Reședință - Portal SEI Portalul educațional SEI  Admitere Admitere Bacalaureat Bacalaureat Titularizare Titularizare Euro 200 Euro 200 Bani de Liceu Bani de Liceu
Găzduire WEB pentru școli și licee Găzduire WEB pentru școli, licee și instituții educaționale Dictionare online Dicționare online Subiecte examene naționale "2007-2008" Subiecte examene naționale "2007-2008"
Subiecte examene naționale începând cu 2002 Subiecte examene naționale începând cu 2002 .campion .campion
SIVECO Romania  Ministerul Educației și Cercetării



Pagini: (115) « Primul ... 110 111 [112] 113 114 ... Ultimul » ( Primul mesaj necitit ) Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

> Cu ochii spre cer, Fascinația stelelor
Vasile Tudor
Trimis: 25 Sep 2018, 10:28 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Teoria dipolilor vortex
Teoria dipolilor vortex reprezintă un model gnoseologic transdisciplinar cu valențe explicative și predictive remarcabile, care permite abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic și gravitațional, descifrarea enigmei gravitonului, justificarea dualismului undă – corpuscul și cuantificarea mărimilor fizice, emisia și absorbția radiației de către microparticule, structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, demonstrarea teoretică a legii lui Hubble și a expansiunii accelerate a Universului, interpretarea vieții în dialectica materie – spirit etc.
Ipotezele de bază nu au fost emise în mod arbitrar, ci pe baza unor argumente științifice pertinente, pentru a oferi cadrul demersului cognitiv de abordare dialectică a realității obiective.
Se consideră că Existența este duală, având două componente, mai precis, Universul nostru (format din materie) și Universul complementar(format din antimaterie), care nu sunt “paralele”, ci interacționează în devenirea spațio-temporală.
Punctul de plecare în conceperea unei teorii științifice coerente și unitare a câmpurilor electromagnetic și gravitațional l-a reprezentat expresiile similare pentru forțele electrice și forțele gravitaționale – exprimate prin legea lui Coulomb, respectiv legea atracției universale descoperită de Newton. Pe de altă parte, teoremele lui Gauss pentru câmpul electric și câmpul gravitațional pun în evidență surse de tip divergent (izvoare) și convergent (puțuri) pentru fotoni, respectiv gravitoni.
S-a ajuns astfel la conceptul de “dipol vortex” ca model fizic unitar pentru particulele elementare și câmpurile generate, care are semnificația de “punte de legătură” între Universul nostru și Universul complementar prin care se face schimb de particule universale primordiale.
Fotonii și gravitonii sunt particule universale primordiale care ies, respectiv intră în dipolii vortex, au un timp mediu de viață infinit, nu au masă de repaus, ci doar masă de mișcare, sunt de tip bosoni și se deplasează cu viteza luminii în vid.
Referitor la legea atracției universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic și verifica experimental că vortexurile convergente de același tip se atrag, iar cele divergente de același tip se resping prin forțe invers proporționale cu pătratul distanței dintre ele.
Un argument deloc neglijabil în favoarea teoriei dipolilor vortex este unificarea câmpurilor electromagnetic și gravitațional prin identificarea “particulei mesager” pentru interacțiunile gravitaționale.
Deoarece, la nivelul structurii materiei, forțele gravitaționale sunt forțe de atracție dintre particulele elementare, rezultă că gravitonii sunt particule universale primordiale care intră în dipolii vortex. Având în vedere că gravitonii intră într-un dipol vortex prin polul din Universul nostru și ies ca fotoni prin celălalt pol din Universul complementar, rezultă că fotonii și gravitonii, precum și antiparticulele acestora, coincid, deci pot fi identificați prin conceptul unitar de particulă universală primordială.
Răspunsul la întrebarea firească “de ce gravitonii nu au fost descoperiți până în prezent?” este că nu au fost identificați cu fotonii care intră în vortexurile din Universul nostru.
În demersul cognitiv, raportarea la sensul schimbului de particule universale primordiale dintre Universul nostru și Universul complementar reprezintă criteriul de bază pentru identificarea fotonilor și gravitonilor, mai precis, au ca efect distinctiv creșterea, respectiv diminuarea față de starea de echilibru a particulelor primordiale din Universul nostru.
Referitor la undele electromagnetice gravitaționale, acestea sunt variații modulate ale fluxurilor de fotoni, respectiv de gravitoni.
Se pot face următoarele afirmații:
- o particulă electrică, aflată în repaus într-un sistem de referință inerțial, creează în jurul său un câmp electric, având liniile de câmp uniform distribuite, suprafețele echipotențiale fiind sferice;
- dacă particula electrică se află în mișcare rectilinie și uniformă într-un sistem de referință inerțial, atunci apare și un câmp magnetic cu linii de câmp închise, iar liniile de câmp electric se îndesesc înspre direcția perpendiculară mișcării, suprafețele echipotențiale devenind elipsoizi de rotație(elipsoizi Heaviside);
- în cazul în care particula electrică are o mișcare accelerată, liniile câmpului electric devin curbe distribuite neuniform, iar particula radiază unde electromagnetice.
Chiar și semnificația conceptului clasic de “vid absolut” capătă altă semnificație în această teorie, prin prin aceea că particulele universale primordiale sunt distribuite uniform în cazul vidului, dar sunt structurate prin dipoli vortex în cazul organizării materiei pe diverse nivele, de la microcosmos, la macrocosmos și megacosmos.
Configurarea dipolilor vortex are la bază diferența concentrațiilor de particule primordiale dintre Universul nostru și Universul complementar.
Sarcina electrică și inducția câmpului electric pentru o particulă elementară sunt proporționale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de fotoni, respectiv densitatea intensității fluxului de fotoni printr-o suprafață închisă în care se află vortexul asociat, iar masa și intensitatea câmpului gravitațional sunt proporționale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv, densitatea intensității fluxului de gravitoni printr-o suprafață închisă în care se află vortexul asociat.
În esență, un dipol vortex este un model fizic corespunzător unității dialectice “particulă-antiparticulă”, având două stări posibile, și anume:
-starea normală, în care particula se află în Universul nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în Universul complementar;
-starea inversată, în care polii vortexului au locația schimbată față de cazul normal, fiind asociată antiparticulei din Universul nostru și particulei din Universul complementar.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puțin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare. Cele două stări nu pot exista împreună în Universul nostru pentru că dispar simultan - transformându-se în fotoni în procesul de anihilare.
Faptul că proprietățile particulelor elementare sunt reflexia “în oglindă” a proprietăților antiparticulelor corespunzătoare poate fi explicat prin raportarea dipolului vortex în cele două universuri, în care particulele primordiale implicate intră/ies printr-un pol și ies/intră prin celălalt pol cu sensuri de mișcare opuse.
În acest cadru conceptual, se deduce că particulele elementare și antiparticulele corespunzătoare au aceeași pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea Existenței.
Oricărei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezintă o anumită combinație a acestora în cazul unor vortexuri complexe - rezultate prin interacțiuni între componentele de bază. Altfel spus, orice microparticulă din Universul nostru , împreună cu câmpurile de forță generate, reprezintă o configurație de particule universale primordiale mai mult sau mai puțin complexă.
Teoria dipolilor vortex nu contrazice modelul standard actual pentru descrierea particulelor elementare, ci îi îmbogățește încărcătura de semnificații. Celor șase quarcuri(up, down, charm, strange, top și bottom) le corespund dipoli vortex de bază, ale căror combinații posibile formează dipolii vortex complecși prin care se modelează diversele tipuri de particule cunoscute în prezent sau care vor mai fi descoperite de către cercetători.
O altă direcție de cercetare pentru clasificarea și ordonarea nucleelor se bazează pe modelul standard, în care nucleonii sunt formați din trei quarcuri, p(uud), respectiv n(udd).
Pentru exemplificare, se determină numărul de quarcuri u și d pentru un nucleu format din Z protoni și N = A- Z neutroni. În acest scop, se pleacă de la relația
Zp + (A-Z) n = Z( 2u + d) + (A-Z) (u+2d) = (A+Z) u + (2A-Z) d
din care rezultă că nucleul are Y= A+Z dipoli vortex u și W = 2A-Z dipoli vortex d.
Prin calcule simple, se obțin relațiile: A = Y-Z, N = Y – 2Z. Aceste rezultate oferă o nouă interpretare a configurării materiei din microcosmos. Spre deosebire de numărul de masă A, numărul atomic Z are valori succesive strict crescătoare și stă la baza realizării tabelului elementelor chimice în care izotopii (nuclizii) sunt trecuți în aceeași căsuță.
Este fascinant că, pentru izotopii cu timpul mediu de viață semnificativ, numărul Y are valori succesive crescătoare și poate fi utilizat – împreună cu Z - pentru realizarea unui model generalizat de configurare a nuclizilor.
Numerele Z și Y fac trimitere la modul de structurare a materiei la nivel atomic și nuclear, mai precis, pentru obținerea majorității nuclizilor, inclusiv a celor naturali, se pleacă de la H(1)(2) și se cresc sucesiv numerele Z și Y, care permit determinarea numărului N de neutroni, precum și configurația învelișului electronic.
Universul nostru și Universul complementar “nu sunt paralele”, ci coexistă în sens dialectic, având în comun axa timpului, întreaga Existență fiind un Univers cvadridimensional dual, în care evenimentele sunt localizate prin opt coordonate spațio-temporale.
Modelul geometric al Existenței se poate exprima și în coordonate complexe prin definirea produsului scalar, a normei și a metricii.
Teoria dipolilor vortex permite explicarea expansiunii accelerate a Universului nostru și demonstrarea teoretică a legii lui Hubble, pe baza ipotezei că particulele universale primordiale sunt cuante elementare, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică, impuls mecanic sau informație, ci și cuante spațio-temporale.
În teoria dualității Existenței, expansiunea Universului nostru se explică prin bilanțul pozitiv de particule primordiale care trec prin dipolii vortex, Universul complementar fiind în contracție.
Găurile negre reprezintă megavortexuri complexe prin care materia trece preponderent în Universul complementar.
Faptul că interacțiunile electromagnetice și gravitaționale dintre dipolii vortex se transmit în vid cu viteză constantă - indiferent de sistemul de referință și direcția de propagare – poate fi interpretat ca viteză unică de schimbare a configurațiior materiei prin schimbul de fotoni și gravitoni între Universul nostru și Universul complementar. În acest mod, se poate justifica, chiar și la nivel intuitiv, principiul invarianței vitezei luminii în vid – cunoscut din teoria relativității concepută de Einstein.
Cuantificarea spațio-temporală oferă demersului cognitiv noi posibilități de aprofundare a semnificației particulelor universale, ca entități universale primordiale care, deși nu interacționează între ele, ci doar cu dipolii vortex, configurațiile acestora modelează întreaga Existență. În acest cadru conceptual se justifică dualismul undă – corpuscul și se oferă o interpretare intuitivă a undei de probabilitate prin care se exprimă comportamentul unei microparticule în teoria cuantică.
Pentru corelarea teoriei dipolilor vortex cu teoria cuantică se utilizează ipoteza că funcția de undă pentru un sistem cuantic descrie distribuția spațio-temporală a particulelor universale primordiale implicate în dipolul vortex asociat. Densitatea de probabilitate este proporțională cu concentrația de particule universale primordiale implicate în dipolul vortex, iar densitatea curentului de probabilitate este proporțională cu densitatea intensității fluxului acestora.
Se poate afirma că teoria dipolilor vortex este o concepție științifică unitară despre Existență, cu deschidere către filosofie și religie, care pune în evidență legăturile intrinseci dintre spațiu, timp și materia în mișcare și transformare.
Pentru mai multe detalii, cei interesați de teoria dipolilor vortex pot accesa fișierul atașat.


Bibliografie
1. Fock V. A., Teoria spațiului, timpului și gravitației, Ed. Academiei, București, 1962
2. Hawking St., O mai scurtă istorie a timpului, Ed. Humanitas, București, 2007
3. Landau L., Lifchitz E., Mécanique quantique, Ed. Mir, Moscou, 1980
4. Lapcik, V., The vortex theory of Matter and Energy, Madding Crowd Publishing, 2007
5. Longo M. S., Fundamentals of Elementary Particles Physics, Mc.Graw-Hill, 1973
6. Mittelstaedt P., Probleme filozofice ale fizicii moderne, Ed. Științifică, București, 1971
7. Novacu V., Electrodinamica, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1966
8. Novacu V. ș.a., Teoria particulelor elementare, Ed. Academiei, București, 1970
9. Pal A., Ureche V., Astronomie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1982
10. Șpolski S. V., Fizica atomică, vol. I și II, Ed. Tehnică, București, 1967
11. Toro I., Fizica și filozofia, Ed. Facla, Timișoara, 1972
12. Țițeica Ș., Mecanica cuantică, Ed. Academiei R.S.R., București, 1984
13. Ureche V., Universul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1987
14. Vasiu M., Electrodinamica și teoria relativității, Ed.Didactică și Pedagogică, București, 1980

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 25 Sep 2018, 10:31 AM

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 38 )
Fișier atașat  TDV_2018.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 26 Sep 2018, 02:59 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Peregrinări prin istorie

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 24 )
Fișier atașat  Peregrinari_prin_istorie....docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 28 Sep 2018, 07:07 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Sinteze de fizică

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 48 )
Fișier atașat  Sinteze_de_fizica.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 29 Sep 2018, 06:51 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Zori de zi în Dragalina

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Sep 2018, 06:20 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Dicționar multilingv

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 17 )
Fișier atașat  Dictionar_multilingv.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 30 Sep 2018, 09:48 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Trecut-au anii...
Participanți la Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (2007-2013).

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 1 Oct 2018, 06:18 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Zbor frânt

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 2 Oct 2018, 06:49 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Repere în educație

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 15 )
Fișier atașat  Repere_in_educatie.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 3 Oct 2018, 05:56 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Logica probabilistică

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 8 )
Fișier atașat  Logica_probabilistica.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 4 Oct 2018, 06:36 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Sfera magică

Fișier atașat ( Număr de descărcări: 11 )
Fișier atașat  Sfera_magica.docx


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 5 Oct 2018, 06:05 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Simbolistica inimilor

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 5 Oct 2018, 05:02 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Stimați participanți pe forum,
În Ziua Mondială a Educației, prefer să vă prezint dorințele unor personalități de marcă, care au fost preluate de pe site-ul http://www.romaniacurata.ro.
*Daniela Vișoianu, președinte al Coaliției pentru Educație: „Îmi doresc să trăiesc vremurile în care cei mai buni dintre tinerii României vor concura pentru a deveni profesori.”
*Petru Apostoaia, președintele Consiliului Național al Elevilor: „După absolvirea claselor obligatorii, tinerii să știe să trăiască, să înțeleagă prospectul unui medicament, să știe să scrie corect și să poată fi independenți”.
*Marian Staș, profesor asociat la Universitatea Harvard: „Valori și arhitecturi curriculare de secol XXI”.
*Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți: „Responsabilizarea tuturor factorilor de decizie și respect reciproc”.
*Alina Mungiu-Pippidi, președinte SAR și profesor la Hertie School of Governance in Berlin: „La 100 de ani de la Marea Unire, unități de învățământ fără WC-uri în curte.”
*Liliana Romaniuc, președintele Asociației Române de Literație: „Un sistem educațional descentralizat, cu școli atractive, inspirație și creștere pentru elevi, profesori și directori”.
*Mina Gălii, profesor Teach for Romania: Profesorii să conștientizeze că munca în echipă nu este „prea ușoară și nu învață nimic elevii”, ci complet necesară în lumea de azi.
*Mihai Tănase, președintele Asociației Elevilor din Constanța: „Decidenții să arate un interes real față de problemele elevilor, nu doar declarativ”.
*Alexandru Manda, expert în politici educaționale @ Societatea Academică din România: „Echitate! Astfel încât << Niciun copil lăsat în urmă >> să fie mai mult decât o declarație politică”.
*Cristian Ghingheș, coordonator Școli Curate: „O educație cu adevărat gratuită, unde tabla, masa, scaunele, creta, jaluzelele, materialele de igienă, reparațiile, paza și alte cheltuieli materiale sunt asigurate de stat, prin alocările financiare ale autorităților locale.”[B][/B]

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 5 Oct 2018, 05:07 PM


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 6 Oct 2018, 07:37 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Subscriu la concepția din mentalul colectiv:un om devine împlinit, atunci când și-a costruit o casă, a plantat cel puțin un pom și a crescut cel puțin un copil. Desigur, trebuie să aibă o sursă de venituri...

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 7 Oct 2018, 06:16 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Variantă de lentile pentru ochelari

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 7 Oct 2018, 02:29 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Sper că, în contextul actual, opțiunea de referendum nu înseamnă o risipă de bani...


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 8 Oct 2018, 05:55 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Retrospectivă în știință
Zorii omenirii. Din necesități practice, omul primitiv a început contemplarea naturii odată cu dezvoltarea conștiinței sale. Soarele dătător de viață, animalele ca sursă de hrană dar și fulgerele, trăsnetele și uraganele pustiitoare au fost înzestrate cu puteri supranaturale. Astfel, au luat naștere idei mistice și religioase, cultul morților, credințe în zeii care dirijează lumea și intervin în viața oamenilor.
În mintea omului primitiv, lipsit de apărare, s-a plămădit un tablou tulbure și fantastic despre realitatea înconjurătoare. Succesiunea regulată a zilelor și nopților, ca și a anotimpurilor, potolirea setei prin apă, a foamei prin hrană, i-au sugerat legăturile cauzale din natură.
Conștiința umană a evoluat cu greu în procesul muncii, odată cu limba, descoperind Eul de Non-Eu, întregul de parte în conexiunea universală a fenomenelor. Medicină empirică a făcut omul primitiv, fără să știe, atunci când își alina durerile cu plante tămăduitoare; geologie rudimentară a practicat atunci când scormonea pământul în căutare de xilex dur, tocmai bun pentru confecționarea de arme și unelte.
Un salt în cunoaștere s-a produs în perioada neolitică, odată cu domesticirea animalelor, selecționarea culturilor vegetale, țesutul dar și supunerea focului. Cine a privit „Gânditorul” (statuetă neolitică găsită în Dobrogea) are confirmarea profundelor mutații din gândirea omului primitiv. Că știa să socotească, stă dovadă câte un răboj pe stâncile din peșterile locuite de acesta, iar imaginile constelațiilor scobite pe monumentele megalitice din Franța și Marea Britanie indică contemplarea cerului în nopțile senine de vară. Probabil, urmărind firul granulelor metalice până la zăcămintele din care proveneau a luat nastere „aventura minelor”.
Inițial, cunoștințele empirice despre natură se împleteau cu speculații mistico-religioase. Este de înțeles că cercetarea naturii nu a pornit doar de la o simplă curiozitate, ci, mai degrabă, dintr-o strictă necesitate.
Antichitatea. Noi posibilități se oferă omului, prin dezvoltarea cunoștințelor și a mijloacelor de existență, care au permis unei categorii de gânditori, iubitori de înțelepciune, să elaboreze idei îndrăznețe prin care să explice lumea. Se conturează acum cele două direcții fundamentale în filozofie: materialismul naiv (Lao-Tzî, Confucius în China antică; școlile Lokayata, Vaisesika, Samkhya în India antică; Leucip,Democrit,Epicur în Grecia antică, Titus Lucretius Carus cu lucrarea sa „De rerum natura” în Roma antică) și idealismul (de pildă, Pitagora, Socrate, Platon în Grecia antică).
Pe tărâmul teoriei cunoașterii, lupta de idei se poartă între dialectica spontană (Heraclit din Efes, Platon si Aristotel) și metafizică (Școala eleată, Parmenide, Xenofan, Zenon), respectiv între ateism și concepțiile mistico-religioase.
Este meritul gânditorilor greci, Leucip și Democrit de a fi inițiat la mijlocul secolului al V-lea î.H. concepția atomistă prin care atomii (gr.a-tomos=indivizibil) devin cărămizile substanței. După părerea lui Democrit „principiile tuturor lucrurilor sunt atomii și vidul; toate celelalte nu-s decât închipuiri”. Se credea încă de atunci că atomii sunt particule infinite ca număr, imperceptibile, necreate, invariabile și indivizibile, având diferite forme și aflându-se în permanentă mișcare, ca rezultat al ciocnirii lor reciproce în vid. Deosebirile dintre lucruri, inclusiv sufletul, se explicau prin diversele configurații ale atomilor, legate de poziția și ordinea diferită a acestora în spațiu.
Un alt gânditor, Hipocrat, a trasat metoda raționamentului deductiv și a calculat ariile unor figuri geometrice formate din arce de cerc. El are meritul de a fi primul care a notat cunoștințele medicale ale timpului său, deși rolul unor formațiuni anatomice este prezentat eronat. Astfel, arterele erau considerate ca și bronhiile, drept tuburi pneumatice, deoarece pe cadavre au fost găsite golite de sânge. Această eroare a fost corectată mai târziu de Claudius Galenus; prin practicarea vivisecției (disecție pe animale vii) a observat că arterele conțin sânge, ca și venele.
Însă, cei mai proeminenți gânditori ai culturii clasice grecești au fost Platon si Aristotel.
Platon a expus în admirabile „Dialoguri” teoria ideilor, concepție idealist-obiectivă, potrivit căreia adevărata realitate o constituie lumea ideilor, entități eterne, imuabile, perfecte, situate în afara spatiului și a timpului. Deși elev al lui Platon, Aristotel a combătut teoria ideilor. După el, lucrurile și fenomenele sunt o unitate a materiei(substrat pasiv) și formei (principiu activ), prin care se face trecerea de la posibilitate la actualitate. Despre cunoașterea științifică, marele gânditor a spus că aceasta pornește de la percepție, dar se ridică, de la concret și individual, la general și esențial, prin intelect.
Până la Aristotel, știintele făceau corp comun cu filozofia. Această personalitate enciclopedică a antichității este cea care în lucrarea „Organon” a fundamentat logica, concepută ca „știintă a demonstrației”, a dat în „Istoria animalelor” prima clasificare a speciilor, s-a ocupat în „Fizica” de problemele mecanicii, rezervând „Metafizica” pentru cugetarea filozofică. În studiile sale a făcut distincție între patru feluri de cauze (materială, formală, eficientă, finală) și a deosebit trei tipuri de mișcări - mecanică, creșterea și diminuarea, precum și transformarea calitativă. În astronomie a emis sistemul geocentric, dezvoltat ulterior de Ptolomeu, prin care punea în mod greșit Pământul în centrul universului, concepție care va dăinui multe secole mai târziu.
Evul Mediu. În Evul Mediu, dezvoltarea culturii este frânată din cauza frământărilor sociale și a restrictiilor impuse de biserică. Scolastica, prin dictonul „crede și nu cerceta”, a transformat filozofia într-o „servantă a religiei” și a cenzurat spiritul științific și cutezanța în gândire.
Sunt demne de remarcat preocupările tehnice și în constructii - dezvoltarea morii de apă (cunoscută încă din antichitate), conceperea unor instrumente utile pentru navigație, dar mai ales ridicarea unor biserici și palate monumentale.
Un merit deosebit revine matematicienilor arabi, prin studiile acestora despre numere și crearea trigonometriei, dar și pentru rolul lor de intermediari prin care cultura greacă s-a răspândit în Europa apuseană medievală.
Arabii sunt cei care au transformat termenul de chimie (cuvântul apare sub forma „chemeia” într-un decret al împăratului roman Diocletian, din anul 296 î.H., prin care ordona arderea cărților egiptenilor despre arta facerii aurului sau argintului) în alchimie, care s-a răspândit rapid în lumea occidentală.
Deși faptele îi contraziceau, alchimistii se trudeau cu transmutația metalelor în aur și găsirea unui medicament universal „piatra filozofală” sau „elixirul vietii”, care să vindece maladiile umane și să aducă întinerirea. În laboratoarele lor, dotate cu alambice (gr.alambix) s-au descoperit substanțe chimice importante ca acidul azotic, unele săruri etc. S-au sintetizat apoi medicamente în perioada iatrochimiei (gr.iatros-medic).
Abia mai târziu, alchimistul și medicul elvețian Paracelsus a promovat o orientare materialistă a fiziologiei. El a revizuit concepțiile medicale din acea perioadă, considerând că bolile pot fi explicate prin factori chimici.
Renașterea. Bazele științei moderne au fost puse în perioada Renașterii (sec.XV-XVI), odată cu apariția relațiilor de producție capitaliste. Aceeași Renaștere, care a lăsat opere nepieritoare în artă, transformă profund conștiința umană, prin raportarea la o nouă scară de valori și situarea pe alte direcții de acțiune, pentru promovarea încrederii în om și în posibilitățile sale, dreptul său la gândire și acțiune liberă.
În această perioadă, se cercetează cu venerație operele antichității, cu precădere, cele din cultura greacă și romană.
Umaniștii au promovat ideea demnității omului ca ființă autonomă, creatoare, au îndemnat la o morală independentă de religie, bazată numai pe rațiune și natură.
Odată cu formarea statelor naționale are loc emanciparea teoriei politice și juridice de sub tutela religiei și negarea caracterului divin al puterii de stat. Posibilitatea desființării proprietății private este zugrăvită în operele socialiștilor utopici (Thomas Morus, T. Campanela).
Tehnica cunoaște un progres considerabil, fiind marcată de inventarea tiparului, telescopului, lunetei, microscopului. Se dezvoltă mai ales ramurile științei legate de formele simple ale mișcării cerești și terestre. Heliocentrismul, concepție care atribuie un rol central Soarelui în Univers, inițiată de Nicolaus Copernicus, a reprezentat un pas important în separarea științei de religie.
Galileo Galilei a formulat conceptul de lege științifică, a subliniat valoarea experimentului în cercetare, a descoperit legile pendulului și principiul inerției, a pus bazele cinematicii. Confectionându-și o lunetă, a studiat corpurile cerești, munții de pe Lună, sateliții planetei Jupiter, petele solare. Pentru concepțiile sale novatoare a fost judecat de Inchiziție și obligat să-și retracteze afirmațiile. De menționat că legile mișcării planetelor au fost descoperite de Kepler.
Nicolo Tartaglia a prezentat o metodă generală de rezolvare a ecuațiilor algebrice de gradul III. Ecuațiile algebrice de gradul I și II, fuseseră deja rezolvate cu circa 2000 de ani î.H., așa cum indică unele documente indiene și caldeene. Relațiile dintre rădăcinile și coeficientii unei ecuații algebrice au fost găsite de François Viète.
Bazele anatomiei moderne au fost puse de A. Vesalius iar M. Servet a descoperit circulatia mică a sângelui. Tot acum, medicul englez William Gilbert face experiențe de electrizare a corpurilor, iar în anul 1600 compară globul terestru cu un magnet uriaș.
Pe drept cuvânt se poate spune că Renașterea reprezintă o revenire la raționalitate în cunoaștere, dar pe un plan superior, după o îndelungată perioadă de cenzură din istoria tulburătoare a omenirii.
Epoca modernă. Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au însemnat dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste în economie, iar în cultură, pe lângă concepțiile idealiste și materialiste, are loc orientarea raționalistă a filozofiei (René Descartes în Franța, Baruch Spinoza în Olanda, Gottfrid W. Leibniz în Germania), la care se adaugă progresul deosebit al stiinței.
Prin așezarea în prim plan a rațiunii se caută noi metode de cercetare a realității : inducția incompletă (Francis Bacon), principiul „îndoielii metodice” (René Descartes).
Compromisul social dintre burghezie și nobilime se manifestă pe plan spiritual prin dezvoltarea, alături de materialism, a concepțiilor idealiste. În maniera unui idealism subiectiv dus la extrem, George Berkeley consideră lucrurile și fenomenele reale, drept un complex de senzații manifestate la nivelul subiectivității. Linia materialistă este urmată în Anglia de F.Bacon, Thomas Hobbes, John Locke, iar în Franța secolului XVIII, de Diderot, Helvetius, La Mettrie, d’Holbach. Ei adâncesc conținutul categoriei de materie, subliniază rolul simțurilor în cunoaștere, pe care le consideră izvorul cunoștințelor certe.
Din păcate, caracterul contemplativ al cunoașterii, reducerea tuturor formelor de mișcare la cea mecanică, incapacitatea de a concepe lumea ca proces și autodezvoltare, îi situează pe pozițiile mecanicismului în știință. Se ajunge la un determinism rigid, de tip Laplace, care exclude din Univers rolul întâmplării în manifestarea realității obiective.
O amploare deosebită o au cercetările în domeniul matematicii. Se inventează logaritmii (John Neper) și apar noi direcții în matematică: teoria probabilităților (Blaise Pascal), geometria analitică (R. Descartes, Pierre Fermat), geometria proiectivă (Desargues), geometria diferențială (Leonard Euler, Gaspard Monge). Formalizarea definitivă și expunerea sistematică va fi dată în secolul al XVIII-lea si si începutul secolului al XIX-lea de către L. Euler, pentru geometria analitică, G. Monge pentru geometria diferentială și Poncelet, pentru geometria proiectivă.
Gottfrid Wilhelm Leibniz și Isaac Newton creează calculul diferențial și integral, L. Euler a introdus integrala dublă, iar Joseph Lagrange, integrala triplă.
Se pun bazele teoriei seriilor, care extind operația de adunare la sume cu un număr infinit de termeni. Astfel, Leibniz și d’Alembert stabilesc criterii de convergență a seriilor numerice, Brooke Taylor dă regula dezvoltării în serie de puteri a unei funcții de o variabilă, care va fi generalizată de J.L.Lagrange pentru funcții de mai multe variabile.
Tot acum Joseph Fourier descoperă metoda dezvoltării unei funcții periodice în serie trigonometrică. Se fundamentează studiul ecuațiilor diferențiale ordinare (L. Euler, Jacopo Riccati, Alexis Clairot, J.L.Lagrange), se inițiază studiul ecuațiilor cu derivate parțiale (d’Alembert, J.L.Lagrange, Simon Laplace), precum și al functiilor de variabilă complexă (d’Alembert si L. Euler).
Algebra a avut de câștigat de pe urma lui Michelle Rolle ( a dat o regulă de separare a rădăcinilor unei ecuații algebrice), Etienne Bézout (a stabilit teorema care îi poartă numele, referitoare la împărțirea unui polinom printr-un binom), J.L. Lagrange (a sintetizat teoria ecuațiilor algebrice, a introdus formele pătratice).
Proprietățile determinanților au fost studiate de Théophile Vandermonde, iar S. Laplace dă regula dezvoltării determinanților după minori de diferite ordine. Rezolvarea comodă a sistemelor de ecuații liniare cu ajutorul determinanților este datorată lui Gabriel Cramer.
Bazele mecanicii analitice sunt puse odată cu calculul variațional (L.Euler, J.L. Lagrange, A. Legendre). În fizică se descoperă legea transformării izoterme a gazelor (Robert Boyle, Edme Mariotte), legea refracției luminii (Snellius, Descartes), se măsoară presiunea atmosferică (Evangelista Toricelli), se studiază transmiterea presiunii prin fluide (B.Pascal), deformațiile elastice ale corpurilor (Robert Hooke).
Se fac cercetări în teoria cinetico-moleculară a gazelor de către Daniel Bernoulli, fizician care are și meritul fundamentării hidrodinamicii moderne, prin studiul curgerii lichidelor din conducte.
În domeniul electricității se exprimă cantitativ interacțiunile dintre sarcinile electrice (Charles-Auguste Coulomb), se construiește pila galvanică de către Alessandro Volta, considerată cea dintâi sursă practică de curent electric.
În chimie se remarcă Lavoisier, care a sistematizat datele cercetării de până atunci și a elaborat o teorie a proceselor oxidative (arderi). Fiziologia urcă noi trepte în cunoașterea funcționării organismelor vii, prin descrierea circulației sângelui de către Wiliam Harvey și observarea vaselor capilare de către Malpighi.
Dar cel care domină întreaga gândire modernă, prin cercetări profunde și multilaterale (matematică, fizică, chimie, astronomie, filozofie) este genialul savant englez Isaac Newton (1642-1727). În celebra lucrare „Principiile matematice ale filozofiei naturale”, prin formularea principiilor dinamicii și a legii atracției universale, a fundamentat mecanica terestră și a corpurilor cerești. Împreună cu Leibniz, este considerat creatorul calculului diferențial și integral.
În domeniul opticii a studiat dispersia luminii (descompunerea luminii albe în componente monocromatice) și a construit telescopul cu oglindă, care nu prezintă aberații cromatice.
Pentru meritele sale deosebite a fost ales membru la Royal Society din Londra, precum și membru fondator al Academiei de Știinte din Franța. La Trinity College, unde a ținut regulat cursuri de matematică, i s-a ridicat un monument pe care s-a săpat un text din opera lui Lucretiu „Qui genus humanum supervit” (Cu mintea lui depășea speța omenească). Legea atracției universale a contribuit din plin la cunoașterea Universului, la care se adaugă saltul calitativ produs în astronomie de către Kant și Laplace prin formularea concepției cosmogonice privitoare la originea naturală a planetelor din sistemul solar.
Ipoteza lui Kant, publicată în 1775 și completată de Laplace în 1796, a fost pentru secolul al XVIII -lea o separare tranșantă dintre știință și religie. Ambii gânditori consideră că sistemul solar s-a format dintr-o uriață nebuloasă de materie gazoasă aflată în mișcare de rotație.
După Kant, apariția unor centre de condensare în masa a nebuloasei de gaz a condus la formarea Soarelui în centru și a planetelor spre periferie, spre deosebire de Laplace, care consideră că în stadiul inițial cantități mari de materie au „evadat” prin planul ecuatorial, după care s-a produs procesul de condensare. Ipoteza Kant-Laplace va juca un rol esențial în secolele următoare asupra concepțiilor despre formarea și evoluția sistemului solar.
Am prezentat succint unele etape importante pe traiectoria devenirii spiritualității umane, pentru a marca disponibilitățile fascinante ale ființei umane în descifrarea enigmelor Existenței.
În concluzie, destinul omului în Univers trebuie raportat la tendința de perfecțiune și apropiere progresivă de adevărul absolut prin adevăruri relative din ce în ce mai riguroase.


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 8 Oct 2018, 03:47 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Tristețe

Acest mesaj a fost modificat de către Vasile Tudor la data 8 Oct 2018, 03:49 PM

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 9 Oct 2018, 06:20 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Duminica trecută (7.10.2018), românii din Canada au sărbătorit Thankgiving Day (Ziua Recunoștinței).
Grupul de la ziarul Observatorul din Toronto mi-a trimis următorul mesaj:
În această Zi a Recunoștinței - și nu numai - să fim adânc recunoscători Proniei Divine și să mulțumim lui Dumnezeu pentru că existăm, pentru sănătate, pentru împliniri, pentru reîntregirea familiilor noastre, pentru depășirea momentelor dificile ale vieții, a bolii, a necazurilor.
Datorăm, recunoștința țării de unde venim, unde ne-am născut, unde am învătat. Recunoscători celor care au contribuit la formarea noastră, la constituirea experienței noastre de viață, fie ei părinți, profesori, colegi, prieteni. Recunoscători tuturor celor pe care i-am simțit aproape, celor care ne-au întins o mână la nevoie. Recunoscători familiilor noastre , înaintașilor noștri, precum și copiilor, nepoților noștri - pentru ajutorul și afecțiunea lor.
Ca imigrant, fiecare dintre noi reface, într-o măsura mai mare sau mai mică, traseul primilor pelerini, confruntându-ne cu dificultățile supraviețuirii în climatul Lumii Noi, iar când primele roade încep să apară, nu se poate să nu se nască un gând de recunoștință pentru șansa oferită de a o lua de la început.
A recunoaște și a spune “mulțumesc” nu este doar o chestiune de bune maniere între oameni, dar, de asemenea, o expresie profundã de recunoaștere a bunătății.
Cititorilor, colaboratorilor, prietenilor nostri, le suntem recunoscători și le multumim că există în preocupările noastre.

Happy Thanksgiving !
Grupul de pe lângă Observatorul


http://www.observatorul.com/events_main.asp


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 10 Oct 2018, 06:21 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Elicea cu propulsie reactivă este o soluție tehnică novatoare (înregistrată la OSIM), care se poate utiliza la o gamă diversificată a mijloacelor aeronautice de transport, de la avioane și elicoptere, cunoscute in prezent, până la noi variante constructive pentru aparatele de zbor , de tip lenticular sau chiar individuale. Se știe că statoreactoarele se caracterizează prin cea mai simplă schemă constructivă a motoarelor reactive și nu au piese în rotație, însă nu pot funcționa la punct fix, iar plafonul de zbor depinde de viteza de deplasare, pentru a pătrunde în difuzor un debit constant de aer, în condițiile scăderii cu înălțimea a densității atmosferei.
O posibilitate de a elimina aceste dezavantaje constă in realizarea unei structuri mixte, de tip elice cu propulsie reactivă, prin dispunerea unor statoreactoare pe palele elicei, la distanțe egale față de axul de rotație. Altfel spus, elicea este acționată de forțele reactive produse de statoreactoare, ansamblu care asigură cuplul motor, forța de tracțiune și portanța aparatelor de zbor.
Prin aplicarea soluției tehnice propuse se obțin următoarele avantaje :
-viteze mari de deplasare a aparatelor de zbor ;
-funcționarea statoreactoarelor chiar și la punct fix ;
-reducerea considerabilă a cuplului de reacțiune existent la elicopterele prevăzute cu motoare termice, care determină o rotație inversă a aparatului–efect compensat prin utilizarea a două elice portante(care se rotesc în sensuri contrare) sau prin montarea unei elice anticuplu la partea terminală a fuselajului ;
-stabilitate mare pe traiectorie a aparatelor de zbor, datorită efectului giroscopic considerabil al elicelor cu propulsie reactivă .
Elicea cu propulsie reactivă se compune, în principal, din palele 3 și 4, montate pe axul cu butuc 7, precum și din statoreactoarele 1 și 2, dispuse la distanțe egale față de axa de rotație. Statoreactoarele 1 și 2 sunt prevăzute la capete cu difuzoare și ajutaje Laval, D1, A1, respectiv D2, A2, și comunică - prin canalul longitudinal 6, precum și unul similar practicat în pala 4 a elicei - cu canalul median 5 al axului cu butuc, pus în legătură cu rezervorul de combustibil. Pentru a permite mișcarea de rotație, axul cu butuc al elicei cu propulsie reactivă este asamblat pe conducta rezervorului de combustibil prin intermediul unui cuplaj mecanic . Circularea forțată a combustibilului lichid se realizează cu ajutorul unei pompe, iar pentru reglarea debitului se utilizează robinete cu ventil sau cu clapetă, acționate manual sau prin intermediul unor sisteme electrice, hidraulice sau pneumatice, cunoscute în tehnica actuală, fără să mai fie necesare precizări suplimentare. Parametrii de funcționare ai aparatului de zbor sunt stabiliți de către pilot de la tabloul de bord cu ajutorul unor mecanisme și dispozitive de comandă și control.
Modul de funcționare a elicei cu propulsie reactivă este realativ simplu. Prin injecția combustibilului în camerele de ardere ale statoreactoarelor și aprinderea acestuia cu ajutorul unor bujii electrice, se degajă prin ardere o mare cantitate de gaze, a căror presiune poate depăși 100 at la temperaturi de circa 1500-2000C. Alimentarea cu aer a camerelor de ardere se face prin difuzoarele D1 și D2, iar jeturile de gaze, evacuate cu viteze supersonice prin ajutajele Laval A1 și A2, asigură forțele reactive care produc cuplul motor pentru punerea în mișcare de rotație a elicei. Forțele reactive de propulsie sunt orientate în sens contrar față de vitezele de evacuare a gazelor de ardere, fiind explicate teoretic pe baza principiului acțiunilor reciproce și a teoremei de conservare a impulsului mecanic. Statoreactoarele 1 și 2 pot utiliza diverși combustibili lichizi, ca de exemplu kerosenul.
Elicea cu propulsie reactivă este prevăzută cu două sau chiar cu mai multe pale dispuse regulat în jurul axei de rotație. Palele elicei au un profil special, caracterizat printr-o rezistență la înaintare mică, însă forța aerodinamică este suficient de mare pentru a asigura deplasarea aparatului de zbor. Componentele forței aerodinamice depind de mai mulți parametrii - forma și dimensiunile elicei,unghiul de atac, viteza unghiulară, densitatea a aerului. În general, palele elicei au bordul de atac rotunjit, spre deosebire de bordul de fugă, care este ascuțit, iar suprafețele active au curburi diferite pentru a asigura diferențe de viteză, și implicit de presiune, ale straturilor de aer din apropiere . Rezultanta forțelor de presiune exercitate pe palele elicei aflate în mișcare de rotație asigură, la turații mari, forța de tracțiune pentru deplasarea aeronavelor și chiar forța de sustentație la elicoptere, însă portanța la avioane este datorată aripilor. Spre deosebire de avioane, elicea elicopterelor are palele montate pe axul cu butuc prin articulații, fiind prevăzută cu un platou de variație ciclică a pasului, cu disc pendular, care permite efectuarea mișcărilor de bătaie și bascularea înainte, elemente cunoscute la nivelul tehnicii actuale . În timpul mișcării de rotație, palele elicei sunt supuse în special unor solicitări centrifugale, cele de încovoiere sau de torsiune au valori mult mai reduse.
Elicea cu propulsie reactivă poate fi adaptată și pentru funcționarea în apă sau în mediu extrem de rarefiat, prin alimentarea motoarelor reactive 1 și 2, cu combustibil și oxidant în stare lichidă, stocate în rezervoare distincte, caz în care difuzoarele D1 și D2 nu mai sunt necesare . Există diverse variante constructive pentru elicea cu propulsie reactivă care se deosebesc prin forma, dimensiunile, modul de dispunere și natura materialelor din care sunt realizate părțile componente.
Elicea cu propulsie reactivă este deosebit de eficientă chiar și la dimensiuni relativ mici, deoarece poate atinge turații foarte mari, iar la portanța datorată palelor elicei se adaugă componenta verticală a forței reactive, forța rezultantă fiind suficientă pentru a compensa greutăți destul de mari ale aparatelor de zbor. Pe de altă parte, mecanismul de reglare a turației este simplu – prin modificarea debitului de combustibil care ajunge în camerele de ardere ale statoreactoarelor. Aceste calități deosebite permit utilizarea elicei cu propulsie reactivă la aparate ultraperformante de zbor, cu un înalt grad de manevrabilitate, dar și o bună stabilitate pe traiectorie, daorită efectului giroscopic.
Pentru exemplificare, se prezintă schema constructivă pentru un aparat lenticular de zbor. Corpul lenticular 8 al aparatului de zbor este prevăzut la partea centrală cu o deschidere circulară 9, unde este amplasată elicea 10 cu propulsie reactivă, montată pe suportul de susținere, prin intermediul unor articulații cilindrice sau sferice, pentru a permite modificarea, după dorință, a direcției de orientare a axei de rotație. Se pot imagina diverse alte forme constructive pentru aparatele de zbor, chiar și structuri deschise, de uz individual, formate, în principal, din elicea cu propulsie reactivă și rezervorul de combusibil, care poate avea și rol de suport pentru pilot. Pentru fabricarea aparatelor de zbor se pot folosi metale dar și materiale compozite care absorb undele electromagnetice.
Aparatele de zbor cu dimensiuni mici, pot fi utilizate eficient în domeniul civil, dar mai ales în domeniul militar, deoarece, pe lângă gradul înalt de manevrabilitate la înălțimi joase, sunt greu de detectat de către radar și dificil de lovit cu proiectile sau rachete. Prin dotarea unităților militare cu miniaparate ultraperformante de zbor, se pot concepe noi scenarii în tactica și strategia militară, în care elementul surpriză are un rol important.

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 11 Oct 2018, 06:11 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Buchet de zâmbete

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 11 Oct 2018, 02:15 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Încotro?

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 12 Oct 2018, 06:39 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Ochi de zi

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 13 Oct 2018, 06:10 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Variantă constructivă pentru mașina de spălat

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 13 Oct 2018, 08:16 AM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10


Lacrimile păsării albastre

Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
Vasile Tudor
Trimis: 14 Oct 2018, 04:09 PM


Utilizator avansat
****

Grup: Members
Mesaje: 3.526
Înscris: 18 Jan 10



Cuvioasa Parascheva (în greacă Αγία Παρασκευή, “Sfânta Vineri”), cunoscută și sub numele de Paraschiva, s-a născut la începutul secolului al XI-lea într-o familie de credincioși bogați din localitatea Epivat, Tracia, nu departe de Constantinopol.
Încă de la vârsta de 10 ani, auzind în biserică îndemnul "Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), se hotărăște să urmeze drumul credinței în Hristos printr-un comportament exemplar, mai precis, iși schimbă hainele cu îmbrăcămintea unui cerșetor.
După moartea părinților, Parascheva a renunțat la avere și a intrat în monahism la mânăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a stat 5 ani, apoi a plecat în Țara Sfântă, a văzut Ierusalimul și s-a retras în pustiul Iordanului, într-o mânăstire de călugărițe.
În Cazanie, Sfântul Varlaam afirmă că, într-o noapte, un înger i s-a arătat în vis Cuvioasei Parascheva și i-a zis: "Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".
La vârsta de 25 de ani s-a întors în satul său natal, unde a mai trăit încă 2 ani, în post și rugăciune, iar după trecerea în veșnicie, a fost îngropată ca o străină, aproape de mare.
După câțiva ani, valurile au adus la țărm trupul neînsuflețit al unui marinar. La rugămintea unui sihastru care trăia în acele locuri, câțiva creștini s-au oferit să-l îngroape. Spre surprinderea lor, în timp ce săpau, au descoperit un trup neputrezit, pe care l-au așezat alături de trupul marinarului. În noaptea care a urmat, unul dintre gropari, cu numele Gheorghe, a avut un vis în care Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să-i ia trupul și să-l așeze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei Parascheva a fost dus in biserica "Sfinților Apostoli" din Kallicrateia, unde au fost păstrate timp de aproape 200 de ani, după care au fost duse la Târnovo, iar în secolul al XVI-lea au ajuns la Constantinopol.
Moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Iași pe 13 iunie 1641, de către domnitorul Vasile Lupu, fiind depuse în ctitoria sa, Biserica "Sfinții Trei Ierarhi". Ele au fost dăruite lui Vasile Lupu de către patriarhul Constantinopolului, Partenie I, ca gest de recunoștință pentru faptul că domnitorul a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice.
În anul 1884, când biserica mânăstirii a fost restaurată, sfintele moaște au trecut în paraclisul mânăstirii, iar peste cativa ani, în catedrala mitropolitană din Iași.
În martie 1944, din cauza ofensivei sovietice în Moldova, moaștele au fost trimise la Mânăstirea Ciorogârla de lângă București, iar în aprilie 1944, au fost așezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov în catedrala din București, fiind readuse în catedrala mitropolitană din Iași pe 26 noiembrie 1944, unde se află și în prezent.
În anul 1955, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au hotărât canonizarea Cuvioasei Parascheva, ziua de 14 octombrie fiind stabilită ca dată de prăznuire.
Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, este venerată nu numai de Biserica Ortodoxă Română, ci și de alte biserici de rit oriental.
Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva se află în “Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei”, apărută la Iași în 1643.


Imagine atașată
Imagine atașată


--------------------
Când te afli la frontierele cunoașterii trebuie să privești dincolo de orizont.
My Webpage
Mesaj personal
Top
0 utilizator(i) citesc acest subiect (0 vizitatori și 0 utilizatori anonimi)
0 utilizator(i):

OpțiuniPagini: (115) « Primul ... 110 111 [112] 113 114 ... Ultimul » Răspunde la acest subiectSubiect nou Sondaj nou

 

 
  © 2002 SIVECO Romania SA. All Rights Reserved