Reședință - Portal SEI Portalul educațional SEI  Admitere Admitere Bacalaureat Bacalaureat Titularizare Titularizare Euro 200 Euro 200 Bani de Liceu Bani de Liceu
Găzduire WEB pentru școli și licee Găzduire WEB pentru școli, licee și instituții educaționale Dictionare online Dicționare online Subiecte examene naționale "2007-2008" Subiecte examene naționale "2007-2008"
Subiecte examene naționale începând cu 2002 Subiecte examene naționale începând cu 2002 .campion .campion
SIVECO Romania  Ministerul Educației și Cercetării



muraru

Statistici
Mesaje în total 0
( % din totalul mesajelor din forum )
Mesaje pe zi
Înregistrat 10 Jan 08
Cel mai activ în
mesaje în acest forum
( 0% din mesajele acestui utilizator )
Ora locală a utilizatorului 20 Mar 2019, 11:09 PM
Contact
Email Personal
Integrity Messenger Nu sunt informații
Nume AIM Nu sunt informații
Număr ICQ Nu sunt informații
Identitate Yahoo antonmuraru@yahoo.com
Identitate MSN Nu sunt informații
Mesaj personal Apasă aici
Informații
Site personal Nu sunt informații
Data nașterii 16 Ianuarie 1944
Locație Nu sunt informații
Interese Organizarea unei structuri de invatamant nivel preuniversitar pentru sportivii de performanta in meseria de antrenor.
Pornind de la ;
NOI ORIENTARI IN DEFINIREA DOMENIULUI SPORT SI AL EDUCATIEI FIZICE

Studiile si cercetarile stiintifice in domeniul sportului si in cel al educatiei fizice au dus la definirea unor noi conceptii privind conturarea obiectivelor, scopului si rolului educatiei fizice in societatea moderna, in timp ce sportul a capatat trasaturi distincte, fiind apreciat si considerat ca fenomen socio-cultural al lumii moderne.
Din capatul locului trebuie mentionat ca avem de-a face cu doua sfere de activitate total diferite. Este exact ca asemanarea si deosebirea dintre „vopsitorie” si „pictura” ambele folosesc vopsele numai ca mijloacele, scopurile si rezultatele sunt cu totul altele. De aici se poate desprinde si diferenta dintre profesorul de educatie fizica si antrenor.
In acest sens, educatia fizica urmareste in principal folosirea utila a timpului alocat lectiilor de educatie fizica pentru stimularea procesului de crestere si dezvoltare armonioasa fizica, si psihica a tineretului prescolar, scolar si universitar cu accent pe mentinerea starii optime de sanatate.
Sportul poseda trasaturi distincte, clar identificate, ca fiind o activitate motrica, codificata sub forma competitionala, organizata minutios in conditii de spatiu, timp si interactiune in care fiecare disciplina sportiva se desfasoara sub tutela institutionalizata a organelor de specialitate internationale si nationale aprobate de autoritatile de stat.
Conceptul de educatie fizica presupune o structura proprie si o modalitate specifica de aplicare in procesul de instruire si educatie a tinerei generatii, a programelor de educatie fizica, parti componente a procesului de invatamânt, in scopul dezvoltarii calitatilor si capacitatilor fizice ale copiilor, elevilor si studentilor.
Sistemul de educatie fizica reprezinta un ansamblu de idei, metode si mijloace structurate unitar, in vederea realizarii obiectivelor biologice de importanta sociala.
Responsabilitatea organizarii sistemului revine Ministerului Educatiei si Cercetarii, teoria si practica intregului domeniu al educatiei fizice este amplasat in interiorul procesului de invatamant, sub directa indrumare si raspundere a profesorului de educatie fizica.
Practicarea exercitiului fizic in mod analitic sau global se realizeaza in procesul de invatamant prin lectia de educatie fizica. Continutul lectiilor de educatie fizica urmaresc in mod continuu si gradual perfectionarea si armonizarea miscarilor corpului omenesc in vederea formarii unei tinute corecte, a unui fizic si psihic puternic si rezistent.
Desigur, exercitiul fizic poate fi identificat sub diverse forme de invatamant specific organizat de organisme guvernamentale sau neguvermentale, cum ar fi cele din structurile invatamantului militar, a ordinii publice, a sigurantei nationale, in sanatate, precum si in alte sectoare ale vietii sociale, potrivit reglementarilor in vigoare.
Toate aceste activitati urmaresc un scop bine definit fie de intretinere profilactica si terapeutica, fie de consolidare a unor capacitati si calitati fizice specifice domeniului de activitate profesionala.
Spre deosebire de educatie fizica in abordarea notiunii de sport trebuie sa tinem seama de prezenta simultana a celor trei factori care definesc sportul ca un ansamblu de situatii motrice codificate sub forma competitionala organizata minutios in conditii de spatiu, timp si interactiune in care acesta isi desfasoara activitatea sub tutela institutionalizata a organelor de specialitate aprobate de autoritatile de stat.
Acestea au ca scop stabilirea reglementarilor in organizarea competitiilor specifice, stabilind in acest mod, in final si statutul de „sport”.
In ultimele decenii activitatea sportiva a cunoscut o dezvoltare exploziva, impresionanta, cantitativ, dar si calitativ, impunandu-se ca un factor de mare interes in viata sociala a lumii contemporane.
La o cercetare mai apropiata constatam ca sportul este creator de istorie si sursa de mituri, se sprijina pe traditie si creeaza simboluri, instiga la activitati de masa si genereaza un mod de viata (fairplay, disciplina, etc), naste elemente de folclor si constituie un mod estetic de expresie.
Activitatea sportiva si eroii ei, ca oglindiri ale realitatii si expresiei de intrecere ca surse ale idealului de frumusete umana, au determinat sociologic, scriitorii, arhitectii si constructorii, sa realizeze inestimabile opere de arhitectura sportiva, bucati memorabile de arhitectura sportiva, nepretuite piese de arta plastica, cu subiect sportiv, impresionante filme sportive.
Aceste cateva enuntari, prezinta „SPORTUL” ca un „FENOMEN” al vietii sociale moderne, practicat de catre sute de milioane de sportivi si vizionat ca spectacol pe marile arene sportive de miliarde de spectatori.
Fenomenul sport confera un aspect omogen in respectarea unor principii de baza, dar, in acelasi timp, se divide in adevarate „familii” de sporturi, de exemplu familia jocurilor sportive, sporturile de lupte, sporturi de iarna etc.
In cadrul acestor „familii” se regasesc diferite tipuri de grupari posibile; de exemplu alergari de viteza, de rezistenta, sarituri, aruncari la atletism, jocuri diverse clar diversificate prin natura actului motric predominant specific de pilda fotbalului, rugbyului, hocheiului sau baschetului, etc.
In consecinta fiecare sport isi gaseste locul in raport cu specificul sau, existand deosebiri, dar si analogii care leaga intre ele ansamblul activitatilor din acest domeniu, ajungandu-se astfel la ceea ce se poate numi universul sportiv al motricitatii.
In viziunea multor specialisti, sportul ca fenomen social si istoric reprezinta un univers al miscarii robust si coerent conform aprecierilor acordate de societatea umana din cele mai indepartate epoci pana in prezent.
Nu putem omite ca practicarea sportului este indispensabil legata de doi factori prioritari: spatiul amenajat (stadioane, sali, piscine, piste, instalatii, diverse materiale, etc) si cel care indruma sportivul adica educatorul de specialitate, denumit si recunoscut ca „antrenor”, „coach” sau „profesor de sport”.
Ca fenomen social, sportul, si-a dezvoltat un grandios spatiu de activitate, nu exista in lume localitate care sa nu puna la dispozitia sportivilor, locuri, spatii si arene pentru pregatire si concurs.
Marea performanta, rezultatele de exceptie, numarul mereu mai crescut al practicantilor, au impus sportul de inalt nivel sa paraseasca practicarea in natura si sa se afiseze in sofisticate complexe din beton si sticla.
De la impunatorul stadion olimpic de la Atena construit in 1896, pana la sofisticatele complexe sportive de la Munchen 1972, Moreal 1976, Moscova 1980, Atlanta, Barcelona, Seul, Los Angeles, Benjing, vadesc un progres extraordinar, cu ansambluri spatioase si aratoase. Avand identitate specifica aceste constructii au folosit cele mai noi cuceriri ale tehnicii, sau bazat pe geniul unor mari arhitecti, devenind elemente de necesitate pentru populatia marilor orase.
Al doilea factor component al fenomenului sport, antrenorul, trebui sa stie sa „piloteze” sportivul, valorificand propriul sa camp de pertinenta, pe cat posibil prin propriile sale cunostinte practice, fara a mai trebui sa „alerge gafaind” in urma biologului, a psihologului sau a sociologului.
Desigur, stiinta activitatii motrice depinde strans de celelalte sectoare ale cunoasterii, dar tot ca orice disciplina poseda si ea originalitatea sa. De aceea, antrenorul ca educator sportiv in general, trebuie sa fi fost un bun practician, care stapaneste tehnica sportului respectiv, dar si un bun teoretician cu studii si cunostinte in domeniul biologicului, sociologicului si psihopedagogicului.
De asemenea vom tine cont ca si in sportul mondial ca performanta sportiva apartine unei noi clase „antrenorul sportiv”, selectionat din randul marilor performeri, inarmati cu cunostintele Stiintei Sportului printr-un sistem de pregatire „teoretico-practic” si redati arenelor sportive.
Din randul acestora s-a impus noua gneratie de elita la nivelul practicii in tumultoasa viata a arenelor sportive, dar au patruns si in organele de decizie ale federatiilor, ministerelor si departamentelor de conducere a fenomenului sport.
In conditiile impuse de dezvoltarea sportului, functia de conducere a antrenorilor devine tot mai complexa, iar activitatea de conducere capata caracterul unei profesii reale, devreme ce se intalnesc caracteristici comune, tehnici, metode, mijloace si cunostinte, teoretico-practice asemanatoare, la aceste persoane, indiferent de disciplina sportiva pe care o slujesc.
Daca un profesor de educatie fizica este un generalist, cunoscator al parghiilor exercitiilor fizice si a mecanismelor de formare incipienta a unui sportiv, un antrenor, ca educator sportiv poate fi considerat un cadru polivalent de inalt nivel pentru o anumita disciplina sportiva care trebuie sa obtina marea performanta in calitate dubla de cadru didactic si de tehnician specializat.
Spre deosebire de educatia fizica care este tratata ca o componenta a ariei curiculare a procesului de invatamant, sportul si-a creat structuri proprii interne si internationale in scopul stapanirii, dirijarii, dezvoltarii si conducerii acestui fenomen al societatii moderne.
Astfel, structurile sportului international sunt de doua tipuri:
- publice – Directiile sportive din O.N.U., U.N.E.S.C.O., Uniunea Europeana, Consiliul Europei,
- private – Federatiile Sportive Internationale si Comitetul International Olimpic
Federatiile Sportive Internationale sunt alcatuite din diferite federatii nationale afiliate: obiectivul lor principal este de a stabili regulamentele sportului lor, de a organiza si controla competitiile internationale, de a omologa eventualele recorduri. Sunt niste organisme supranationale care se reunesc intr-un Congres (organ deliberativ) si sunt conduse de un organ executiv, sprijinit de comisii de specialitate.
Comitetul International Olimpic (C.I.O.) este un organism ai carui 90 de membrii sunt cooptati; el editeaza o carta care precizeaza statutele C.I.O. si informatiile relative la organizarea Jocurilor Olimpice a caror autoritate suprema este. In fruntea C.I.O. se gaseste un presedinte ales pentru o perioada de 8 ani si o comisie executiva de 11 membrii.
Principalele competitii internationale sunt Campionatele Mondiale si Continentale, Jocurile Olimpice si Jocurile Regionale.
In scopul celor mai sus mentionate consideram utila o reevaluare a continutului actualei Legi a Educatiei Fizice si Sportului, dand importanta cuvenita domeniului sport si separat reglementarilor necesare educatiei fizice ca apanaj prioritar al Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului , organ mandatat cu dezvoltarea activitatilor invatamantului prescolar, scolar si universitar.
Prof. Anton Muraru
Antrenor emerit
Ocupație Director / Antrenor emerit
Numele Anton Muraru
Rol în educație Altul/Nici unul
Informații despre mesaje
Grupul de utilizatori Members
Titlul utilizatorului Nu sunt informații
Avatar
Semnătură toni
<( înapoi )
 
  © 2002 SIVECO Romania SA. All Rights Reserved