientizat Universul din afara noastra... Si cine spune ca devenirea umana este limita in dezvoltarea Universului din noi?


--------------------
Voi, grecilor, sunteti vesnic copii

Carthaginem esse delendam (in traducere aproximativa, LEN trebuie abrogata)
Mesaj personal
Top
indru
Trimis: 28 Apr 2012, 09:05 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 15.412
Înscris: 24 Jun 04


Iata o foarte cunoscuta idee privind faptul ca Universul nu este etern: paradoxul lui Olbers.
QUOTE
[...] dacă Universul ar fi infinit în timp și spațiu și ar fi populat de un număr infinit de stele, distribuite uniform în toate direcțiile, atunci cerul pe Pământ ar trebui să fie noaptea tot la fel de luminat ca și ziua.

Concluzia este ca trebuie sa existe un inceput in spatiu si timp...


--------------------
Voi, grecilor, sunteti vesnic copii

Carthaginem esse delendam (in traducere aproximativa, LEN trebuie abrogata)
Mesaj personal
Top
adria_m
Trimis: 28 Apr 2012, 09:36 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 19.590
Înscris: 17 Mar 10


QUOTE (indru @ 28 Apr 2012, 07:47 PM)
QUOTE (Vasile Tudor afirma @ mai degraba filozofic:)
Universul din afara noastră este mult mai interesant decât Universul din noi. Primul este nemărginit și veșnic, iar cel de-al doilea are limite în devenirea umană și este trecător.

Interesant, dar Universul din afara noastra nu este nici nemarginit, nici vesnic. Astea sunt chestii cunoscute.

Universul din noi este extrem de interesant, pentru ca, fara el, nu am fi constientizat Universul din afara noastra... Si cine spune ca devenirea umana este limita in dezvoltarea Universului din noi?

cool20.gif happy30.gif happy30.gif happy30.gif sign28.gif Bine spus!
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 29 Apr 2012, 08:05 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (indru @ 28 Apr 2012, 08:47 PM)
QUOTE (Vasile Tudor afirma @  mai degraba filozofic:)
Universul din afara noastră este mult mai interesant decât Universul din noi. Primul este nemărginit și veșnic, iar cel de-al doilea are limite în devenirea umană și este trecător.

Interesant, dar Universul din afara noastra nu este nici nemarginit, nici vesnic. Astea sunt chestii cunoscute.

Universul din noi este extrem de interesant, pentru ca, fara el, nu am fi constientizat Universul din afara noastra... Si cine spune ca devenirea umana este limita in dezvoltarea Universului din noi?

Am fost înțeles greșit.
*Eu nu contest că devenirea umană tinde în timp la perfecțiune, iar adevărurile relative cunoscute tind către adevărul absolut. Dar Universul din noi este limitat la nivelul culturii și civilizației din anul 2012.
*Universul din afara noastră este mai important, pentru că este primordial și a determinat "matricea" Universului din noi. Nu neglijez faptul că ființa umană este cea mai minunată realizare a Naturii care dă sens și valoare întregii existențe. Poate că există ființe inteligente și pe alte planete din Galaxia noastră. Marea provocare este ca Omul să devină candidat la supremație în această porțiune de Univers.
*Din punct de vedere filozofic și logic, nu putem fixa limite spațio-temporale existenței. Alfel s-ar ajunge la contradicția de "Neant", care exclude devenirea existenței. Din nimic nu poate să apară decât tot nimic.
*În "Teoria vortex a materiei" și "Scientia nova" este prezentată o nouă concepție despre devenirea existenței.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
indru
Trimis: 29 Apr 2012, 12:46 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 15.412
Înscris: 24 Jun 04


QUOTE (Vasile Tudor spune:)
[...] Universul din noi este limitat la nivelul culturii și civilizației din anul 2012.

Nu inteleg, nu mi se pare o afirmatie coerenta. Universul lui Galilei se limita la nivelul culturii si civilizatiei anilor 1600. Si?
QUOTE (Vasile Tudor sustine:)
Universul din afara noastră este mai important, pentru că este primordial și a determinat "matricea" Universului din noi.

Daca e sa vorbim la nivel de subtilitate, nu exista diferenta intre Universul din afara si Universul din noi. Newton a transat problema legilor din cer si a legilor de sub cer. Matricea Universului este unica si determina tot ceea ce exista, inclusiv noi. Prin anii '80 ai veacului trecut a existat o idee, cum ca oamenii sunt organele de simt prin care Universul, in evolutia sa, ajunge sa se cunoasca pe sine. In aceasta ipoteza, ego-ul nostru, de "candidat la suprematie in aceasta portiune de Univers" sufera o lovitura de gratie, pentru ca ne reduce la exact existenta unor bacterii anonime din imensa simbioza care se cheama trupul uman...
QUOTE (Vasile Tudor exagereaza @ metaforic:)
Din punct de vedere filozofic și logic, nu putem fixa limite spațio-temporale existenței

Recititi paradoxul lui Olbers, aparut si explicat cu un secol inaintea teoriilor de tip Big-Bang.
QUOTE (Vasile Tudor isi face reclama:)
În "Teoria vortex a materiei" și "Scientia nova" este prezentată o nouă concepție despre devenirea existenței

Incercati sa explicati, in maximul 2 paragrafe, care este noua conceptie a devenirii noastre, fara sa ma trimiteti la paginile pe care le-ati publicat aici.


--------------------
Voi, grecilor, sunteti vesnic copii

Carthaginem esse delendam (in traducere aproximativa, LEN trebuie abrogata)
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 29 Apr 2012, 06:04 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (indru @ 29 Apr 2012, 01:46 PM)
QUOTE (Vasile Tudor spune:)
[...] Universul din noi este limitat la nivelul culturii și civilizației din anul 2012.

Nu inteleg, nu mi se pare o afirmatie coerenta. Universul lui Galilei se limita la nivelul culturii si civilizatiei anilor 1600. Si?
QUOTE (Vasile Tudor sustine:)
Universul din afara noastră este mai important, pentru că este primordial și a determinat "matricea" Universului din noi.

Daca e sa vorbim la nivel de subtilitate, nu exista diferenta intre Universul din afara si Universul din noi. Newton a transat problema legilor din cer si a legilor de sub cer. Matricea Universului este unica si determina tot ceea ce exista, inclusiv noi. Prin anii '80 ai veacului trecut a existat o idee, cum ca oamenii sunt organele de simt prin care Universul, in evolutia sa, ajunge sa se cunoasca pe sine. In aceasta ipoteza, ego-ul nostru, de "candidat la suprematie in aceasta portiune de Univers" sufera o lovitura de gratie, pentru ca ne reduce la exact existenta unor bacterii anonime din imensa simbioza care se cheama trupul uman...
QUOTE (Vasile Tudor exagereaza @ metaforic:)
Din punct de vedere filozofic și logic, nu putem fixa limite spațio-temporale existenței

Recititi paradoxul lui Olbers, aparut si explicat cu un secol inaintea teoriilor de tip Big-Bang.
QUOTE (Vasile Tudor isi face reclama:)
În "Teoria vortex a materiei" și "Scientia nova" este prezentată o nouă concepție despre devenirea existenței

Incercati sa explicati, in maximul 2 paragrafe, care este noua conceptie a devenirii noastre, fara sa ma trimiteti la paginile pe care le-ati publicat aici.

*Universul spiritual al lui Galilei a depășit în unele domenii nivelul perioadei în care a trăit, pentru că a fost un geniu. Noi „muritorii de rând” aspirăm doar să cunoaștem cât mai mult din realizările culturale ale omenirii.
*În alți termeni, raportul dintre Universul din afara noastră și Universul din noi se traduce în raportul obiectiv – subiectiv, care a fost analizat de către reprezentanții de seamă ai filozofiei, precum Kant, Hegel, Marx etc.
*Orice s-ar spune, nu sunt de acord că Universul s-a format printr-o Mare Explozie, în urmă cu aproximativ 13,7 miliarde de ani. Ipoteza Big Bang este o încercare de a explica cauza expansiunii Universului, așa cum rezultă din deplasarea spre roșu a liniilor spectrale(efect Dopller). Conform legii lui Hubble, cu cât o galaxie este mai îndepărtată cu atât se îndepărtează mai repede.
*Pentru a fi mai convingător, vă prezint o sinteză a concepției proprii despre existență.

Teoria vortex a materiei este o concepție novatoare de tip configurațional pentru structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, prin abordarea dialectică a devenirii existenței. Se știe că materia și antimateria nu pot exista împreună deoarece se anihilează reciproc, transformându-se în energie.
Conceptul de vortex are semnificația de punte de legătură între materia din Universul nostru și antimateria din Universul complementar. Prin conceperea vortex-ului ca structură de bază a existenței se abordează unitar conceptele de substanță și câmpuri de forțe, precum și legile fundamentale ale fizicii, care capătă o explicație coerentă.
Modelul vortex al devenirii existenței este sugerat de teoremele lui Gauss pentru câmpul gravitațional și câmpul electric, care pun în evidență surse de tip convergent(puțuri) și divergent(izvoare) pentru particule universale, al căror comportament poate fi descris riguros în cadrul mecanicii cuantice și al teoriei relativității. Referitor la legea atracției universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic și verifica experimental că vortex-urile convergente se atrag iar cele divergente se resping prin forțe invers proporționale cu pătratul distanței dintre ele. Oricărei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezintă o anumită configurație a acestora.
În cadrul teoriei vortex pot fi explicate fără dificultate structurile elementare din Univers, existența antiparticulelor și fenomenul de anihilare, relația lui Einstein dintre masă și energie etc. Teoria vortex se poate aplica la câmpul electromagnetic pentru reformularea unitară a ecuațiilor lui Maxwell. Pe lângă interacțiunile electromagnetice, se pot explica și celelalte trei interacțiuni fundamentale din Univers – gravitaționale, tari și slabe. Câmpurile de forțe gravitaționale, electromagnetice, tari și slabe, reprezintă patru moduri distincte de configurare spațio-temporală prin vortex-uri a particulelor universale implicate.
Un argument astronomic în favoarea teoriei propuse, este evoluția unor stele către stadiul de „black hole”, un veritabil vortex care se manifestă la scară cosmică. Găurile de vierme, numite și poduri Einstein-Rosen, reprezintă o extensie a găurilor negre, dincolo de raza Schwarzschild, a unor soluții pentru ecuațiile teoriei relativității generalizate. Ele sunt construcții topologice care „leagă printr-o scurtătură” zone îndepărtate ale Universului. În teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigură schimbul succesiv de particule universale între Universul nostru și Universul complementar. Un bilanț pozitiv al tuturor debitelor de particule prin vortex-uri, are ca efect global expansiunea Universului nostru și contracția Universului complementar.
Dificultățile de înțelegere intuitivă a realității obiective pot fi depășite la nivel abstract, prin extinderea teoriei relativității la evenimentele care se desfășoară într-un spațiu cvadridimensional dual, având în comun axa timpului, cu sens unic - din trecut, prin prezent, spre viitor(principiul cauzalității). Spre deosebire de materia structurată, cea nestructurată este omogenă și izotropă, din cauza proceselor aleatoare de ciocnire dintre particulele universale.
Este bine de amintit că, legile de conservare a unor mărimi fizice admit o abordare interesantă în cadrul mecanicii analitice, fiind intrinsec legate de omogenitatea și izotropia spațiului, precum și de uniformitatea timpului, prin așa-numitele operații de simetrie(translația în spațiu, rotația spațială, translația în timp). Conform teoremei lui Noether, într-un sistem izolat fiecărei operații de simetrie îi corespunde o lege de conservare a unei mărimi fizice. Spre exemplu, din invarianța funcției lui Lagrange față de translațiile infinitezimale în spațiu, rotațiile spațiale infinitezimale și translațiile infinitezimale în timp, rezultă legile de consevare ale impulsului mecanic, momentului cinetic, respectiv energiei mecanice totale. Este o provocare tulburătoare pentru cercetarea teoretică să pună în evidență ansamblul complet al operațiilor de simetrie care să justifice toate legile de conservare din microcosmos.
La nivel abstract, se știe că antiparticulele sunt „reflexia în oglindă” a particulelor corespunzătoare. Iată cum trebuie procedat la nivel intuitiv, mai puțin riguros dar sugestiv. Să presupunem o suprafață care separă două medii și care este prevăzută cu un orificiu prin care trece un fluid, aflat eventual în rotație, adică îl putem asimila cu un vortex parțial. Pe o față fluidul intră(vortex convergent) iar pe cealaltă iese(vortex divergent). Mai mult, doi observatori imaginari situați în cele două medii, văd rotația vortex-ului în sensuri contrare, alfel spus o percep ca o reflexie în oglindă, mai precis ca o transformare geometrică de tip simetrie față de un plan. În teoria propusă, vortex-ul este o punte de legatură între Universul nostru (format din materie) și Universul complementar (format din antimaterie). La nivelul structurilor elementare ale existenței, vortex-ul este o unitate dialectică particulă-antiparticulă, care nu se anihilează, deoarece contrariile se află în universuri diferite.
Particulele universale sunt entități care cuantifică existența la nivelul cel mai profund. Interacțiunile dintre particulele universale respectă legile de conservare ale energiei, impulsului mecanic și momentului cinetic.
Într-o abordare clasică, se poate considera că, între două ciocniri consecutive, particulele universale se deplasează rectiliniu și uniform, cu viteza luminii în vid. Teoria vortex este intrinsec legată de teoria relativității, dar și de teoria cuantică, ciocnirile dintre particulele universale fiind procese aleatoare. Dacă se aplică teoria cuantică, abordare mai dificilă dar riguroasă, atunci comportamentul particulelor universale este descris în termeni de probabilitate, noțiunea de traiectorie își pierde sensul, așa cum rezultă din relațiile de incertitudine ale lui Heisenberg. Deoarece masa și modulul vitezei particulei elementare sunt constante, incertitudinea în determinarea componentelor impulsului mecanic și a cordonatelor de poziționare în spațiu, sunt legate de incertitudinile de determinare a direcției de mișcare. Alfel spus, particula universală este o unitate de contrarii, care exprimă continuitatea și discontinuitatea realității obiective. Pentru particulele universale, energia și masa de mișcare sunt mărimi redundante, având în vedere relația lui Einstein dintre energie și masa de mișcare.
Spre deosebire de mișcarea de transație a particulelor universale, cea de rotație în jurul axelor proprii este bogată în semnificații. Mișcarea de rotație în jurul unei axe proprii este caracterizată prin momentul cinetic de spin . Particulele universale cu moment cinetic de spin nenul au două orientări preferențiale pentru pentru axa de rotație – perpendicular și paralel față de direcția de deplasare. Prin aplicarea legilor de conservare, rezultă că în procesele de interacțiune dintre două particule universale, acestea schimbă între ele vitezele, impulsul mecanic și momentul cinetic. Particula universală poate fi asociată cu fotonul sau cu neutrino, care corespund celor două stări cuantice diferite – cu axa de rotație perpendiculară respectiv paralelă față de direcția de mișcare. Se știe că fotonul și neutrino au timpul mediu de viață infinit, nu au masă de repaus iar numerele cuantice de spin sunt diferite de zero. Deși gravitonul nu a fost pus în evidență până în prezent, se pare că această particulă elementară, fără masă de repaus, corespunde unei particule universale care nu are mișcare de rotație, și deci, nici moment cinetic.
În devenirea existenței, informația joacă un rol esențial, prin îmbogățirea în semnificații a dualităților cauzalitate-întâmplare, necesitate-libertate. În general, domeniul de raportare a conceptului de informație este nelimitat, fiindcă include totul, atât ca realitate cât și ca posibilitate, de la structurile materiale și spirituale, la procese și legi de transformare.
Informația nu este independentă de materie, ea este un factor pasiv dar și activ, care se manifestă în structurarea și interacțiunile sistemelor materiale pe diverse nivele de organizare. Materia și informația formează o unitate dialectică de contrarii, care face posibilă trecerea de la inert la viu în devenirea existenței, și pe un plan superior, la conștiință. În derularea evenimentelor din realitatea obiectivă informația se exprimă deseori prin relația cauză-efect.
Câmpurile asociate particulelor universale reprezintă canale eficiente de transmitere a informației prin unde progresive sau staționare. O undă cu dimensiuni cosmice poate conține informația pentru modificarea diferenței de concentrație a particulelor universale în cele două universuri complementare, factor esențial în generarea vortex-urilor și deci, în devenirea existenței.
Prin acumularea de informații în structurile materiale s-a produs saltul calitativ la organismele vii, între care s-au stabilit anumite conexiuni și relații în cursul evoluției filogenetice. Nivelul cel mai înalt al informației se exprimă la ființa umană sub formă de conștiință, prin dezvoltarea gândirii și raportare activă, atât la lumea exterioară cât și la sine. Inteligența este trăsătura fundamentală a ființei umane, care prin rațiune și imaginație prelucrează creativ informația. Este o mare diferență între prelucrarea informației de către Homo sapiens și celelalte specii din regnul animal. Deși se vorbește de stadiul procesării informației la nivel de inteligență artificială, doar omul este capabil de creativitate, sensibilitate și visare, de urmărire prin voință a unor a unor idealuri, puse sub semnul valorilor perene de bine, frumos și adevăr, alfel spus, numai omul este capabil să prelucreze conștient informația.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Apr 2012, 06:23 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (massy @ 28 Apr 2012, 08:40 AM)
Daaaaaaaaa! Si eu cat am stat cu ochii spre cer love30.gif, pan-a cazut guvernul...!! Cam ocupata divinitatea, ca nu rezolva odata si problema cu presedintele.  smile.gif

Orice s-ar spune, învățământul trebuie să fie transpartinic.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
jordan
Trimis: 30 Apr 2012, 06:41 AM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 7.734
Înscris: 17 Dec 05


QUOTE (massy @ 28 Apr 2012, 08:40 AM)
Cam ocupata divinitatea, ca nu rezolva odata si problema cu presedintele. smile.gif

Ce ai dna cu presedintele, nu-ti plac ochii lui?
L-am dorit pe Ponta si ni l-a dat, acum ai vrea sa vina si Antonescu! De ce, ca are ochii albastri?
Asta de bine de rau vine la slujba dar ce te faci cu Somnorila?
Mesaj personal
Top
indru
Trimis: 30 Apr 2012, 08:14 AM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 15.412
Înscris: 24 Jun 04


QUOTE (Vasile Tudor:)
Universul spiritual al lui Galilei a depășit în unele domenii nivelul perioadei în care a trăit, pentru că a fost un geniu. Noi „muritorii de rând” aspirăm doar să cunoaștem cât mai mult din realizările culturale ale omenirii.

In orice epoca, societatea avanseaza prin realizarile unor oameni de geniu. Noi, "muritorii de rand", ne bucuram de confortul oferit de rezultatele gandirii acelora. Pe de alta parte, geniile fiecarei epoci se bazeaza pe acumularile culturale, stiintifice si filozofice ale "muritorilor de rand".
QUOTE (tot Vasile Tudor:)
În alți termeni, raportul dintre Universul din afara noastră și Universul din noi se traduce în raportul obiectiv – subiectiv, care a fost analizat de către reprezentanții de seamă ai filozofiei, precum Kant, Hegel, Marx etc.

"In alti termeni"... Aveti dreptate. Doar ca ar trebui sa va delimitati discursul, pentru ca demersul stiintific asupra Universului este unul obiectiv, pe cand cel filozofic este asa cum ati mentionat. Adica, indiferent de felul in care omul doreste, ca joc intelectual sa il priveasca, el, Universul, functioneaza dupa niste legi proprii.
QUOTE
Orice s-ar spune, nu sunt de acord că Universul s-a format printr-o Mare Explozie

Aici dati dovada de subiectivism. Argumentele bazate pe observatie sugereaza o astfel de abordare asupra originii Universului. Ca sa nu mai vorbesc despre solutii ale ecuatiilor teoriei generalizate a relativitatii, care conduc catre aceleasi concluzii.

Cat despre "teoria vortex"... Dincolo de un melanj de concepte, v-am mai intrebat si nu mi-ati raspuns: care este natura acestor vartejuri? In ce mediu se formeaza ele? Ce dovezi aveti pentru existenta unui Univers paralel format din antimaterie?


--------------------
Voi, grecilor, sunteti vesnic copii

Carthaginem esse delendam (in traducere aproximativa, LEN trebuie abrogata)
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Apr 2012, 12:15 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (indru @ 30 Apr 2012, 09:14 AM)
QUOTE (Vasile Tudor:)
Universul spiritual al lui Galilei a depășit în unele domenii nivelul perioadei în care a trăit, pentru că a fost un geniu. Noi „muritorii de rând” aspirăm doar să cunoaștem cât mai mult din realizările culturale ale omenirii.

In orice epoca, societatea avanseaza prin realizarile unor oameni de geniu. Noi, "muritorii de rand", ne bucuram de confortul oferit de rezultatele gandirii acelora. Pe de alta parte, geniile fiecarei epoci se bazeaza pe acumularile culturale, stiintifice si filozofice ale "muritorilor de rand".
QUOTE (tot Vasile Tudor:)
În alți termeni, raportul dintre Universul din afara noastră și Universul din noi se traduce în raportul obiectiv – subiectiv, care a fost analizat de către reprezentanții de seamă ai filozofiei, precum Kant, Hegel, Marx etc.

"In alti termeni"... Aveti dreptate. Doar ca ar trebui sa va delimitati discursul, pentru ca demersul stiintific asupra Universului este unul obiectiv, pe cand cel filozofic este asa cum ati mentionat. Adica, indiferent de felul in care omul doreste, ca joc intelectual sa il priveasca, el, Universul, functioneaza dupa niste legi proprii.
QUOTE
Orice s-ar spune, nu sunt de acord că Universul s-a format printr-o Mare Explozie

Aici dati dovada de subiectivism. Argumentele bazate pe observatie sugereaza o astfel de abordare asupra originii Universului. Ca sa nu mai vorbesc despre solutii ale ecuatiilor teoriei generalizate a relativitatii, care conduc catre aceleasi concluzii.

Cat despre "teoria vortex"... Dincolo de un melanj de concepte, v-am mai intrebat si nu mi-ati raspuns: care este natura acestor vartejuri? In ce mediu se formeaza ele? Ce dovezi aveti pentru existenta unui Univers paralel format din antimaterie?

După părerea mea, știința și filozofia nu trebuie să aibă abordări paralele, ci convergente. De aceea promovez "scientia nova", domeniu al cunoașterii în care granițele dintre știință și filozofie devin permisive.
Vă prezint câteva argumente logice pentru teoria vortex a materiei.
Se știe că materia și antimateria există, dar nu împreună, pentru că se anihilează reciproc. Este firesc să presupunem că au șanse egale de manifestare într-o existență extinsă formată din Universul nostru și Universul complementar. Cele două universuri nu sunt izolate, ci interacționează prin punți de legătură - pe care le-am numit vortex-uri – prin care se face schimb de particule universale.
Teoretic se poate presupune că particulele universale se află în trei stări fizice distincte - de foton, de neutrino respectiv de graviton. Ele nu au masă de repaus, se mișcă cu viteza luminii în vid și interacționează aleator doar în procesele de ciocnire.
Această abordare dialectică și unitară a materiei permite explicarea interacțiunilor fundamentale(legea atracției universale, legea lui Coulomb, raza scurtă de acțiune a forțelor nucleare, valoarea redusă a interacțiunilor slabe), structurarea materiei pe diverse nivele de organizare prin configurații de vortex-uri, relația lui Einstein dintre energie și masa de mișcare, reformularea unitară ecuațiilor lui Maxwell, aprofundarea noțiunilor de „black hole” și „găuri de vierme” etc.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
yoko70
Trimis: 30 Apr 2012, 12:22 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 9.402
Înscris: 15 Feb 09


nu ai vrea sa scriem "filosofie'?smile.gif
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Apr 2012, 01:30 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (yoko70 @ 30 Apr 2012, 01:22 PM)
nu ai vrea sa scriem "filosofie'?smile.gif

În DICȚIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, la pag. 380, se găsește definiția cuvântului filozofie și a derivatelor sale.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
yoko70
Trimis: 30 Apr 2012, 01:54 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 9.402
Înscris: 15 Feb 09


QUOTE (Vasile Tudor @ 30 Apr 2012, 02:30 PM)
QUOTE (yoko70 @ 30 Apr 2012, 01:22 PM)
nu ai vrea sa scriem "filosofie'?smile.gif

În DICȚIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, la pag. 380, se găsește definiția cuvântului filozofie și a derivatelor sale.

interesant smile.gif
Mesaj personal
Top
indru
Trimis: 30 Apr 2012, 02:02 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 15.412
Înscris: 24 Jun 04


Despre "filozofie".
QUOTE (VAsile Tudor spune:)
Se știe că materia și antimateria există, dar nu împreună, pentru că se anihilează reciproc.

De acord.
QUOTE (Vasile Tudor continua:)
Este firesc să presupunem că au șanse egale de manifestare într-o existență extinsă formată din Universul nostru și Universul complementar.

Aici nu mai sunt de acord. Pentru ca sunt adeptul briciului lui Occam. Adica, la inceputul Universului, cel pe care nu il acceptati, materia si antimateria au aparut in parti aproape egale. Dupa anihilarea cantitatilor egale, in Univers a ramas doar o fractiune infima de materie, adica ceea ce observam azi. Mi se pare o explicatie mai plauzibila si mai simpla decat prezumtia existentei a doua Universuri cuplate prin vartejuri.

Tot nu mi-ati explicat natura acestor vartejuri si care este mediul in care se formeaza (nu este eterul lui Maxwell si al lui J.J. Thomson, banuiesc).
QUOTE (Vasile Tudor:)
Această abordare dialectică și unitară a materiei permite explicarea interacțiunilor fundamentale(legea atracției universale, legea lui Coulomb, raza scurtă de acțiune a forțelor nucleare, valoarea redusă a interacțiunilor slabe), structurarea materiei pe diverse nivele de organizare prin configurații de vortex-uri, relația lui Einstein dintre energie și masa de mișcare, reformularea unitară ecuațiilor lui Maxwell, aprofundarea noțiunilor de „black hole” și „găuri de vierme” etc.

Stiu ca se cauta "teoria totului", dar afirmatia dv ma surprinde. Explicati-mi, va rog, macar una dintre idei, de exemplu, legea lui Coulomb si raza scurta de actiune a fortelor nucleare.

Nu filozofic!


--------------------
Voi, grecilor, sunteti vesnic copii

Carthaginem esse delendam (in traducere aproximativa, LEN trebuie abrogata)
Mesaj personal
Top
massy
Trimis: 30 Apr 2012, 02:09 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 16.428
Înscris: 10 Sep 07


QUOTE (jordan @ 30 Apr 2012, 07:41 AM)
QUOTE (massy @ 28 Apr 2012, 08:40 AM)
Cam ocupata divinitatea, ca nu rezolva odata si problema cu presedintele.  smile.gif

Ce ai dna cu presedintele, nu-ti plac ochii lui?
L-am dorit pe Ponta si ni l-a dat, acum ai vrea sa vina si Antonescu! De ce, ca are ochii albastri?
Asta de bine de rau vine la slujba dar ce te faci cu Somnorila?

N-am, @jordan, nimic cu ochii lui. Mie chiar imi plac: ca unu-i visator si democrat si altu-i realist si securist. cool20.gif smile.gif

Despre ceilalti, eu n-am dorit pe niciunul. Ca n-a functionat chimia. wub.gif smile.gif


--------------------
Raspunderea privind rezultatele elevilor se-mparte la 4: MINISTERUL EDUCATIEI, profesori, elevi, parinti.
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Apr 2012, 07:35 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (indru @ 30 Apr 2012, 03:02 PM)
Despre "filozofie".
QUOTE (VAsile Tudor spune:)
Se știe că materia și antimateria există, dar nu împreună, pentru că se anihilează reciproc.

De acord.
QUOTE (Vasile Tudor continua:)
Este firesc să presupunem că au șanse egale de manifestare într-o existență extinsă formată din Universul nostru și Universul complementar.

Aici nu mai sunt de acord. Pentru ca sunt adeptul briciului lui Occam. Adica, la inceputul Universului, cel pe care nu il acceptati, materia si antimateria au aparut in parti aproape egale. Dupa anihilarea cantitatilor egale, in Univers a ramas doar o fractiune infima de materie, adica ceea ce observam azi. Mi se pare o explicatie mai plauzibila si mai simpla decat prezumtia existentei a doua Universuri cuplate prin vartejuri.

Tot nu mi-ati explicat natura acestor vartejuri si care este mediul in care se formeaza (nu este eterul lui Maxwell si al lui J.J. Thomson, banuiesc).
QUOTE (Vasile Tudor:)
Această abordare dialectică și unitară a materiei permite explicarea interacțiunilor fundamentale(legea atracției universale, legea lui Coulomb, raza scurtă de acțiune a forțelor nucleare, valoarea redusă a interacțiunilor slabe), structurarea materiei pe diverse nivele de organizare prin configurații de vortex-uri, relația lui Einstein dintre energie și masa de mișcare, reformularea unitară ecuațiilor lui Maxwell, aprofundarea noțiunilor de „black hole” și „găuri de vierme” etc.

Stiu ca se cauta "teoria totului", dar afirmatia dv ma surprinde. Explicati-mi, va rog, macar una dintre idei, de exemplu, legea lui Coulomb si raza scurta de actiune a fortelor nucleare.

Nu filozofic!

*Oricărei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezintă o anumită configurație a acestora. Ele asigura schimbul de particule universale intre Universul nostru si Universul complementar. Vortex-urile divergente se resping iar cele convergente se atrag. De mentionat ca, vortex-ul are alta semnificatie decat cea cunoscuta in prezent, alfel spus termenul nu este sinonom cu vartej.
*Demonstratiile pentru legea lui Coulomb si legea atractiei universale sunt similare, doar starile in care se afla particulele universale sunt diferite - de foton respectiv de graviton.
1. Demonstratie teoretica
Se considera doua particule elementare identice P1 si P2, modelate prin vortex-uri sferice divergente cu sectiunea eficace infinitezimala A, situate la distanta r unul fata de celalalt.
Din conditia de conservare a fluxului de particule universale produs de un vortex divergent, rezulta pentru concentratia n de particule universale o dependenta invers proportionala cu patratul distantei fata de centrul vortex-ului, n =C/r2 , unde C este o constanta.
Se stie ca vectorul forta este egal cu derivata in raport cu timpul a vectorului impuls mecanic. Deci forta exercitata de particula P1 asupra particulei P2 este egala cu variatia impulsul total al particulelor universale produse de vortex-ul P1 care interactioneaza in unitatea de timp, cu vortex-ul P2, adica F = npcA=K/r2, unde p=mc este impulsul mecanic al particulei universale, m este masa de miscare, c este viteza iar K este o constanta.
2.Demostratie experimentala
Se impune realizarea unor modele experimentale, mai mult sau mai putin simplificatoare, pentru validarea teoriei vortex. Un dispozitiv experimental simplu este format din doua sfere goale cu peretii perforati, racordate prin tuburi flexibile - din cauciuc sau alt material impermeabil si flexibil- la o conducta comuna prevazuta cu un robinet(pentru reglarea debitului de fluid) si o pompa care asigura circularea fortata a fluidului prin sistem. Fortele de interactiune sunt aproximativ direct proportionale cu produsul debitelor si invers proportionale cu patratul distantei dintre sfere. Pentru scopul propus, fortele de viscozitate trebuie evaluate ca perturbatii care afecteaza masuratorile.
Acest exemplu este doar sugestiv, pentru ca turbioanele dintr-un fluid difera ca semnificatie de vortex-ul universal, care reprezinta un model unitar de structurare a existentei pe diverse nivele de organizare, de la microcosmos la megacosmos. Masuratori mai precise, dar mult mai dificile, se pot efectua in spatiul cosmic cu modele sferice, avand peretii prevazuti cu perforatii distribuite uniform, prin care circula un lichid incalzit (vaporizarea in vid este practic instantanee).

*Pentru a explica raza scurta de actiune a fortelor nucleare se tine seama ca nucleonii - protoni si neutroni - sunt modelati prin configuratii de vortex-uri.



--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
indru
Trimis: 30 Apr 2012, 09:36 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 15.412
Înscris: 24 Jun 04


Nu am inteles nimic. Pana la urma, ce este vortexul? Un concept geometric, un tensor, un rotor aplicat unei anume marimi? Ce este un vortex divergent? Dar unul convergent? Ce este o configuratie de vortexuri? Folositi-va imaginatia ca sa explicati.

De unde ati scos vortexul sferic de sectiune eficace A? De unde dependenta concentratiei de inversul patratului distantei?

Care este modelul pentru interactiunea tare?

Nu am priceput nimic din exemplul cu sferele. Ce ar trebui sa se intample? Sa se atraga, atunci cand curge apa prin ele? Nu cumva seamana cu o consecinta a ecuatiilor de continuitate, respectiv, legii lui Bernoulli?

Deci, nu m-ati lamurit de fel: ce este un vortex?

Cat despre Universul complementar, de ce nu acceptati pricipiul parcimoniei?


--------------------
Voi, grecilor, sunteti vesnic copii

Carthaginem esse delendam (in traducere aproximativa, LEN trebuie abrogata)
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 1 May 2012, 10:36 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (indru @ 30 Apr 2012, 10:36 PM)
Nu am inteles nimic. Pana la urma, ce este vortexul? Un concept geometric, un tensor, un rotor aplicat unei anume marimi? Ce este un vortex divergent? Dar unul convergent? Ce este o configuratie de vortexuri? Folositi-va imaginatia ca sa explicati.

De unde ati scos vortexul sferic de sectiune eficace A? De unde dependenta concentratiei de inversul patratului distantei?

Care este modelul pentru interactiunea tare?

Nu am priceput nimic din exemplul cu sferele. Ce ar trebui sa se intample? Sa se atraga, atunci cand curge apa prin ele? Nu cumva seamana cu o consecinta a ecuatiilor de continuitate, respectiv, legii lui Bernoulli?

Deci, nu m-ati lamurit de fel: ce este un vortex?

Cat despre Universul complementar, de ce nu acceptati pricipiul parcimoniei?

*Teoria vortex a materiei este o concepție dialectică de tip configurațional, care poate fi abordată riguros doar la nivel abstract, așa cum se procedează în teoria relativității și mecanica cuantică.
Existența generalizată este duală, fiind formată din Universul nostru cu materie și Universul complementar cu antimaterie. Cele două universuri nu sunt separate, ci coexistă într-un spațiu dublu cvadridimensional având în comun axa timpului.
Cum vă explicați tulburătoarea enigmă că proprietățile antiparticulelor sunt “reflexia în oglindă” a proprietăților particulelor corespunzătoare? Un răspuns coerent poate fi dat dacă acceptăm vortex-ul ca model fizic pentru unitatea de contrarii particulă - antiparticulă, cu semnificația de punte de legătură prin care se face schimb de particule universale(fotoni, neutrino, gravitoni) între cele două universuri.
Pentru a ne justifica, iată cum trebuie procedat la nivel intuitiv, mai puțin riguros dar sugestiv. Să presupunem o suprafață care separă două medii și care este prevăzută cu un orificiu prin care trece un fluid, aflat eventual în rotație, adică îl putem asimila cu proiecția unui vortex rotațional în spațiul intuitiv. Pe o față fluidul intră(vortex convergent) iar pe cealaltă iese(vortex divergent). Mai mult, doi observatori imaginari situați în cele două medii, văd rotația vortex-ului în sensuri contrare, alfel spus o percep ca “o reflexie în oglindă”, mai precis, ca o transformare geometrică de tip simetrie față de un plan.
*În Universul nostru vortex-ul poate fi covergent sau divergent după cum particulele universale intră respectiv ies din acesta. Pe lângă vortex-ul simplu, în care fluxul de particule universale este convergent sau divergent, pot exista variante cu două sau mai multe fluxuri parțiale de particule universale aflate în stări fizice diferite(foton, graviton, neutrino). Pe de altă parte vortex-urile se pot cupla între ele prin interacțiuni electromagnetice, gravitaționale, tari și slabe, în diverse configurații, care corespund structurării materiei pe diverse nivele de organizare.
Se știe că unele particule, deși sunt cosiderate elementare, au o structură complexă, ca de exemplu:
- nucleonii proton și neutron sunt sisteme de trei quarcuri p(uud), n(udd);
-hadronii, sunt particule elementare complexe, care interacționează electromagnetic, tare și slab, de tipul mezonilor(fomați din două quarcuri) și al barionilor(formați din trei quarcuri).
*Vortex-rile divergente se atrag iar cele convergente se resping. În experimentul cu sfere perforate, acestea se atrag când apa este absorbită și se resping când apa este evacuată sub presiune prin orificii.
*Concentrația n de particule universale depinde invers proporțional cu pătratul distanței r față de centrul unui vortex sferic, așa cum rezultă din condiția de conservare a fluxului de particule universale, ncS = constant, unde c este viteza luminii în vid iar S este o suprafață sferică de rază r.
*Semnificația noțiunii de secțiune eficace nu-mi aparține, fiind definită riguros în lucrările de specialitate care studiază procesele de interacțiune dintre microparticule.
*Referitor la ultima întrebare, aș dori mai multe detalii despre principiul parcimoniei, pentru a-mi exprima părerea.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
indru
Trimis: 1 May 2012, 11:05 AM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 15.412
Înscris: 24 Jun 04


Despre principiu parcimoniei sau "briciul (lama) lui Occam am mai vorbit. In esenta, acesta spune ca, daca exista mai multe explicatii pentru un fenomen (o problema), cea mai simpla este cea adevarata.

De exemplu, sistemul ptolemeic asupra miscarii corpurilor ceresti este unul de-o eleganta deosebita. Nici macar nu poate fi negat. Copernic a renuntat la el atunci cand a inteles ca observatiile asupra corpurilor ceresti pot fi scrise matematic, mai simplu, mutand Soarele in centrul sistemului.

QUOTE
Teoria vortex a materiei este o concepție dialectică de tip configurațional, care poate fi abordată riguros doar la nivel abstract, așa cum se procedează în teoria relativității și mecanica cuantică.

Teoriile relativitatii si mecanica cuantica pot fi explicate intuitiv folosind imagini si exemple usor de inteles. Cand spuneti "conceptie dialectica de tip configurational" imi vine extrem de greu sa inteleg. Mai ales atunci cand spuneti ca vortexul dv este diferit de ceea ce se intelege prin "vartej". Pentru ca cea mai apropiata intelegere, legata de teoria dv, este cea a vartejurilor lui Maxwell si J.J. Thomson.

Faptul ca particulele si antiparticulele au "proprietati in oglinda" se poate explica, mai simplu, prin legi statistice, inca de la formarea Universului. Mai degraba este interesant dezechilibrul usor intre cantitatea de materie si cea de antimaterie.

Cum va explicati dv faptul ca, desi Universul este studiat in profunzime de multa vreme, nu au aparut dovezi ale complementaritatii celor doua Universuri? Probabil ca vortexurile care asigura complementaritea ar trebui sa emita cantitati uriase de radiatie, nu?

De unde apare ecuatia ncS=ct?
QUOTE
Semnificația noțiunii de secțiune eficace nu-mi aparține, fiind definită riguros în lucrările de specialitate care studiază procesele de interacțiune dintre microparticule.

Eu nu am intrebat ce este o sectiune eficace... Am intrebat ce inseamna un vortex (adica o concepție dialectică de tip configurațional) cu sectiune eficace?


--------------------
Voi, grecilor, sunteti vesnic copii

Carthaginem esse delendam (in traducere aproximativa, LEN trebuie abrogata)
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 1 May 2012, 03:22 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.051
Înscris: 18 Jan 10


QUOTE (indru @ 1 May 2012, 12:05 PM)
Despre principiu parcimoniei sau "briciul (lama) lui Occam am mai vorbit. In esenta, acesta spune ca, daca exista mai multe explicatii pentru un fenomen (o problema), cea mai simpla este cea adevarata.

De exemplu, sistemul ptolemeic asupra miscarii corpurilor ceresti este unul de-o eleganta deosebita. Nici macar nu poate fi negat. Copernic a renuntat la el atunci cand a inteles ca observatiile asupra corpurilor ceresti pot fi scrise matematic, mai simplu, mutand Soarele in centrul sistemului.

QUOTE
Teoria vortex a materiei este o concepție dialectică de tip configurațional, care poate fi abordată riguros doar la nivel abstract, așa cum se procedează în teoria relativității și mecanica cuantică.

Teoriile relativitatii si mecanica cuantica pot fi explicate intuitiv folosind imagini si exemple usor de inteles. Cand spuneti "conceptie dialectica de tip configurational" imi vine extrem de greu sa inteleg. Mai ales atunci cand spuneti ca vortexul dv este diferit de ceea ce se intelege prin "vartej". Pentru ca cea mai apropiata intelegere, legata de teoria dv, este cea a vartejurilor lui Maxwell si J.J. Thomson.

Faptul ca particulele si antiparticulele au "proprietati in oglinda" se poate explica, mai simplu, prin legi statistice, inca de la formarea Universului. Mai degraba este interesant dezechilibrul usor intre cantitatea de materie si cea de antimaterie.

Cum va explicati dv faptul ca, desi Universul este studiat in profunzime de multa vreme, nu au aparut dovezi ale complementaritatii celor doua Universuri? Probabil ca vortexurile care asigura complementaritea ar trebui sa emita cantitati uriase de radiatie, nu?

De unde apare ecuatia ncS=ct?
QUOTE
Semnificația noțiunii de secțiune eficace nu-mi aparține, fiind definită riguros în lucrările de specialitate care studiază procesele de interacțiune dintre microparticule.

Eu nu am intrebat ce este o sectiune eficace... Am intrebat ce inseamna un vortex (adica o concepție dialectică de tip configurațional) cu sectiune eficace?

*Referitor la principiul parcimoniei sau "briciul (lama) lui Occam”, prefer să dau un răspuns într-un cadru mai larg.
Orice teorie nouă trebuie să se bazeze pe ipoteze verosimile, care îndeplinesc următoarele cerințe:
-să aibă simplitate logică și generalitate maximă;
-să nu contrazică total rezultatele anterioare ale științei;
-să aibă valoare predictivă, altfel spus, să coreleze evoluția unei game variate de fenomene;
-să fie testabile, adică să dea naștere la enunțuri empirice verificabile în practică.
*Mișcarea unei planete în jurul astrului stelar(de ex. Terra în jurul Soarelui) poate fi analizată mai simplu în sistemul centrului de masă(SCM).
*Teoriile relativității și mecanica cuantică sunt construcții teoretice abstracte, care pot explica fiecare în parte o gamă diversificată de fenomene și pot da naștere la enunțuri empirice testabile în practică.
Într-adevăr, imaginile care se folosesc au rol intuitiv, dar nu oferă o reprezentare riguroasă a conceptelor, ca de exemplu, univers Minkowski, dualism corpuscul – undă, funcția de undă pentru electronii din atom etc.
*Nu cunosc teoria care explică prin legi statistice "proprietățile în oglindă" ale particulelor și antiparticulelor.
*Universul complementar nu este accesibil ființei umane, deci nu pot să apară dovezi directe despre existența sa, ci doar permite verificarea prin consecințe.
*Așa cum s-a precizat, ecuația la care vă referiți rezultă din condiția de conservare a fluxului de particule universale, de concentrație n și viteză c, care trec printr-o suprafață sferică(imaginară) de arie S, centrată pe un vortex divergent.
Mai precis, particulele universale care trec în intervalul infinitezimal dt se află într-un strat de volum S.c.dt. Numărul acestora este dN = n.c.S.dt, deci fluxul de particule universale implicate în vortex are expresia dN/dt = ncS. Se obține astfel ecuația ncS=constant, iar după explicitarea lui S, rezultă pentru concentrația n o dependență invers proporțională cu pătratul distanței r.

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 1 May 2012, 03:24 PM


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
indru
Trimis: 1 May 2012, 07:41 PM


Mentor
*****

Grup: Members
Mesaje: 15.412
Înscris: 24 Jun 04


QUOTE (Vasile Tudor afirma:)
Universul complementar nu este accesibil ființei umane, deci nu pot să apară dovezi directe despre existența sa, ci doar permite verificarea prin consecințe.

QUOTE (dar nu se observa aici germenii unei contradictii?)
Orice teorie nouă trebuie să se bazeze pe ipoteze verosimile, care îndeplinesc următoarele cerințe:
[...]
-să aibă valoare predictivă, altfel spus, să coreleze evoluția unei game variate de fenomene;
-să fie testabile, adică să dea naștere la enunțuri empirice verificabile în practică.

Deja imi face impresia unei discutii sterile.

Tot nu ati explicat ce este un vortex.


--------------------
Voi, grecilor, sunteti vesnic copii

Carthaginem esse delendam (in traducere aproximativa, LEN trebuie abrogata)
Mesaj personal
Top
0 utilizator(i) citesc acest subiect (0 vizitatori și 0 utilizatori anonimi)
0 utilizator(i):

OpțiuniPagini: (96) [1] 2 3 ... Ultimul » Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

 

 
  © 2002 SIVECO Romania SA. All Rights Reserved